Foarte mulţi dintre voi probabil că nu ştiţi foarte multe lucruri despre mine şi m-am decis să vă povestesc cum am ajuns aici. De 3 ani de zile lucrez cot la cot cu Theo. Noi două ne-am cunoscut prin intermediul blogului DS Romania la vremea aceea fiind dependentă de Damon. Am tradus cu plăcere ficuri şi am ajutat-o cu ce am putut, iar ea m-a răsplătit cu o vorbă bună şi cu un sfat spus din suflet. M-am mirat să întâlnesc o persoană atât de caldă şi sociabilă într-o lume în care lumea îţi dă un şut undeva dacă nu te încadrezi în tipare. Theo nu e deloc ca celelalte persoane! Ea m-a luat sub aripa ei şi încet, dar sigur am ajuns să fim prietene bune şi să ne dăm seama că avem caractere la fel de imposibile. Am ajuns să ţinem mult una la alta şi nu pot să fiu altfel decât onorată să am o asemenea prietenă.
Primele recenzii citite au fost cele scrise de Theo şi vreau să vă spun că m-am dus să-mi cumpăr cărţile respective ceea ce m-a bucurat pentru că asta trebuie să facă o recenzie bine realizată. De foarte multe ori mă întreb cum ar fi fost viaţa mea dacă nu aş fi răspuns la acel anunţ care spunea aşa "caut traducător". Sinceră să fiu nu vreau să mă gândesc la asta. Nu eram o persoană extraordinară înainte. Ce vrea să însemne asta? Vrea să însemne că uram cărţile înainte să o cunosc pe Theo şi să intru în blogosferă. Mi-se păreau plictisitoare şi inutile, dar ani mai târziu aveam să îmi apăr cărţile ca pe nişte copii lipsiţi de apărare. Viaţa mi-a întors-o şi acum sunt dependentă de cărţi şi sunt onorată că blogul nostru are multe sponsorizări. Le mulţumim colaboratorilor noştri, dar niciodată nu vom putea exprima în cuvinte ce înseamnă pentru noi aceste cărţi pe care le primim pentru recenzie. Pentru mine fiecare carte înseamnă o nouă poveste în care trebuie să mă implic, noi personaje pe care trebuie să le pierd, datorită întâmplărilor nefericite şi noi vieţi pe care trebuie să le trăiesc prin prisma unei adolescente, a unui copil, a unui adult sau a unui animal. Noi lucruri pe care le câştig cu fiecare carte citită, dar cel mai important este CUNOAŞTEREA!
Peste câteva săptămâni împlinesc 17 ani, culoarile mele preferate sunt movul şi vişiniul, iar când voi fi mare aş vrea să conduc o maşină de viteză. Sunt ambiţioasă şi îmi place să calc snobii în picioare. Nu suport copii de bani gata care îşi afişază toate firmele posibile pe ei doar ca să te facă să te simţi inferior. Nu-mi plac aierele de superioritate nejustificată şi nu cred că voi avea şansa de a avea o pisică. În prezent am un câine şi un papagal amândoi sunt foarte draguţi. Ador cărţile şi nu pot să dau ceva din bibliotecă, am încercat, dar pur şi simplu nu pot! Sper că nu v-a plictisit prea mult monologul meu vreau doar să ştiţi că mă simt mândră să-mi spun părerea despre cărţi în faţa voastră a tuturor!
Niciodată nu-i voi putea mulţumi lui Theo îndeajuns pentru toate lucrurile acestea pe care le am acum. Nu pot decât să-i mulţumesc şi să-i urez succes pe viitor şi fie ca toate dorinţele tale să devină realitate! Te iubesc mult!>:D<
No comments:
Post a Comment