Social Icons

.

05 December 2013

Recenzie: Camera Groazei de Jussi Adler Olsen



"Camera groazei" este un roman spectaculos, cu acţiune şi umor şi cu o notă de inedit specifică literaturii nordice. Ingeniosul detectiv Carl Morck, secondat de neconvenţionalul său asistent, rezolvă un caz neobişnuit şi dificil, primul dintre cele atribuite Departamentului Q. În timp ce investigaţia progresează, victima, aflată într-o cameră de presurizare, îndură detenţia, privaţiunile şi chinul, agăţându-se de speranţa de a-şi revedea fratele iubit. Cititorul urmăreşte cu suspans investigaţia, care duce la dezvăluirea treptată a mobilului crimei. Umorul nordic este nelipsit, chiar şi cea mai banală conversaţie are şanse să provoace ilaritate, făcându-l pe cititor sa râdă în hohote.

Cartea poate fi comandată AICI!

Mulţumesc Librăriei RAO pentru minunata oportunitate de a citi această carte extraordinară!



    Un thriller fantastic care te ţine în suspans până la ultima pagină. Sinceră să fiu nu sunt o fană a cărţilor poliţiste, dar trebuie să recunosc că s-ar putea să devin una. Adler Olsen creionează o lume fascinantă care preia controlul complet asupra ta. Nu puteam lăsa cartea din mână şi când eram nevoită să fac asta parcă îmi lipseau personajele şi voiam să mă întorc la ele. Nu îmi place să las personajele singure pentru că fără mine ele rămân suspendate şi mute într-un univers inert.

    “Camera Groazei” nu îţi dă fiori pe şira spinării dar îţi oferă curiozitate, intrigă şi mister, dacă sunteţi gata vă invit în povestea care pe mine m-a captivat.

    Ministerul de externe oferă o nouă finanţare poliţiei daneze, dar nimeni nu ştie ce ar putea face cu banii. Ei se hotărăsc să înfiinţeze un nou department numit „Departamentul Q” care se va ocupa de aşa zisele cazuri special (adică cele care nu îşi au rezolvare). Carl Mork este pus la şefia acestui departament alături de un fel de asistent numit Assad care nu are nici o legătură cu poliţia. Cei doi colaborează binişor împreună, dar pe Carl îl enervează faptul că trebuie să se apuce de un caz. Şeful său doreşte rezultate. Bune sau proaste nu prea contează. Chiar mă întreb cum ar putea exista rezultate bune când unele cazuri au fost închise în urmă cu 7 ani din lipsă de probe. 

    Ce caz credeţi că alege Carl? Cazul vicepreşedintei Partidului Democrat, Merete Lynggaard care dispăruse în urmă cu 5 ani de pe un feribot. Toată lumea a ajuns la concluzia că aceasta s-ar fi aruncat peste bord, dar oare o persoană care are faimă şi putere ar face aşa ceva? Cei care au cunoscut-o ar spune că nu, dar poate că viaţa ei nu e atât de perfectă precum vrea să o facă să pară.

    Merete s-a născut într-o familie cu stare. Ea şi fratele ei Uffe aveau tot ce-şi puteau dori, dar într-o zi fatidică mâna destinului avea să-i ia TOTUL! 

    Două maşini mergând una lângă alta, două destine care aveau să rămână conectate în acea zi pentru mulţi ani. Într-o maşină îi întâlnim pe Merete şi fratele ei Uffe, iar în cealaltă un băieţel cu ochi pătrunzători de aceeaşi vârstă cu ea şi surioara lui. Când tatăl se întoarce să se uite la copii care se hârjoneau pe bancheta din spate, acesta pierde controlul volanului şi se izbeşte violent de cealaltă maşină. Cele două se fac praf, iar pasagerii mor pe loc. Singurii supravieţuitori aveau să fie Merete, Uffe, băieţelul cu ochi tulburători, mama acestuia şi unul dintre gemenii născuţi chiar la locul accidentului. Toate aceste vieţi au fost schimbate într-o fracţiune de secundă şi nimeni nu poate să repare răul făcut.

    Uffe a rămas cu leziuni foarte grave pe creier, iar Merete trebuia să aibă grijă de el constant fiind singura persoană care reuşea să comunice cât de cât cu el. Dar când cei doi pleacă la Berlin pentru excursia lor specială cu feribotul Merete este răpită. Uffe este suspectul principal, dar acuzaţiile sunt de prisos având în vedere că acesta nu poate vorbi.

    Nimeni nu ştie că Merete a fost dusă în camera groazei şi lăsată acolo timp de 5 ani de zile. Nimeni nu ştie că în tot acest timp ea a fost lăsată să se descurce cu o găleată pe post de toaletă, cu aceleaşi haine pe care le avea şi cu un minim de mâncare. Nimeni nu ştia că frumoasa Merete este în viaţă.

    Între timp Carl reuşeşte să se apropie din ce în ce mai mult de aceasta şi eforturile lui nu vor fi de prisos, dar dacă nu se grăbeşte s-ar putea să nu mai aibă ce să salveze. Nici Carl nu este perfect şi el ascunde o tulburare împinsă dincolo de barierele conştiente. Când ancheta un caz alături de doi dintre colegii şi prietenii săi, cei trei sunt luaţi prin surprindere de atacul brusc al unor persoane necunoscute. Unul dintre poliţişti moare, iar celălalt se prăbuşeşte peste Carl. Cei doi supravieţuiesc, dar Carl este singurul care scapă întreg, dar cu o vină amară care îi pătează conştiinţa. Colegul său rămas în viaţă va rămâne toată viaţa invalid.

    Una peste alta indiciile în cazul Lynggaard nu încetează să apară. Cu logică şi tact cei doi reuşesc să parcurgă ceaţa lăsată în urma de echipa care a anchetat cazul în urmă cu 5 ani şi care nu prea şi-au dat osteneala lăsând în urmă foarte multe nereguli.

    Carl este într-o cursă contra cronometru şi nici măcar nu a aflat că startul a fost dat de mult şi acum se află pe ultima sută de metri. Să sperăm că va reuşi să o salveze la timp pe Merete. Voi credeţi că va reuşi?

Nota mea 4,5/5


No comments:

Post a Comment

 
 
Blogger Templates