Recenzie: Arta Coversaţiei de Ileana Vulpescu

     Arta Conversaţiei, un roman cu adevărat savuros, o lume aproape radiografiată în întregul ei, o conversaţie în doi despre viaţă.

    Vorbim cu adevărat despre o radiografie crudă a sufletului unei femei doctor, o fiinţă sensibilă, mereu îndrăgostită de bărbaţii dimprejurul ei, o femeie care s-a legat de un scriitor din dragoste oferindu-i acestuia un copil frumos (Maria) şi care atunci când a trebuit să îşi calce mândria şi să-şi lase bărbatul să plece a făcut-o. În Arta Conversaţiei nu avem un stereotip de femeie, dimpotrivă, avem parte de o femeie puternică, crescută de o mamă cultă, trecută prin durere şi lacrimi care încearcă să-şi crească copilul drept şi sincer.

Vreau să mulţumesc sponsorului nostru Librăria online Librex pentru această carte deosebită! Aceasta poate fi comandată chiar AICI alături de alte cărţi semnate Ileana Vulpescu!

„ Gândeşte-te că defectele psihice zac numai în suflet. Îţi dai seama ce infern trebuie să fie într-un suflet şchiop sau chior sau amândouă la un loc, sau câte vrei?„

    Am stat foarte mult şi m-am gândit cum să încep această recenzie. Prima dată când am început să citesc „Arta conversaţiei” eram convinsă că-mi va plăcea pentru că am citit câteva citate, care m-au atras, dar nu m-aş fi gândit niciodată că mă va tulbura atât de mult.

„ Mai schimbător decât sufletul omului, decât concepţiile sale şi decât vremea nu e nimic. „

„ Într-o bună zi, ai să-nţelegi, că omul cel mai iubit reprezintă superlativul absolut al unei vieţi. „

    În primul rând povestea o are în plan principal de doamna doctor Sînziana Hangan, o femeie de 40 de ani divorţată şi cu două fete, pe care a reuşit să le crească singură. Ileana Vulpescu ne prezintă sufletul unei femei care este doctor, care poate îndura şi poate ierta mai mult decât ar fi în stare o fiinţă şi cu toate astea niciodată nu s-a plâns ci a acceptat întodeauna lucrurile ca atare. Ce m-a impresionat la acest personaj incredibil de complex a fost povestea din spatele calmului ei dobândit prin ani de exerciţii cu sufletul ei răscolit.

„ La început ai să-l urăşti, ai să-l scoţi din rândul oamenilor; pe urmă, are să-ţi devină indiferent şi n-ai să mai cheltuieşti niciun sentiment pe el, şi mai pe urmă, ai să te uiţi la el cum de fapt trebuie să ne uităm la fiecare semen al nostru când începem să-l considerăm prin prisma unui singur sentiment: înţelegerea.”

    Nu pot exprima în cuvinte cum şi-a lăsat această carte amprenta asupra mea pentru că mi-se pare de neconceput să exprim în cuvinte ceva atât de frumos şi unic. Tot ce pot să vă spun este că m-a schimbat. M-a făcut să văd lucrurile altfel, să privesc oamenii care mi-au făcut rău din alt unghi. Am reuşit să iert persoane care m-au umilit şi am reuşit să ţin capul sus în faţa situaţiilor care voiau cu orice preţ să mă doboare. De foarte multe ori m-am regăsit în Sînziana, în fata cu suflet curat care greşeşte, dar întodeauna are curajul şi determinarea să se ridice şi să meargă mai departe. Povestea ei poate fi povestea fiecăruia dintre noi şi am simţit că sunt înţeleasă la un nivel imperceptibil de acest personaj incredibil. Parcă autoarea îmi vorbea prin intermediul ei, răspunzându-mi la toate întrebările şi la toate enigmele care înconjurau viaţa acestei femei. O femeie puternică şi plină de dragoste.

„ Oricâtă pasiune ar exista între un bărbat şi o femeie, judecata îşi situează la un moment dat partenerul numai pe verticală. Acest moment nu poate fi evitat. Nici pasiunea cea mai mare nu absolvă pe nimeni de această poziţie esenţial umană. Ceea ce îţi rămâne dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate: gândirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea erotică este cel mai perisabil element al unei legături. Ai să vezi, într-o zi, că numai spiritualitatea rămâne dintr-o iubire. „

    Dragostea se poate găsi sub foarte multe forme, dar oare poate inima unei femei să iubească mai mulţi bărbaţi? Răspunsul este simplu, sigur că poate! Pe unii îi iubim pentru că emit acea energie debordantă, acel calm iraţional care ne atrage ca un magnet, pe unii îi iubim pentru că au o patimă vecină cu nebunia şi o pasiune care te-ar putea doborî dacă ar fi lăsaţi în viaţa ta, apoi sunt bărbaţii pe care îi iubim din pură admiraţie, care ne sunt tutori şi ghizi în această lume nefastă şi rece. Femei fiind putem iubi în foarte multe feluri atât de mulţi bărbaţi, care intră în viaţa noastră şi ne lasă cele mai frumoase amintiri, sau ne răvăşesc ca o furtună şi pleacă lăsând mizerie şi suferinţă în urmă. Sînziana are un suflet de femeie care iubeşte mult şi care niciodată nu a încetat să delimiteze iubirile sale aşa cum e firesc. Niciodată nu a înşelat pentru că a fost incredibil de corectă şi nu s-ar fi putu suporta dacă ar fi procedat aşa. A grăit întodeauna sub semnul adevărului şi nu şi-a dorit să rănească pe nimeni, dar oamenii o răneau datorită acestui bun simţ rar întâlnit în zilele noastre. Medicii sunt capabili de suferinţă şi sacrificiu, ei sunt în stare să lucreze până la epuizare şi să gândească până la ultima zi a lor pe pământ. Nu sunt oameni obişnuiţi ci sunt îngeri care salvează vieţi. Totuşi ceva îi face şi mai deosebiţi de noi şi acel lucru este sufletul lor. Ei sunt capabili de atât de multă suferinţă, empatizând de multe ori cu pacienţii lor, dar niciodată nu se lasă conduşi de sentimente ci doar de partea raţională, astfel ei întodeauna fac ceea ce trebuie oricât de sfâşietor şi greu ar fi acest lucru.

„ Fiecare-şi ştie sufletul... şi nu e fericire-n niciunul...”

„ Pe omul curat nu-l ai cu nimic la mână. „

    Povestea Sînzianei o veţi afla chiar de la ea, fata din spatele femeii calme şi calculate va fi adusă şi expusă în faţa voastră, ca o pacientă aflată pe masa de operaţii. Voi decideţi dacă participaţi la operaţia unui suflet cicatrizat sau treceţi nepăsători peste povestea unei femei, care a iubit şi a iertat pentru liniştea ei.

Nota mea 5/5