Social Icons

.

Featured Posts

21 September 2016

Întoarcerea (Am murit, din fericire #1) de Theo Anghel (recenzie)


An apariție: Februarie 2016
Categoria: Fantasy fanatic
Editura: Quantum Publishers
Nr. pagini: 298


Tânăra Oriana moare într-un accident, chiar în ziua nunții ei. Pentru oricine, acesta ar părea sfârșitul. Nu și pentru ea. Se întoarce ca recuperator de suflete, însă nu la vechea viață și familie, pentru care trebuie să rămână moartă, ci la una cu totul nouă. Răsfățul și confortul, considerate garantate mai înainte, se duc acum pe Apa Sâmbetei. Va trebui să lupte pentru a-i salva pe ceilalți, dar și pe sine. Apar noi prieteni, noi dușmani și… prima iubire?

Există viață după moarte? Unii vor spune că da, alții că nu. Dar există un răspuns la care cu siguranță nu v-ați gândit.

Există recuperatorii de suflete. Smulși din existențele lor, sunt aruncați în altele, neîntrebați de nimeni, fără să li se ceară acceptul. Trebuie doar să se supună legilor celor de Dincolo. Iar unii aleg răzvrătirea…
Gândurile mele (Dede)
Mulțumesc Editurii Quantum Publishers pentru șansa de a citi acest volum superb!

Mă gândesc la faptul că fiecare dintre noi s-a întrebat, cel puțin o dată, cum o fi de partea cealaltă, în lumea de Dincolo, la granița dintre bine și rău. Acolo, unde ne sunt puse în balanță toate lucrurile pe care le-am săvârșit pe vremea când încă eram în viață. Fie ele, bune sau rele. Oare suntem conștienți cu adevărat de ceea ce ne va rezerva destinul în acel moment decisiv? Ne acceptăm viitorul loc în care sufletul ni se va "odihni", fără a ne împotrivi, sau considerăm că încă putem alege, indiferent de ceea ce am făcut în viața anterioară? Oare poate exista cu adevărat o cale de mijloc, să nu trecem nici pragul Raiului, nici pe cel al Iadului,  și să primim o a două șansă de a ne întoarce înapoi, chiar cu riscul de a ne pierde propria identitate și pe cei dragi nouă?
"Îmi plăcea să fiu fată și aș fi fost în continuare dacă nu aș fi murit. Acum sunt un recuperator. Unul dintre cei mulți. Mă rog, prin cercurile înalte - la propriu - prin care mă învârt, ni se spune recuperatorum, dar nu m-am prăpădit niciodată după latină. Vă întrebați cum de sunt moartă și totuși vă povestesc despre mine? Dacă tot ne-am așezat comozi, s-o iau cu începutul."
Ei bine, personajul principal ajunge în acel loc, în ziua care trebuia să reprezinte una dintre cele mai minunate momente din viața oricărei femei. Tânăra Oriana, în vârstă de numai 19 ani, își găsește sfârșitul tragic chiar în ziua nunții sale atunci când, rezemându-se de o balustradă din încăperea bisericii, care cedează între timp, cade că secerată la pământ. Oare Astrid, una dintre bunele sale prietene, să-i fi citit moartea în cărți și să nu fii avertizat-o de primejdia ce o aștepta sau vederea miresei de către viitorul soț, înainte ca ceremonia să înceapă, i-a adus acel ghinion de care se vorbește încă din vremuri străvechi?
Oricare ar fi fost însă motivele Celui de Sus, în urma acestei "treceri", puștoaica noastră rebelă nu mai este aceeași persoană care era înainte ca acest eveniment să se întâmple. Se trezește brusc în fața unui șir lung de oameni "împietriți", fără vlagă, din care, la fel cum a pățit și ea, viața s-a scurs rapid, fie că erau conștienți de asta sau nu. La unii, chiar înainte ca ea să înceapă.
"...am aflat că urma să mă întorc în Chaos, așa numea Amadeus tărâmul locuit de cei vii, unde voi începe o viață cu totul nouă. Una în care eu voi fi ultima dintre grijile mele, o viață dedicată recuperării sufletelor."
Astfel că, neavând încotro, se așează repede după ultimul ins, pentru a termina mai repede și să nu-i ia careva locul, deoarece lumea continua să tot vină, fiind parcă pregătiți pentru soarta ce o vor avea, odată ce vor intra pe una dintre cele trei uși. Stânga era pentru Iad, dreapta pentru Rai, iar cea din mijloc, deși părea la fel de banală ca și celelalte, era mult mai mult de atât. Era destinată celor cu un har special, celor care mai aveau o șansă de a se întoarce în Chaos (lumea noastră) și să facă ceva pentru salvarea lor.
" 'Ce le-o trebui gândacilor ăstora aripi?' m-am pomenit întrebându-mă.
Abel a pufnit către mine.
- Gândacii au aripi așa cum voi aveți creier. Nu le folosesc la nimic.
Era prost dispus și n-aveam deloc chef de toanele lui. L-am ignorat. M-am trezit de-a binelea și m-am întrebat cât o fi ceasul.
- E nouă, mi-a răspuns Ama, prompt.
Am înclinat capul spre ea, a admirație.
- De ce nu poți fi și tu ca ea? l-am tachinat pe drăcușor.
- Oh, geez! Mă întreb de ce? mi-a întors-o afurisitul, zâmbind sarcastic."
Odată aflată de partea cealaltă a ușii din mijloc, Oriana îi cunoaște pe Amadeus, unul din reprezentanții Binelui, și pe Malorum, la polul opus. Personajul din urmă nu face decât să se joace cu mintea fetei, zăpăcind-o și deviindu-i gândul de la explicațiile și instructajul prezentate de cel dintâi. Singurele frânturi de cuvinte pe care tânăra reușește să le prindă atestau că ea este un recuperatorum acum, adică un recuperator de suflete, și că va reveni în lumea ei. 
Deasemenea, nu se va întoarce singură, ci împreună cu doi îngeri: Ama, partea bună de Sus, care o va sfătui și o va atenționa când o va lua pe căi greșite, și Abel, unul din drăcușorii celui de Jos, acesta influențându-i gândurile spre lucruri rele, îndemnând-o, de multe ori, chiar să le pună în aplicare. Cei doi salvatorem o vor îndruma în așa fel încât să aleagă calea cea corectă: lumina sau întunericul. Dar dacă există și o altă variantă, una mult mai de temut care poate aduce sfârșitul și mai aproape, una în care nici binele, nici răul să nu îi guverneze pașii, va pleca pe acest drum sau va lupta pentru un echilibru între părțile implicate?

"Până acum nu m-au ajutat cu nimic, afurisiții ăștia se cunosc încă de pe când erau în viață și se pare că au multe de împărțit. După câtă pasiune pun în înfruntările lor, bănuiesc că au fost amanți. Dar să nu trag concluzii pripite."
Găsindu-se aruncată înapoi în București, într-un apartament sărăcăcios, murdar, nearisit și infect, fără mâncare, cu o saltea ruptă și plină de vietăți pe post de pat, îmbrăcată doar în niște zdrențe, nevând alte haine la dispoziție, și fără nimeni la care să apeleze pentru ajutor, Oriana este nevoită, pentru prima dată în viață, să facă față singură tuturor lucrurilor de care se îngrijeau până în acel moment cei din jur. Orfană de ambii părinți și toată viața răsfățată, fire năzdravană și plină de egoism, aceasta nu se gândea vreodată că va ajunge aici.

Tot ce avea cândva, pare acum doar un vis frumos și fantezist, fiind în plină antiteză cu acest coșmar, îngrozitor de real, ce o încearcă în aceste momente de cumpănă. Unde mai pui că, dacă vrea să-și trăiască viața ca recuperator de suflete și să nu dispară subit nici din aceasta, de data asta, pentru totdeauna, îi este interzis să spună cuiva ce este cu adevărat și să ia legătura cu cei pe care-i cunoștea odată.
Pe lângă toate acestea, Oriana primește și un ceas special care se activează doar atunci când o misiune este pe cale să înceapă. Mai puternică decât un om obișnuit, dar încă o începătoare, aceasta trebuie să se folosească de abilitățile primite și de instinct, pentru a putea salva sufletele celor care sunt pe muchie de cuțit și să aibă grijă ca autoritățile să nu-i descopere adevărata identitate, iar totul să se termine pentru ea, mai repede decât a început. De altfel, ceva nou se naște în sufletul ei, un altruism și o compasiune față de aproapele său, de care nu dispunea înainte, acum simțindu-se oarecum datoare să aibă grijă de toți din jur, nu doar de cei pe care este nevoită să-i salveze.
"...Amadeus [...] Mi-a pus mâna pe creștet și mi-a zâmbit pentru prima oară de când îl cunoscusem. N-aș putea să redau senzația de bine pe care am simțit-o când m-a atins. Era armonie, împăcare cu sine și cu ceilalți. Acceptare. Din palma lui se scurgea în trupul meu încordat însăși viața. Viața, așa cum probabil ar fi trebuit să fie dacă n-am fi pervertit-o noi, oamenii, și n-am fi redus-o la starea de simplă existență."
Bineînțeles că și cei ca Oriana trebuie să-și ducă cumva traiul, având nevoi ca orice om normal. Așa că, datorită vecinei sale, Mati, pe care o ajută să scape pentru ceva vreme de iubitul abuziv, obține un job la barul - restaurant unde lucra și aceasta. Între cele două începe să înflorească o prietenie frumoasă, bazată pe încredere reciprocă și afecțiune, deși la început părea să nu ducă nicăieri această legătură.

În plus, apariția unui nou personaj în viața ei, client fidel al barului, recuperator de suflete și el, îi trezește sentimente contradictorii, uneori dorindu-i prezența în preajma sa și încercând să-i atragă atenția, alteori sperând ca Marc să se țină la distanță de ea, chiar dacă îi mai simțea lipsa. Din spusele salvatoremilor ei, acesta s-a dat de partea răului, nemaifiind în stare să-și vadă
 propriul înger bun, datorită lucrurilor negative pe care le-a săvârșit.
O lectură care-ți captivează iremediabil atenția, fiind scrisă într-o manieră cât se poate de originală, plină de mister și momente amuzante, datorate atât spiritului sălbatic al Orianei, cât și celor doi îngerași neastâmpărați, ce se ciondănesc cu fiecare ocazie, uneori exasperând-o la culme pe tânără. O lectură pe care n-o vei putea lăsa din mână, acțiunea desfășurându-se într-un ritm alert, ce nu-ți oferă șansa de a te plictisi vreo clipă. Lucrurile mici pot conduce spre ceva măreț, atunci când crezi în tine și te dăruiești pentru alții, fără nicio urmă de egoism.
Nota mea: 5/5

08 September 2016

"Aventura elefantastică. Vânătoare de comori în Africa" de Joelle Tourlonias & Michael Engler (recenzie)


  • An apariție: 2016
  • Tip copertă: cartonată
  • Nr. pagini: 32 
  • Afară plouă, iar în camera copiilor domnește plictiseala. Din fericire, Anton și Timbo, elefantul vorbitor, găsesc sub pat o hartă a comorilor. Timbo recunoaște îndată locul: comoara este ascunsă în Africa.
    Anton, Timbo și vecina lor, Luiza, pornesc degrabă într-o nouă aventură elefantastică. Călătoresc în containerul mobil plutitor și urcă muntele, traversează marea, străbat deșertul și jungla.
    Oare vor reuși să ajungă la comoară?
  • Mulțumesc, Editurii Univers Enciclopedic, pentru cartea trimisă spre recenzie!
  • Mai multe cărți pentru copii, puteți găsi aici!
  • Gândurile mele
Cred că fiecare dintre noi își amintește cu drag cum era pe vremea când era copil și își imagina că urma să plece în tot felul de aventuri pline de neprevăzut, alături de prietenii și jucăriile sale plușate. Încă de mici, încercam să alungăm plictiseala și incovenientul de a ieși afară, din cauza vremii urâte, inventând noi joculețe distractive și folosind orice lucru din casă care ne apărea în cale. Unde mai puneai faptul că, cu cât intram mai mulți în joc, cu atât știam că ne vom distra mai tare? Nu că acum, adulți fiind, nu ne mai dăm voie să ne aventurăm în vreo altă "misiune elefantastică". Din contră, chiar dacă am crescut, tot ne mai ducem cu gândul la o nouă "aventură" pe care să o luăm la pas, cu mașina sau în zbor, deși nu prea des pe cât am vrea. 
În aventura de astăzi, vom călători spre Africa în căutare de comori. Bineînțeles că nu vom fi singuri, altfel cu cine am mai împărtăși noi plăcerea jocului și cum am mai face din aventura asta ceva memorabil? Vedeți, așa ziceam și eu! Anton, Timbo și Luiza ne vor însoți, făcându-ne cât mai distractivă și mai amuzantă călătoria pe care o vom întreprinde împreună. 
Afară era o vreme urâtă pentru orice copil care dorea să se arunce într-o nouă aventură. Ploua! Iar ploaia însemna străzi pline de apă, băltoace de noroi, haine grosuțe și umbreluțe, ceea ce nu era prea plăcut, atunci când voiai să te joci, fără ca nimic să te deranjeze. 
"Dacă afară nu ne așteaptă nicio aventură, atunci poate găsim una în camera mea", se gândește Anton."
Un băiețel, pe numele său Anton, și elefănțelul Timbo stăteau la fereastră cu o expresie tristă întipărită pe fețe, privind la picurii de apă ce cădeau din cer, ținându-i captivi în casă. Neavând încotro, puștiul deja se gândea dacă vor găsi ceva interesant de făcut în camera sa. Atât timp cât afară ploua, trebuiau să se orienteze la altceva. 

Și iată că acel ceva vine sub forma unei hărți de comori, pe care au găsit-o cuibărită sub patul lui Anton. Cercetează împreună harta pentru a vedea unde se găsește comoara marcată cu X și, odată descoperită locația, plănuiesc să se aventureze în Africa. Tot întrebându-se cum aveau să ajungă acolo, în camera sa își face apariția Luiza, fetița din vecini.

Nebăgând prea mult în seamă vorbele prietenei sale, Anton observă pe hol un container mobil plutitor care, de fapt, era o cutie. O împinge până în mijlocul camerei și se urcă în ea, fiind urmat de către Timbo. Deja pregătiți pentru a pleca în Africa, băiețelul o cheamă și pe Luiza să li se alăture. Văzându-o puțin cam nedumerită, acesta îi spune că acel container îi vor ajuta să zboare, să plutească pe mare și să călătorească pe uscat. Odată îmbarcați, cei trei pornesc în aventura vieții lor, foarte entuziasmați să găsească comoara. 
Vor ajunge ei cu bine în Africa? Vor reuși să treacă toate obstacolele ce le vor apărea în cale? Comoara chiar există cu adevărat? Dragi prichindei, veți afla numai dacă veți citi! 
Mi s-a părut cam scurtă povestea, dar frumoasă. Chiar când credeam că mai urmează ceva, era de fapt ultima pagină a cărții. Frazele sunt scurte și scrise într-un stil simplu și captivant, pentru ca piticoții să înțeleagă firul narațiunii. Personajele sunt simpatice și drăgălașe, debordând de o imaginație bogată, așa cum sunt mai toți copiii! Recomand!

Nota mea: 4/5


04 September 2016

#Girlboss de Sophia Amoruso (recenzie)


 Data apariției:
Iulie 2015 
 Traducător: Emilia Vasiliu 
 Număr pagini: 224 
 Tip copertă: Broșată 

#GIRLBOSS include povestea Sophiei Amoruso, dar, în același timp, este infinit mai mare decât ea. Este profund personală, dar și universală. Fiind plină de îndemnuri brute pentru trezirea la realitate („Nu ești un fulg de nea special"), de observații oneste și pătrunzătoare („Esecul este invenția ta") și de povești din spatele cortinei despre ascensiunea fulminantă a Nasty Gal, #GIRLBOSS vorbește despre foarte multe lucruri. Dovedește că a avea succes nu are legătură cu popularitatea din liceu sau cu facultatea pe care ai urmat-o (dacă ai făcut o facultate). În schimb, succesul este legat de încredere în instinctele tale și despre felul în care îți asculți intuiția, știind ce reguli să urmezi și pe care să le încalci.

O #GIRLBOSS își ia viață în serios fără să se ia pe ea însăși foarte în serios. Riscă și își asumă responsabilitatea în condițiile impuse de ea. Știe când să atace și când să folosească eschivă. Când să fie serioasă și când să dea frâu liber nebuniei interioare. Așa cum scrie Sophia: „Am trei sfaturi pe care aș vrea să vi le amintiți: Nu vă maturizați niciodată. Nu deveniți plictisitori. Nu deveniți niciodată conformiști. OK? Bine. Atunci hai să facem asta". 

„Cenusăreasa tehnologiei.” The New York Times

„Noul fenomen al modei.” Forbes

„Pur și simplu genială.” Huffington Post

„#GIRLBOSS este mai mult decât o carte, iar Sophia Amoruso este mai mult decât un furnizor de imbrăcăminte. #GIRLBOSS este un curent, o filosofie despre cum poate fi transformată muncă într-o aventură amuzantă, dinamică și sexy. Sophia ne încurajează să ne asumăm trecutul de care, la un moment dat, ne-a fost rușine (de exemplu, faptul că am fost autoritare, dure sau că ne-am pretat la furtișaguri). Numai așa putem prelua controlul propriului destin, putem deveni independente financiar și putem experimenta o schimbare radicală. Eu mă bag!” Lena Dunham

Gândurile mele

Cam pe vremea asta, anul trecut, auzisem pentru prima dată de #Girlboss. Nu mai citisem nicio carte de dezvoltare personală până în acel moment și nici nu mă încumetam încă s-o fac, așa că, după ceva vreme, uitasem de carte și nu mai revenisem asupra ei. Dar, mai pe la mijlocul lui iulie, anul acesta, am dat pe youtube de o tipă româncă fashonistă care este o împătimită a vintage-ului. Aceasta recomanda în două din filmulețele ei #Girlboss și am trecut-o numaidecât pe lista mea de must. Iar, la scurt timp după, cartea a ajuns și în mâinile mele, fiind peste măsură de încântată că o voi devora în sfârșit.
Mulțumesc Editurii Publica pentru că, datorită lor, s-a întâmplat!

Tot ce știam și aflasem între timp în legătură cu subiectul cărții, era faptul că tipa asta, Sophia Amoruso, a ajuns de la o cotrobăi prin tomberoane în căutare de mâncare, la a conduce o companie de peste 100 de milioane de dolari. Chestia asta m-a frapat atât de tare, încât țineam neapărat să aflu povestea tinerei și care a fost declanșatorul ce a condus la această reușită personală.
Mă tot întrebam dacă totul a fost doar o chestiune de noroc sau s-a datorat ambiției, încrederii în forțele proprii și muncii depuse, de a ajuns într-un asemenea punct înălțător. Dar, lecturând #Girlboss și descoperind fiecare pas mărunt pe care Sophia l-a făcut, a doua variantă mi se impregna tot mai puternic în minte, arătându-mi cât de departe poți ajunge, dacă îți dorești asta cu adevărat și lupți pentru pasiunea ta. Abia după toate astea, recompensele vor veni pe măsură, uneori chiar peste așteptările tale. Ceea ce trebuie să faci este să nu te gândești prea mult unde vei fi mâine, ci să rămâi conectat la ce este astăzi, acum.
Povestind într-o manieră irevocabil de sinceră, umoristică și ușor ironică, Sophia ne prezintă cum a ajuns ea de la o tânără rebelă nonconformistă, respectarea regulilor neexistând în dicționar pentru ea, la o femeie matură, la fel de nonconformistă, care își conduce propria afacere de milioane de dolari, coordonând "o mână" de aproape 400 de angajați care s-o ajute să insufle fiecărui suflet propriul lor stil de a-și purta hainele. Ne demonstrează că, prin aplicarea unor simple idei de zi cu zi, la care toată lumea se gândește, dar prea puțini oameni le iau și în considerare, putem face multe lucruri în viață. 

Încă din copilărie a simțit că nu-și găsește locul. Școala nu s-a numărat niciodată printre preferatele sale. Și nu s-a supus niciodată modei, procurându-și hainele de la second-hand-uri, spre disperarea mamei sale. Dar, ceea ce nu știa Sophia, era faptul că aceste căutări acerbe prin SH-uri și îndemânarea pe care a căpătat-o astfel, aveau s-o ajute mai târziu, mai mult decât ar fi visat vreodată. 


Adolescența ei nu fost una ca oricare alta, trecând prin niște momente cărora nu le-a dat voie să o influențeze în vreun fel. Divorțul părinților, renunțarea la școală, numeroasele job-uri nasoale, uneori sub nivelul ei și care ajungeau într-un final s-o plictisească, neavând acel ceva pe care ea îl căuta inconștient, găsirea a ceva de mâncare prin tomberoane și făcutul autostopului n-au reușit s-o determine să renunțe la viața ei. Poate că pe unii i-ar fi speriat sau chiar îngrozit un asemenea trai, dar nu și pe Sophia. Tânăra lua totul firesc și dădea înapoi la fel, ca și cum era ceva ce făcea dintoteauna

Iată că, într-o zi, răsare și soarele pe strada ei! Trezindu-se că are nevoie imediată de o asigurare medicală, aceasta a reușit să-și găsească un post la un liceu de artă. Neavând prea mult de lucru acolo și nedorind să ajungă să se plictisească repede, deoarece avea nevoie de cel puțin 3-4 luni de muncă pentru a putea primi asigurarea, Sophia și-a deschis un cont pe eBay unde vindea haine vintage, haine pe care le găsea în SH-uri și în casele scoase la licitație. Spre deosebire de competiția de pe site, tânăra era foarte atentă la detalii: absolut fiecare articol de vestimentație avea o descriere catchy, o poză cu felul în care se modela pe manechin și, nu în ultimul rând, era o piesă cât se poate de originală! 

Plecând doar de la o sumă de 50 de dolari și nefiind susținută de nimeni altcineva, decât propria persoană, Sophia nu se imagina așa departe cu afacerea pe care abia o începuse și care avansase atât de rapid, din punctul de vedere al tuturor. Și, mai ales, să se mențină la nivelul la care a ajuns. Acum, chiar dacă este fondatoarea, CEO și directorul de creație al Nasty Gal, este tot aceeași Sophia care era la început de drum. Bine, poate cu unele îmbunătățiri! Nu s-a lăsat nicio clipă dusă de val de succesul pe care l-a câștigat pe merit. Nu s-a lăsat distrasă de absolut nimic în a-și mulțumi clienții prin articolele pe care le oferă.  

Mi-a plăcut faptul că nu se ascunde după deget și spune direct ceea ce are de spus. Nu îi este rușine cu cine a fost și cu ce a făcut, recunoscând cât se poate de sincer acest lucru. Ne oferă sfaturi din experiențele sale, neașteptând nimic din partea noastră, poate doar multă muncă, devotament și aceeași sinceritate față de noi și de cei din jur. Și o face al naibii de bine! 

Trei lucruri pe care le-am învățat eu de la Sophia?

♫ Orice lucru pe care îl voi face, să-l fac cu pasiune! 

„Niciodată nu mi-am propus să fiu bogată. Habar n-aveam că firma mea ar valora ceva până când n-au început să-mi bată la ușă investitori. "Compania ta valorează sute de milioane de dolari, iar tu deții atât din ea, așa că și tu însăți valorezi atât de mult." A fost șocant cât de repede s-a întâmplat totul. Nasty Gal a trecut de la a face 150.000 de dolari într-un an la a face 150.000 de dolari într-o zi, iar acum facem 150.000 de dolari în timpul prânzului. Cred că o parte din motivul pentru care Nasty Gal a avut atât de mult succes a fost faptul că scopurile mele n-au fost niciodată de natură financiară. 

Credeam în ce făceam și, din fericire, și alți oameni au crezut. Îmi păsa la fel de mult de proces pe cât îmi păsa de rezultate. Nicio decizie nu era prea mică. Fie că era o alegere semantică în descrierea unui produs sau expresia chipului unui model, tratam totul cu cea mai mare grijă. La acea vreme, era datorită faptului că, așa cum am mai spus, sunt genul de om care acordă atenție până și unui detaliu atât de mic cum este o etichetă strâmbă de expediție. Privind retrospectiv, îmi dau seama
 că aceste lucruri mici cresc sau distrug o afacere.”


Dacă voi crede în mine, o vor face și alții!
Teoria sforii roșii"Am intrat în viața de adult crezând că ideea de capitalism e o înșelătorie, dar, în schimb, am descoperit că e un fel de alchimie. Combini muncă asiduă, creativitate și automotivație, iar lucrurile încep să se întâmple. Și, odată ce începi să înțelegi acea alchimie, sau măcar să o recunoști, poți începe să vezi lumea într-o altă lumină. 

Totuși eu cred că am văzut întotdeauna lumea într-o altă lumină. Mama mea spune că, atunci când aveam cinci ani, am făcut rost de o sfoară roșie și fugeam prin locul de joacă, târând-o după mine. Toți ceilalți copii m-au întrebat ce era și eu le-am spus că era un zmeu. Curând, toată lumea avea sfori roșii și alergam cu toții impreună, cu zmeiele noastre sus pe cer. 


Dacă eu și această carte avem ceva de dovedit, acel ceva este că, atunci când crezi în tine, și alții vor crede în tine."

♫ Să întreb dacă nu înțeleg ceva, indiferent de situație și de cum mă vor percepe apoi ceilalți! 
"Nasty Gal a fost programul meu de masterat. Am învățat să nu am rezerve când vine vorba despre a opri pe cineva în mijlocul unei prezentări pentru a-i cere să clarifice un aspect pentru că nu știu despre ce vorbește. Dacă tot nu înțeleg, îi voi spune: "Tot nu înțeleg" și am să-i cer să explice din nou. Uneori aș putea să aud efectiv sunetul ochilor care se dau peste cap în cameră-dar, considerând că iau decizii care implică atât de mulți bani și atât de mulți oameni, nu-mi permit să mă prefac că știu despre ce e vorba. Când conduci o companie la fel de mare ca a mea, nu ești singurul care ajunge să plătească pentru greșeli. Aș putea "să mă prefac că sunt CEO" sau aș putea să fiu un director de companie, ceea ce înseamnă să facă tot ce trebuie să fac (inclusiv să pun întrebări evidente) pentru a lua cea mai bună decizie pentru compania mea. Nu contează unde te afli în viață, vei economisi mult timp dacă nu-ți vei face prea multe griji pentru ce cred alții despre tine. Cu cât reușești să înveți asta mai devreme, cu atât mai ușor va fi restul vieții tale. Tu ești cine ești, așa că ar fi bine să te obisnuiești cu asta."

Dar asta nu e tot! Sunt mult mai multe sfaturi pe care această #Girlboss ni le oferă, sfaturi care ne vor ajuta și motiva în diferite momente ale vieții. Depinde de fiecare cum și când le va pune în aplicare. Fetelor, nu ezitați să puneți mâna pe carte! 

Niciodată nu este prea târziu să-ți pui planurile în aplicare și să faci ceea ce îți place cu adevărat. Trebuie doar să ai încredere și să muncești pentru ce îți dorești. Nu contează părerea celorlalți, faci ce faci pentru tine, nu pentru ei. Chiar dacă n-o să reușești din prima încercare, nu renunța și luptă mai departe pentru pasiunea ta. Și tu poți fii o #Girlboss!

Nota mea: 5/5



28 August 2016

Recenzie: Concentrat de Cal Newport




"Pe măsură ce automatizarea și externalizarea reconfigurează spațiul de lucru, abilitatea de care avem nevoie este aceea de a îndeplini o muncă profundă. Cartea lui Cal Newport ne învață cum ne putem concentra intens, într-un mediu lipsit de perturbări, lucru care ne ajută să învățăm rapid și să atingem performanța. Gândiți-vă că este un fel de calistenie pentru minte și începeți programul de astăzi."

– DANIEL PINK

"Cal Newport vorbește despre importanța abilității omului de a se concentra intens și descrie pașii prin care putem deprinde această abilitate pentru a atinge performanța."

– ADAM GRANT

"Cartea conține o serie de tactici pentru profesioniștii de toate felurile, prin intermediul cărora se pot diferenția de restul jucătorilor din piața aglomerată a talentelor. Concentrat ne arată de ce Cal Newport este unul dintre cei mai provocatori gânditori despre viitorul muncii."

– BEN CASNOCHA

Doresc să mulțumesc Editurii Publica pentru că mi-a oferit această carte spre recenzie, ea poate fi comandată chiar aici!





Gândurile mele (Simona): Una dintre persoanele aduse în prim plan în această carte este Carl Jung, fondatorul psihologiei analitice. Jung a început să-și construiască o casă simplă, de piatră, cu două caturi și o cameră destinată unui birou, această casă a fost numită Turnul. Jung își petrecea aici un întreg ritual, pentru realizarea muncii profunde. Se trezea la o anumită oră, lua un mic-dejun copios, medita sau făcea plimbări lungi, aloca 2 ore pentru munca profundă. Nu existau surse de curent electric, lumina era asigurată prin lămpi cu petrol lampant și de șemineu. Toate acestea, l-au ajutat pe Jung să scrie numeroase lucrări și să-și provoace mintea, cât mai mult.

    Exemplul lui Jung, a fost adaptat de-a lungul timpului, fie că a fost vorba de un loc, în care omaneii se izolau, sau de un anumit ritual pe care-l urmau, persoane care au ajuns să scrie lucrări importante, în diverse domenii au înțeles ce înseamnă munca profundă și cum să o pună în aplicare.

    Definiția oferită în această carte a muncii profunde este următoarea: activitățile profesionale îndeplinite într-o stare de concentrare lipsită de perturbări, care îți împing capacitățile cognitive până la limită.

   Un alt exemplu interesant, este cel al lui Mark Twain care a scris mare parte din "Aventurile lui Tom Sawyer" într-un șopron din New York, unde își petrecea vara, biroul său era atât de izolat de locuința principală încât familia sa sufla într-un corn pentru a-l anunța ora mesei.

    Woody Allen între anii 1969 și 2013 nu a deținut un computer, scrieriile sale realizându-se pe o Olympia SM3, o mașină de scris nemțească.

    Am rămas plăcut surprinsă de modul, în care este structurată această carte, de poveștile bine documentate și prezentate, de reguli bine puse la punct, pentru a te face pe tine (cititorul) să alegi prorpia cale prin care poți realiza munca profundă. 

    Cartea este structurată în două părți, prima intitulată:ideea, iar cea de-a doua intitulată:regulile pe parcursul lecturii, suntem introduși în conceptul de muncă profundă, de diversele moduri, în care oamenii percep acest concept și cum îl adaptează companiile, în special la cererile societății moderne. 

    Ce mi-a plăcut și mai mult la această carte, a fost faptul că nu am avut doar opinii, cu privire la munca profundă realizată într-o completă izolare ci și opinii despre munca profundă, realizată într-un mediu plin de perturbări, fără a fi nevoit să te deconectezi de la rețele de socializare sau să te desparți de tehnologie.

    Personal am avut foarte multe de învățat din această carte și m-a ajutat să-mi dau seama unde am greșit atunci când încercam să mă concentrez pe un lucru, dar mintea îmi era în altă parte, am învățat cât de importantă este concentrarea și am încercat încet, încet să aplic câteva sfaturi în rutina mea de zi cu zi. M-a ajutat foarte mult, luarea unei pauze de la rețelele de socializare și concentrarea pe o perioadă de 1 oră sau 2 pe sarcina pe care o aveam de îndeplinit. M-a ajutat și mai mult să-mi închid telefonul în acest interval. Dacă aveți probleme de concentrare, atunci când trebuie să întreprindeți un lucru, vă recomand din suflet să citiți această carte și să încercați să aplicați regulile din ea. Cu timpul o să vă fie din ce, în ce mai ușor să vă despărțiți de tehnologie și să realizați munca profundă un timp mai îndelungat de 1 oră sau 2. 

    Mă bucur că am avut ocazia să citesc această carte, a picat chiar la țanc pentru mine, deoarece mă chinuiam de câteva luni cu problemele de concentrare, dar am înțeles cum pot să controlez aceste probleme și cel mai important am înțeles că nu sunt singura care se confruntă cu ele, că personalități marcante au avut dificultăți în a întreprinde munca profundă și că încet, dar sigur fiecare dintre noi putem să le călcăm pe urme dacă ne stabilim prioritățile și ne stimulăm gândirea.

Nota mea 5/5



27 August 2016

Recenzie: Grimm (TV Show)




Gândurile mele (Simona): Viața lui Nick este una liniștită, până când în peisaj apare mătușa sa, care aduce cu ea un secret bine păstrat cu privire la nepotul său. După multe încercări de a-i explica cine este nepotul ei cu adevărat, mătușa sa preferă să lase faptele să vorbească de la sine. Darul lui Nick este acela de a fi Grimm. La fel ca mătușa și mama sa, acest lucru înseamnă că poate vedea wessenii acele creaturi care se ascund sub formă umană, dar care se pot transforma fie când sunt supuși emoțiilor puternice, fie când ei aleg să se schimbe în forma lor de wessen.

    Lucrurile încep să o ia razna în timp ce Nick își dă seama ce înseamnă darul său și cum poate lupta cu wessenii răi și cum poate să facă diferența dintre cei buni și cei răi. Din fericire pentru el, mătușa sa îi lasă moștenire o rulotă plină de cărți în care sunt însemnate tot felul de întâlniri ale strămoșilor lui Nick cu fel și fel de wesseni unii buni alții răi. Spre deosebire de strămoșii lui care considerau că toate creaturile sunt rele și trebuiesc ucise, Nick preferă să înțeleagă mai întâi tradițiile specifice unor wesseni și să nu verse sângele celor inofensivi. 

   Pe măsură ce serialul înaintează povestea devine din ce în ce mai fascinantă, noi ipoteze se lansează, precum ce se întâmplă când cele 7 chei ale celor 7 regate vor fi puse împreună pentru a forma harta spre locul unde este îngropată un lucru care acum mii de ani, Grimmii au considerat că nu poate încăpea pe mâinile cui nu trebuie.

    Un serial foarte interesant, cu o idee extraordinară, sunt atât de multe personaje care pot fi transpuse în realitate, avem chiar și wesseni cu dublă personalitate, care pot ilustra lupta unui om cu personalitate dublă. Avem parte într-unul dintre sezoane de o revoltă a celor care au stat în umbră și acum vor să lupte pentru a ieși din anonimat. Vă recomand cu drag acest serial, care pe mine m-a captivat iremediabil.

Nota mea 4/5



26 August 2016

Leapșă Liebster - Descoperă bloguri noi!


Bianca Ioana de pe blogul Boundless Daydreamer ne-a nominalizat pentru leapșa Liebster. Mulțumim mult, Bianca, chiar ne era dor de o nouă leapșă!

Reguli:
1. Mulțumește-i persoanei care te-a nominalizat și menționează-i blogul.
2. Listează regulile în postarea ta.
3. Afișează premiile Liebster undeva pe blogul tău.
4. Răspunde celor zece întrebări prevăzute de persoana care te-a nominalizat.
5. Scrie zece lucruri random despre tine.
6. Nominalizează 5-11 bloguri și informează-le că au fost nominalizate.
7. Asigură blogurile pe care le-ai nominalizat cu zece întrebări.


Zece lucruri random despre mine.
(Simona)

1. Îl dor pe Dostoievski m-a cucerit iremediabil și încerc să citesc cărțile sale de câte ori am ocazia.
2. Am o chinchilla pe care o cheamă Sisi.
3. Ador tartele cu lămâie, aș mânca tarte întregi chiar dacă mi s-ar face rău aș continua să mănânc.
4. Nu suport să văd violență de orice natură fizică sau psihică îndreptată spre copii, animale sau persoane.
5. Ador să merg la mare, dar mă plictisesc foarte repede dacă stau mai mult de 3 nopți.
6. Nu îmi place să merg în club.
7. Aș vrea să îmi găsesc cât mai repede un loc de muncă și să fiu independentă financiar de părinți.
8. Îmi place să-mi ajut prietenii de câte ori pot.
9. Nu suport etichetele puse unor persoane pe care le-ai văzut doar de 2 sau 3 ori în viața ta.
10. Nu-mi plac persoanele arogante.
(Andreea)

1. Nu îmi place ciocolata amăruie. Rar se întâmplă să mă mai păcălească mama și să-mi bage pe gât câte o bucățică. :))
2. Îmi plac jocurile de logică.
3. Iubesc muzica lui Lindsey Stirling! Ce face din vioara aia, e super!
4. Ador albastrul și movul!
5. Când merg la mare, prefer să mă bălăcesc în apă, decât să mă bronzez.
6. Acum agreez puțin mai mult descrierile, chiar dacă unele sunt prea lungi. Ideea este să nu mă plictisească și să nu repete aceeași chestie la infinit.
7. Nu îmi place pepenele galben.
8. De ceva vreme, am o pasiune pentru cerceii care se prind și de pavilionul urechii.
9. Acuarele nu au fost niciodată prietenele mele, atunci când venea vorba de colorat.
10. Nu există zi din săptămână în care să nu râd sau măcar să zâmbesc.
Întrebările de la Bianca:
1. Obișnuiești să recitești cărțile care ți-au plăcut?

Simona: Aș reciti unele dintre cărțile mele preferate, dar din păcate timpul nu-mi permite acest lucru, așa că prefer să mă bucur de alte titluri noi apărute sperând că într-o zi voi avea timpul necesar să revin la cărțile mele de suflet.
Andreea: Da, dacă mi-e dor de anumite personaje, recitesc cărțile respective.
2. Cu cine îți place să vorbești despre cărțile citite?

Simona: Cu persoanele apropiate mie care au aceeași pasiune pentru lectură cum am și eu.
Andreea: Cu cei care îmi împărtășesc pasiunea pentru lectură. Dar le mai povestesc și celor care nu au nicio treabă cu asta. :)) 

3. Ce părere ai despre triunghiurile amoroase în cărți?

Simona: Nu sunt printre preferatele mele, unele merg mult prea departe și majoritatea sunt destul de prost făcute. Apreciez mai mult când există un triunghi amoros în care fata alege din start cu cine vrea să meargă mai departe.
Andreea: Câteodată le agreez, câteodată nu. Depinde cum se manifestă persoanele prinse în acest triunghi și care sunt împrejurările ce au condus la asta.
4. Pe care carte îți dorești din toată inima să o vezi ecranizată?

Simona: O să spun "Pe când eram o operă de artă" de Schmitt.
Andreea: Orice carte de-a Amandei Quick.
5. Cine sunt doi dintre scriitorii tăi preferați?

Simona: Emile Zola și F.M. Dostoievski.
Andreea: Richelle Mead. Monica Ramirez.
6. Care este cartea pe care o recomanzi cititorilor începători?

Simona:  Nu prea fac recomandări, fiecare cititor fie el începător sau nu își poate alege cartea dorită după o recenzie citită sau un rezumat parcurs.
Andreea: "Fetele Gallagher" de Ally Carter.
7. Cu ce personaje ți-ar plăcea să îți petreci vacanța/concediul?

Simona: O să-l aleg aici pe Damon, cred că ar fi un concediu interesant.
Andreea: Jack Harper. Sper că-i place soarele. :))
8. Îți place să citești teatru?

Simona: Nu sunt o mare fană a pieselor de teatru scrise, prefer să mă duc la teatru și să văd c0um povestea prinde viață.
Andreea: Înafară de ce am citit pentru școală, nu am citit nimic altceva. La fel ca Simona, prefer să fiu spectator.

9. Cum simți că te-au ajutat și te ajută cărțile?

Simona: Să învăț noi lucruri despre viață să percep altfel întâmplăriile prin care trec și să mă izolez într-o lume care oferă atât de multe posibilități.
Andreea: Am învățat multe chestii utile și simt că percep lumea puțin altfel după ce termin o lectură.

10. Care este cartea (deja scrisă) pe care ți-ai dori să o fi scris tu?

Simona: Nu pot să aleg...fiecare autor pune o bucățică din el în cărțile scrise, ar fi foarte urât din partea mea să aleg o carte în ale cărei file nu se regăsește o parte din mine.
Andreea: Nu cred că îți poți dori așa ceva. Fiecare scrie ceea ce simte, ceea ce a visat, așterne o parte din el. Nu te poți gândi să scrii același lucru ca un anume autor. Da, poți folosi ideea, dar trebuie să o abordezi în felul tău, să fie ceva mai original. 

Întrebările noastre:
1) Preferați o carte în format fizic sau e-book?
2) Ce carte subevaluată de alte persoane, sau pe goodreads a fost pentru voi ca un diamant ascuns?
3) Ce carte citești în acest moment?
4) Cel mai mare bookhangover pe care l-ai avut după ce ai terminat o carte?
5) Dacă te-ai descrie într-un singur cuvânt, care ar fi acela?
6) Cu ce personaj literar te identifici cel mai mult?
7) Ultima melodie pe care ai ascultat-o?
8) Care este citatul vostru preferat?
9) Ce ați alege între un autor clasic și unul contemporan?
10) Uită-te în jurul tău și spune-ne ce carte se află cel mai aproape de tine în acest moment? Ia cartea și dă la pagina 26, care este primul fragment de acolo?

Nominalizăm următoarele bloguri: Literatură pe tocuri , Walking on Letters , Delicatese Literare , We are Women of Letters , Adolescență cu nasu-n cărți , The Sagittarius Books , Life with your books , Mirucu blog , Lecturi cu aromă de viață 

Enjoy! ^_^


 
 
Blogger Templates