Recenzie: Hoţul de cărţi de Markus Zusak

    Este anul 1939. Germania nazistă. Ţara îşi ţine răsuflarea. Moartea nu a avut niciodată mai mult de lucru, şi va deveni chiar mai ocupată. Liesel Meminger şi fratele ei mai mic sunt duşi de catre mama lor să locuiască cu o familie socială în afara oraşului München. Tatăl lui Liesel a fost dus departe sub şoapta unui singur cuvânt nefamiliar - Kommunist -, iar Liesel vede în ochii mamei sale teama unui destin similar. Pe parcursul călătoriei, Moartea îi face o vizită băieţelului şi o observă pe Liesel. Va fi prima dintre multe întâlniri apropiate. Lângă mormântul fratelui ei, viaţa lui Liesel se schimbă atunci când ea ridică un singur obiect, ascuns parţial în zăpadă. Este Manualul Groparului, lăsat acolo din greşeală, şi este prima ei carte furată. Astfel începe o poveste despre dragostea de cărţi şi de cuvinte, pe măsură ce Liesel învaţă să citeasca cu ajutorul tatălui ei adoptiv, care cânta la acordeon. În curând, va fura cărţi de la incendierile de cărţi organizate de nazişti, din biblioteca soţiei primarului, şi de oriunde le mai putea găsi. Hoţul de cărţi este o poveste despre puterea cuvintelor de a creea lumi. Cu o scriitură superb măiestrită şi arzând cu intensitate, premiatul autor Marcus Zusak ne-a dăruit una dintre cele mai durabile poveşti ale timpurilor noastre.

    Doresc să mulţumesc Editurii RAO pentru că mi-a oferit şansa de a citi această carte impresionantă! Dacă doriţi să o comandaţi o puteţi face AICI. De asemenea pe Editura RAO găsiţi un interviu cu Markus Zusak chiar AICI!

Gândurile mele (Simona): Puterea cuvintelor nu trebuie subestimată ele pot distruge sau pot vindeca. Nimeni nu ştie care sunt cuvintele potrivite în anumite circumstanţe, dar cu toţii ştim că fără aceste cuvinte nu am putea continua. Nu am putea visa sau spera. Fără aceste cuvinte am fi morţi pe dinăuntru!

     Fiecare propoziţie scrisă, sau spusă are o rezonanţă mult mai mare asupra noastră ca indivizi, dar şi asupra celor din jurul nostru. Aceste cuvinte ne pot ridica sau ne pot dărâma. Sunt oameni care prin intermediul lor manipulează şi distrug precum a făcut şi Hitler, dar sunt oameni, în special o fată şi un evreu, care prin intermediul lor îşi spun povestea, îşi stăpânesc revolta şi îşi găsesc pacea. O pace pe care altfel ar fi fost greu să o găsească în Germania nazistă.

    Acea fată despre care vreau să vă povestesc este Liesel Meminger, dar înainte de a vă spune câteva lucruri despre ea, vreau să îl aduc în discuţie pe principalul ghid al călătoriei noastre. Acest ghid este chiar moartea însăşi. Chiar ea ne spune povestea care a marcat-o până şi pe ea, povestea hoţului de cărţi cu, care s-a intersectat de multe ori, dar nu va fi foarte curând pe lista ei.

     Liesel şi-a pierdut fratele de 6 ani, chiar în trenul care o ducea spre noul ei cămin, spre noul ei destin. Acesta a avut un acces de tuse, moment în care sufletul lui a fost purtat de moarte pe braţe şi dus acolo unde-i era locul. Aceea a fost prima întâlnire a celor două, ani mai târziu acestea se vor simţi şi vor şti că sunt una lângă alta, dar din fericire nu venise după ea ci după alte sute de persoane care-şi vor găsi sfârşitul în acea vreme.

     O pată neagră a istoriei pe care Hitler a lăsat-o fără milă. Oameni omorâţi din pură plăcere şi sadism dincolo de orice închipuire asta îi paşte pe evrei. Mulţi dintre ei trimişi în lagăre, fraţi pe drumul umilinţei, uniţi în deznădejde, aceste suflete condamnate de ţara în care s-au născut.

     Hoţul de cărţi în schimb are o poveste şi un nume, pe care nici măcar moartea nu-l poate uita, sau ignora. Acest hoţ care fură cuvintele şi le foloseşte pentru a-şi scrie propria poveste, această fată de 12 ani pe nume Liesel Meminger. Toate lucrurile pe care acest copil le suportă sunt greu de îndurat, dar ea reuşeşte să păsteze urma de bunătate pe care tatăl ei adoptiv i-a sădit-o în suflet. 

     Hans Hubermann este omul ai cărui ochi oglindesc bunătate, iertare, revoltă, dar şi acceptare. Este omul care-şi iubeşte fiica adoptivă mai presus de orice, este cel care ajută atunci când ar trebui să stea departe, este întruchiparea bunătăţii. Din această cauză lucrurile care se vor întâmpla vor fi şi mai greu de acceptat, chiar dacă eşti avertizat de dinainte niciodată nu poţi fi suficient de pregătit pentru o nenorocire.

     Rosa Hubermann este o femeie, care întodeauna înjură persoanele pe care le iubeşte, e puţin ciudat, dar nu pot să o condamn, forţa interioară a acestei femei de a nu se prăbuşi în situaţii limită este inimaginabilă. De multe ori şi Liesel se miră cum a reuşit mama ei să gestioneze situaţii care pe altcineva ar fi înnebunit cu siguranţă.

    Rudy Steiner este cel mai bun prieten al lui Liesel şi de fiecare dată când îi cere acesteia un sărut ştie foarte bine că asta ar fi sentinţa lui. Chiar dacă îşi doreşte enorm asta, lui îi e frică de sărutul hoţului de cărţi, dar acesta va veni la un moment dat.

    Max Vandenburg evreul-neamţ este unul dintre personajele care mi-au lăsat o urmă de confuzie şi revoltă în suflet, au fost foarte multe întrebări fără răspuns, dar au fost şi lucruri mai importante care s-au întâmplat cu acest om. El a ajutat-o pe Liesel să descopere puterea cuvintelor, el a învăţat-o să le iubească şi să le respecte, dar cel mai important a învâţat-o că viaţa nu e atât de rea pe cât pare, ea poate fi suportabilă chiar dacă toate celelalte lucruri contrazic asta, persoanele iubite sunt cele care ne fac viaţa mai uşoară. Ele sunt oaza noastră de binecuvântare, încurajare şi pace de care cu toţii avem nevoie.

    O poveste despre un hoţ de cărţi, un evreu şi moartea însăşi care sunt conectaţi printr-un fir invizibil chiar de către destin. Cei trei se intersectează în momente cheie, dar nu ajung să stea faţă în faţă decât într-un moment bine stabilit, dacă grăbeşti acel moment, dacă forţezi lucrurile s-ar putea să nu fie de bine. Câteodată deciziile pe care le considerăm bune sunt cele care ne distrug viaţa şi ne lasă mai pustiiţi decât ne-am fi închipuit vreodată că putem fi, dar cum să ştim oare asta? Cum să vedem dacă deciziile sunt bune sau nu? Facem ce credem că e bine pentru cei din jurul nostru, dar poate câteodată ar trebui să facem cei mai bine pentru noi şi asta pentru a rămâne în viaţă. O luptă pe viaţă şi pe moarte în care norocul joacă un rol crucial despre asta e vorba în această povestea. O carte ale cărei cuvinte vă vor mişca, revolta şi chiar schimba! O recomand tuturor celor care vor să păşească în lumea aceasta.


Nota mea 5/5

Recenzie: Arta Coversaţiei de Ileana Vulpescu

     Arta Conversaţiei, un roman cu adevărat savuros, o lume aproape radiografiată în întregul ei, o conversaţie în doi despre viaţă.

    Vorbim cu adevărat despre o radiografie crudă a sufletului unei femei doctor, o fiinţă sensibilă, mereu îndrăgostită de bărbaţii dimprejurul ei, o femeie care s-a legat de un scriitor din dragoste oferindu-i acestuia un copil frumos (Maria) şi care atunci când a trebuit să îşi calce mândria şi să-şi lase bărbatul să plece a făcut-o. În Arta Conversaţiei nu avem un stereotip de femeie, dimpotrivă, avem parte de o femeie puternică, crescută de o mamă cultă, trecută prin durere şi lacrimi care încearcă să-şi crească copilul drept şi sincer.

Vreau să mulţumesc sponsorului nostru Librăria online Librex pentru această carte deosebită! Aceasta poate fi comandată chiar AICI alături de alte cărţi semnate Ileana Vulpescu!

„ Gândeşte-te că defectele psihice zac numai în suflet. Îţi dai seama ce infern trebuie să fie într-un suflet şchiop sau chior sau amândouă la un loc, sau câte vrei?„

    Am stat foarte mult şi m-am gândit cum să încep această recenzie. Prima dată când am început să citesc „Arta conversaţiei” eram convinsă că-mi va plăcea pentru că am citit câteva citate, care m-au atras, dar nu m-aş fi gândit niciodată că mă va tulbura atât de mult.

„ Mai schimbător decât sufletul omului, decât concepţiile sale şi decât vremea nu e nimic. „

„ Într-o bună zi, ai să-nţelegi, că omul cel mai iubit reprezintă superlativul absolut al unei vieţi. „

    În primul rând povestea o are în plan principal de doamna doctor Sînziana Hangan, o femeie de 40 de ani divorţată şi cu două fete, pe care a reuşit să le crească singură. Ileana Vulpescu ne prezintă sufletul unei femei care este doctor, care poate îndura şi poate ierta mai mult decât ar fi în stare o fiinţă şi cu toate astea niciodată nu s-a plâns ci a acceptat întodeauna lucrurile ca atare. Ce m-a impresionat la acest personaj incredibil de complex a fost povestea din spatele calmului ei dobândit prin ani de exerciţii cu sufletul ei răscolit.

„ La început ai să-l urăşti, ai să-l scoţi din rândul oamenilor; pe urmă, are să-ţi devină indiferent şi n-ai să mai cheltuieşti niciun sentiment pe el, şi mai pe urmă, ai să te uiţi la el cum de fapt trebuie să ne uităm la fiecare semen al nostru când începem să-l considerăm prin prisma unui singur sentiment: înţelegerea.”

    Nu pot exprima în cuvinte cum şi-a lăsat această carte amprenta asupra mea pentru că mi-se pare de neconceput să exprim în cuvinte ceva atât de frumos şi unic. Tot ce pot să vă spun este că m-a schimbat. M-a făcut să văd lucrurile altfel, să privesc oamenii care mi-au făcut rău din alt unghi. Am reuşit să iert persoane care m-au umilit şi am reuşit să ţin capul sus în faţa situaţiilor care voiau cu orice preţ să mă doboare. De foarte multe ori m-am regăsit în Sînziana, în fata cu suflet curat care greşeşte, dar întodeauna are curajul şi determinarea să se ridice şi să meargă mai departe. Povestea ei poate fi povestea fiecăruia dintre noi şi am simţit că sunt înţeleasă la un nivel imperceptibil de acest personaj incredibil. Parcă autoarea îmi vorbea prin intermediul ei, răspunzându-mi la toate întrebările şi la toate enigmele care înconjurau viaţa acestei femei. O femeie puternică şi plină de dragoste.

„ Oricâtă pasiune ar exista între un bărbat şi o femeie, judecata îşi situează la un moment dat partenerul numai pe verticală. Acest moment nu poate fi evitat. Nici pasiunea cea mai mare nu absolvă pe nimeni de această poziţie esenţial umană. Ceea ce îţi rămâne dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate: gândirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea erotică este cel mai perisabil element al unei legături. Ai să vezi, într-o zi, că numai spiritualitatea rămâne dintr-o iubire. „

    Dragostea se poate găsi sub foarte multe forme, dar oare poate inima unei femei să iubească mai mulţi bărbaţi? Răspunsul este simplu, sigur că poate! Pe unii îi iubim pentru că emit acea energie debordantă, acel calm iraţional care ne atrage ca un magnet, pe unii îi iubim pentru că au o patimă vecină cu nebunia şi o pasiune care te-ar putea doborî dacă ar fi lăsaţi în viaţa ta, apoi sunt bărbaţii pe care îi iubim din pură admiraţie, care ne sunt tutori şi ghizi în această lume nefastă şi rece. Femei fiind putem iubi în foarte multe feluri atât de mulţi bărbaţi, care intră în viaţa noastră şi ne lasă cele mai frumoase amintiri, sau ne răvăşesc ca o furtună şi pleacă lăsând mizerie şi suferinţă în urmă. Sînziana are un suflet de femeie care iubeşte mult şi care niciodată nu a încetat să delimiteze iubirile sale aşa cum e firesc. Niciodată nu a înşelat pentru că a fost incredibil de corectă şi nu s-ar fi putu suporta dacă ar fi procedat aşa. A grăit întodeauna sub semnul adevărului şi nu şi-a dorit să rănească pe nimeni, dar oamenii o răneau datorită acestui bun simţ rar întâlnit în zilele noastre. Medicii sunt capabili de suferinţă şi sacrificiu, ei sunt în stare să lucreze până la epuizare şi să gândească până la ultima zi a lor pe pământ. Nu sunt oameni obişnuiţi ci sunt îngeri care salvează vieţi. Totuşi ceva îi face şi mai deosebiţi de noi şi acel lucru este sufletul lor. Ei sunt capabili de atât de multă suferinţă, empatizând de multe ori cu pacienţii lor, dar niciodată nu se lasă conduşi de sentimente ci doar de partea raţională, astfel ei întodeauna fac ceea ce trebuie oricât de sfâşietor şi greu ar fi acest lucru.

„ Fiecare-şi ştie sufletul... şi nu e fericire-n niciunul...”

„ Pe omul curat nu-l ai cu nimic la mână. „

    Povestea Sînzianei o veţi afla chiar de la ea, fata din spatele femeii calme şi calculate va fi adusă şi expusă în faţa voastră, ca o pacientă aflată pe masa de operaţii. Voi decideţi dacă participaţi la operaţia unui suflet cicatrizat sau treceţi nepăsători peste povestea unei femei, care a iubit şi a iertat pentru liniştea ei.

Nota mea 5/5

Recenzie: Revelaţia de Sylvia Day

Dorinţă. Pasiune. Revelaţie. O iubire care sfidează convenţionalul.

„Gideon Cross. Bărbatul visurilor mele – frumos și perfect pe dinafară, rănit și torturat pe dinăuntru. O flacără strălucitoare și arzătoare care îmi pârjolește trupul cu cele mai întunecate plăceri. Nu pot să stau departe de el. Nu vreau s-o fac. El este obsesia mea... dorința mea... este al meu.

Suntem două ființe cu un trecut violent, care îndrăznesc să spere la un viitor împreună. Între noi, totul este prea dificil, prea dureros... cu excepția clipelor când este pur și simplu perfect – acele momente când foamea fizică și dragostea disperată ne aruncă în cea mai frumoasă nebunie.

Suntem legați de o pasiune care ne poartă dincolo de limite, spre cea mai dulce și periculoasă obsesie...”

Mulţumesc Editurii Litera pentru şansa de a citi această carte! Ea poate fi comandată AICI la preţ redus aproape la jumătate!

“People get over love. They can live without it, they can move on. Love can be lost and found again. But that won't happen for me. I won't survive you, Eva.”

“I love you. Still not the right word, but i know you want to hear it.”

    Iubirea de foarte multe ori nu poate învinge totul. Nici măcar în cărţi iubirea nu este suficientă, ea nu poate lega două destine, dacă unul dintre acestea nu îşi are locul în lumea aceea. Am învăţat că de multe ori obsesia este mai puternică decât iubirea şi că aceasta poate lega mai strâns decât orice, două suflete. Această obsesie care te consumă şi te face sclavul şi stăpânul persoanei fără de care timpul s-ar opri în loc, iar viaţa ta ar intra într-un mare impas. Înainte nu înţelegeam diferenţa dintre dragoste şi obsesie, dar Gideon şi Eva m-au învăţat care este diferenţa. M-au învăţat că ceea ce simt unul pentru altul este mai presus decât iubirea, că cele două cuvinte pentru ei nu înseamnă decât o confirmare a unor sentimente inexplicabile.

    În volumul doi aflăm mai multe lucruri despre acest tsunami răvăşitor pe nume Gideon Cross., unele pe care poate nu suntem pregătiţi să le înfruntăm, dar care sunt cruciale pentru a-l înţelege şi a-i fi alături.

 “I am obsessed with you, angel. Addicted to you. You're everything i've ever wanted or needed, everything i've dreamed of. You're everything. I live and breathe you. For you.”

“You’re the greatest risk I’ve ever taken.” His pressed his lips gently to mine. “And the greatest reward.”

    Dacă aţi citit primul volum din serie sigur aţi aflat despre demonii care o bântuie pe Eva, dar probabil presupuneţi şi ce secret îngrozitor ascunde Cross. Ei bine aceşti demoni nu le dau pace nici măcar o secundă. Îi aruncă de colo, colo nenorocindu-le viitorul şi orice şansă de a clădi ceva împreună. Sentimentele celor doi sunt puse la grea încercare mai ales de comportamentul lui Gideon, care pare impasibil la sentimentele Evei pentru el. Totuşi el îi cere un singur lucru şi anume să aibă încredere în el. Fata nu ştie ce să facă, dar îl ascultă şi îi oferă toată încrederea de care este capabilă o fiinţă care se agaţă cu disperare de o speranţă. Eva este un personaj foarte puternic, care niciodată nu renunţă fără luptă, care îşi doreşte cu disperare să îşi pună ordine în gânduri şi să renunţe la obsesia pentru Gideon, care o macină şi o distruge. Chiar dacă ea încearcă să se ţină departe de el, sentimentele sunt mult prea puternice şi nevoia care îi consumă aproape că-i omoară.

    Cary în schimb încearcă să-i fie alături, dar nici viaţa lui nu este mai uşoară, acesta suferind pentru că nu poate învăţa cum să fie alături de persoana iubită fără să o înşele şi să o rănească. În volumul doi acesta nu se maturizează, dar încearcă să nu-şi mai rănească iubitul, ci să-l facă să înţeleagă că trebuie să-l accepte exact aşa cum e pentru că nu are de gând să se schimbe prea curând.

“The only way I'm keeping my hands off her is if I'm dead. Find another way to fix us.”

“Because of you, the world makes sense to me in a way it didn't before. I have a place now, with you.”

    Niciodată nu aş fi crezut că patima pentru o persoană poate fi atât de puternică, dar Sylvia Day reuşeşete să ne atragă în lumea acestor personaje, care nu te lasă să le afli secretele, decât atunci când te aştepţi mai puţin. Alături de Gideon şi Eva vei învăţa să ierţi şi să uiţi, să iubeşti mai presus de orice barieră impusă de raţiune şi să crezi orbeşte într-o persoană, care te distruge pe zi ce trece mai tare.

    Acţiuniile lui Cross vi-se vor părea incredibil de sadice şi enervant de ciudate, dar credeţi-mă când vă spun că nu trebuie să-l judecaţi. Aveţi încredere în el, cum am ales şi eu să am şi nu veţi regreta nici măcar o secundă. Când ajungeţi la sfârşitul cărţii veţi înţelege de ce Gideon a făcut tot ce a făcut. Trebuie doar să-i fiţi alături şi să nu-l blamaţi prea tare pentru că îi sfâşie sufletul Evei, din păcate nici el nu este cu mult mai bine decât ea.

“I didn't know I was looking for anything until I saw you.”

“He was my drug, and I had no desire to kick the habit.”

    Am fost foarte confuză în final, nu ştiam dacă să ţip sau să plâng de amărăciune. De ce această stare, pentru că Gideon ne spune care sunt demonii trecutului care l-au transformat în ceea ce este azi. Vom înţelege de ce banii săi nu sunt o bucurie ci o necesitate care să-l apere de cei care i-au făcut rău. Vom înţelege că puterea dobândită aduce cu ea şi un mare dezechilibru psihic şi emoţional pe care Gideon cu ajutorul Evei se chinuie să-l pună în balanţă. Nici unul nu este perfect, dar fiecare luptă pentru celălalt. După mine cei doi sunt suflete pereche pentru că nu pot respira unul fără altul!

Nota mea 5/5

Recenzie: Atracţia de Sylvia Day

  

Dragostea dincolo de limite.

„Gideon Cross a intrat în viața mea ca un fulger în întunericul nopții – impresionant și strălucitor, fierbinte și neliniștitor. Am fost atrasă de el, așa cum nu mi s-a mai întâmplat vreodată în viață. Tânjeam după atingerea lui ca după un drog, chiar știind că mă secătuia de puteri. Eram un suflet chinuit, iar el a pătruns cu atâta ușurință în cele mai adânci ascunzișuri ale inimii mele...

Căci Gideon știa. Era bântuit de propriii demoni. Și fiecare a devenit pentru celălalt oglinda care îi reflecta cele mai profunde răni... și dorințe. Legăturile cu care m-a cuprins dragostea lui m-au transformat cu totul, și m-am abandonat în întregime lui, dorindu-mi doar ca trecutul nostru întunecat să nu distrugă pentru totdeauna singura șansă la fericire pe care o găsisem în sfârșit...”

Mulţumesc Editurii Litera pentru şansa de a citi această carte! Ea poate fi comandată AICI la preţ redus aproape la jumătate!

“I’ve always seen you, angel. From the moment you found me, I’ve seen nothing but you.”

Două destine care au ajuns să se intersecteze exact la momentul potrivit, două vieţi care niciodată nu vor mai fi la fel. Eva şi Gideon se întâlnesc întâmplător în holul firmei Crossfire, iar de acolo totul ia o turnură incitantă şi plină de mister. Scânteile nu lipsesc dintre cei doi, dar Cross încearcă să o ţină departe pe Eva. Poate că demonii trecutului vor să-i prindă pe cei doi protagonişti şi să le fure orice şansă de a mai fi fericiţi. Amândoi se confruntă cu cele mai negre coşmaruri zi de zi, dar nimic nu-i poate împiedica să încerce să fie împreună.

“Oh, Eva." He rubbed his cheek against my damp face. "I must've wished for you so hard and so often you had no choice but to come true.”

Am trăit povestea pentru că eram captivată de puterea emanată de personaje, erau momente în care voiam cu disperare să stau faţă în faţă cu ele şi să le alin suferinţa. M-a durut indiferenţa lui Gideon şi posesivitatea excesivă când era clar că nu îşi doreşte să fie cu ea. Din păcate m-am înşelat amarnic! Vedeţi voi, Domnul Cross are un talent în a te face să rămâi într-o ceaţă densă până când el decide să te scoată de acolo. Exact aşa procedează şi cu Eva. Chiar dacă aceasta ajunge să îşi deschidă sufletul în faţa lui, Cross nu îi răspunde la fel. Gideon decide să îi alunge ei coşmarurile şi să se pună pe el pe plan secund, un lucru care chiar m-a impresionat.

Nu pot să fac o comparaţie între Grey şi Cross pentru că nu aş ajunge nicăieri. Eu m-am ataşat foarte mult de Grey pentru că ştiam că are un suflet foarte bun care trebuie scos la iveală, în schimb Cross mă făcea să mă îndepărtez cu fiecare prostie comisă.

“He was the kind of guy that made a woman want to rip his shirt open and watch the buttons scatter along with her inhibitions.”

Relaţia celor doi este explozivă de-a dreptul cei doi încearcă să-şi controleze sentimentele, dar acestea sunt pe zi ce trece mai puternice şi deloc de neglijat. Nevoia carnală unul de altul este pur şi simplu incredibilă. Singura cale prin care cei doi pot uita trecutul este să se piardă unul în braţele celuilalt. Când am aflat drama prin care a trecut Eva în copilărie am început să plâng pentru că mă gândeam că foarte mulţi copii trec la ora actuală prin ce a trecut ea atunci. Mi-a fost foarte greu să râmân impasibilă la o asemenea mărturisire bulversantă. Se pare că nici Cross nu a reacţionat mai bine, pentru că eram amândoi descumpăniţi, iar în acel moment simţeam că pot să mă ataşez de el. Simţeam că nu este chiar atât de lipsit de sentimente cum vrea să pară de multe ori. Într-un fel m-am ataşat de acest Gideon imprevizibil şi vulnerabil, dar am fost din nou aruncată în caruselul numit Cross şi am decis să cobor când acesta a făcut un lucru oribil şi de neimaginat.

“I want there to be happily-ever-afters for the fucked-up crowd. Show me the way, Eva honey. Make me believe.”

Persoana care o susţine pe Eva în tot acest timp este Cary cel mai bun prieten al ei, pe care l-a cunoscut într-un moment foarte dificil. Acesta i-a fost alături întodeauna şi a fost fratele, pe care întodeauna şi l-a dorit. M-am ataşat imediat de Cary pentru că este un băiat excepţional care a trecut prin multe, dar care încă nu ştie cum să fie fericit. Îşi bate joc de sentimentele oamenilor şi nici măcar nu e conştient de acest lucru. De foarte multe ori am rămas şocată de acţiunile sale, dar am încercat să-l înţeleg şi am ajuns la concluzia că toate nenorocirile trăite în copilărie au reuşit să-i distrugă sufletul. El nu ştie ce înseamnă să iubeşti, dar nici nu a găsit o persoană care să-i ierte escapadele şi să-l înveţe ce înseamnă să aparţii doar unei singure persoane.

“I loved the way he kissed me, as if he had to, as if he'd go crazy if he didn't and had nearly waited too long.”

Revenind la Gideon şi Eva, cei doi au reuşit să mă impresioneze! Mi-a plăcut îndârjirea lor de a nu renunţa la această dragoste care îi împlinea, dar în acelaşi timp îi făcea mult prea dependenţi unul de altul. În final lucrurile încep să iasă la lumină, dar nimeni nu ştie că Domnul Cross este plin de secrete, unul mai rău ca altul. Gafele din păcate se ţin lanţ, iar Eva este nevoită să treacă peste durere şi să continue să creadă în Gideon. Este singurul mod prin care poate să îi stea alături. 

Relaţia celor doi nu este perfectă şi tocmai acesta este unul dintre punctele forte ale poveştii, care te lasă pur şi simplu mască.

“Romance isn't in my repertoire, Eva. But a thousand ways to make you come are. Let me show you.”

Singurul punct slab întâmpinat de mine a fost faptul că m-am ataşat foarte greu de Gideon, pentru că de fiecare dată când încercam, el se îndepărta şi mai mult prin acţiunile sale. În final totul se clarifică şi chiar dacă cei doi mai au multe să-şi spună, un lucru este cert, nici unul nu renunţă!

Nota mea 5/5

Recenzie: Fluturi de Irina Binder

Se spune că, atunci când citeşti unele cărţi, nu poţi sau nu ştii cum să vezi şi să treci dincolo de coperţi, dincolo de aparenţe, dincolo de cuvinte. Unele cărţi sunt aşa, iar altele sunt altfel. Sunt cărţi care te fac să pătrunzi cu paşi timizi şi mici, în lumea şi în sufletul celui care le-a scris. Iar cartea Fluturi este o invitaţie în universul unui suflet. Povestea începe oarecum timid, ca să continue cu paşi grăbiţi şi să sfârşească printr-o avalanşă, aparent haotică, a tot ceea ce înseamnă şi poate aduce iubirea în viaţa unui om: fluturii iubirii, fericire fără margini, lacrimi şi amărăciune, dezamăgire şi resemnare. (descrierea completă o găsiţi AICI!)

Vreau să mulţumesc noului nostru sponsor Librăria online Librex pentru această carte deosebită care poate fi comandată AICI cu 11% reducere!

Ascultaţi melodia înainte să citiţi recenzia eu cred că se potriveşte perfect.

„ Sunt doar un om... iubit, urât, aprobat, dezaprobat, acceptat, respins, înţeles, neînţeles, admirat, judecat... sunt doar un simplu om care are nevoie de pace interioară, de echilibru, de locul lui sub soare, de steaua lui pe Cer, de vise.... un om care vrea să iubească şi să fie iubit...”

    Îmi e foarte greu să fiu obiectivă cu privire la o carte pe care am citit-o cu tot sufletul meu, în care m-am regăsit şi pe care am iubit-o şi urât-o în acelaşi timp. Niciodată nu am mai simţit ceva asemănător pentru altă carte şi dacă aţi citit-o probabil că mă veţi înţelege. M-am regăsit în atât de multe situaţii pe care Irina le traversa încât mi-se părea ieşit din comun. Sufletul meu era alături de ea, dar deciziile ei copilăreşti chiar m-au făcut să nu mă mai încred în judecata ei care chiar dacă era raţională o distrugea din toate punctele de vedere.

„ N-aveam nimic atunci când ne aveam pe noi şi totuşi aveam totul!”

    Irina este o fată de 19 ani care a fost crescută de tatăl ei cu dragoste şi înţelegere. Încet încet fata s-a transformat într-o femeie cultă, matură şi manierată care avea un magnetism aparte asupra bărbaţilor. Nici nu e de mirare pentru că Irina este cel mai frumos, bun şi blând suflet pe care l-am întâlnit într-o carte. M-a făcut să râd şi să plâng, să o urăsc şi să o iubesc, dar cel mai important m-a învăţat să iert şi să uit. M-a învăţat că indiferent de răutatea oamenilor trebuie să merg mai departe pentru că Dumnezeu mă va ocroti întodeauna. M-a învăţat că atunci când pierzi pe cineva drag vine altcineva care îi ia locul. Am trăit cartea asta şi nu regret acest lucru. Am plâns alături de Irina, am râs şi am învăţat că trebuie să fiu o persoană mai bună că trebuie să mă iert pentru alegerile din trecut şi trebuie să mă iubesc mai întâi pe mine înaintea altora.

„ Dragostea înseamnă să înţelegi fără explicaţii, să crezi fără dovezi, să auzi fără cuvinte, să vezi cu ochii închişi, să simţi fără atingeri.”

„ Sunt oameni care, atunci când intră în viaţa ta, vin cu toată încărcătura trecutului lor. Vin cu dezamăgiri, cu dureri, cu complexe şi cu lupte interioare, iar toate acestea, în mod inexorabil vor deveni şi ale tale.”

    Când fata îi cunoaşte pe Matei şi Robert viaţa ei ia o întorsătură dramatică. Cei doi se îndrăgostesc de ea într-un mod obsesiv şi periculos dincolo de graniţele raţiunii. De foarte multe ori doar lacrimile Irinei i-au oprit din a comite barbarii bolnave.

    Cei doi vor să-i ia Irinei totul prieteni, familie şi oportunitatea de a munci şi a se dezvolta. Vor să o ţină  închisă într-o cuşcă fără să-i dea drumul niciodată.

„ De câte ori mă aflu în preajma ta fac eforturi disperate să nu te îmbrăţişez...”

    Mi-a fost foarte greu să-i înţeleg dragostea lui Robert pentru că mi se părea obsesivă şi bolnavă, lipsită de raţiune. Chiar dacă cei doi sunt suflete pereche, acesta forţează destinul în cel mai pervers mod posibil. El  spune că o iubeşte pe Irina, dar oare ce iubire este aia când te duci să îţi descarci frustrările în patul altora? 

El spune că e mai grav să înşeli cu sufletul decât cu trupul. Eu cred că e mai grav să stai şi să priveşti cum sufletul tău pereche este pus la colţ de posesivitatea şi gelozia unui om care îţi este frate. Da Robert şi Matei sunt fraţi. Familia lui Matei a decis să-l adopte pe Robert când părinţii săi au murit, iar de atunci Matei s-a folosit de căţeluşul său credincios.

„ Am învăţat că a aştepta după alţii înseamnă timp pierdut şi amânări inutile. Am învăţat că nu are rost să mă zbat să fac parte dintr-o viaţă în care nu sunt dorită şi nici să rămân în locuri unde nu mai am niciun rost.”

    Am urât laşitatea lui Robert şi nehotărârea Irinei, dar cel mai mult am urât destinul care dacă ar fi fost lăsat în pace cei doi ar fi ajuns împreună. Până la urmă lucrurile au continuat într-o manieră jalnică pentru cei trei protagonişti care nu voiau să renunţe, care voiau să facă lucrurile după bunul lor plac, care nu se opreau să converseze. Matei nu voia cu nici un preţ să renunţe la Irina, Robert o voia, dar spera că sentimentele pentru Irina sunt pasagere, iar fata noastră credea cu tărie că-l poate schimba pe Matei cu preţul de a se sacrifica pe ea.

„ Azi poţi fi cel mai fericit om de pe Pământ, convins că ai totul şi că trăieşti o viaţă perfectă şi frumoasă. Eşti sigur pe viitorul tău, pe visele tale şi pe oamenii de lângă tine. Dar e nevoie doar de o clipă, pentru ca întreg universul tău să se prăbuşească.”

    “Fluturi” este o poveste sfâşietoare cu situaţii în care cu toţii ne regăsim la un moment dat în viaţa noastră. Este o poveste frumoasă care te face să plângi şi să râzi în acelaşi timp. Mi-a fost foarte greu să mă despart de Robert, Irina, Simona, Angel chiar şi de Matei, de domnul profesor, de Luminiţa, Sandra, Cosmin şi mulţi alţii. Fiecare mi-a dat o lecţie de viaţă şi fiecare a rămas în sufletul meu. Cu bune şi cu rele am iubit fiecare personaj în felul meu. Au fost momente în care îmi venea să-l strâng de gât pe Robert pentru ce a făcut, dar au fost momente în care plângeam alături de el pentru drama prin care trecea.

    În final am avut puterea să-l iert şi să-i înţeleg motivele, am încercat să mă pun în locul lui şi cu greu am trecut prin ce a trecut el. A meritat în final pentru că am înţeles în sfârşit ce înseamnă să iubeşti mai presus de tine şi să nu poţi avea persoana iubită. Am înţeles că destinul trebuie lăsat în voia sa şi dacă va fi să se întâmple se va întâmpla.

“Pe drumul vieţii m-au însoţit şi oameni, care la un moment dat mi-au dat brânci. Au aşteptat un moment vulnerabil ca să mă poată împinge, pentru că numai căzută jos aveau şansa să mă calce în picioare. Dar nu i-am lăsat şi nu i-am dat nimănui satisfacţia de a mă vedea la pământ. M-am ridicat cu spatele la ei, pentru că, dacă m-aş fi ridicat cu faţa, aş fi îngenuncheat în faţa lor…şi, numai Dumnezeu merită să îngenunchezi în faţa Sa. M-am ridicat cu spatele şi nu am privit înapoi. Am lăsat jos durerile şi dezamăgirile, mi-am luat speranţa, visele şi încrederea şi mi-am continuat drumul. Ei au rămas acolo jos, în locul în care căzusem eu şi în timp ce urcam pe drumul meu, privind înapoi, îi vedeam din ce în ce mai mici, până când au dispărut…”

Nota mea 5/5:

Recenzie: Secretele creierului uman de Sandra Aamodt şi Sam Wang

Suntem proprietarii celei mai incredibile mașinării din lume, creierul. Datorită lui putem să admirăm apusul soarelui, să învățăm să vorbim, să recunoaștem un prieten, să fugim de pericol. Având în vedere totalitatea funcțiilor pe care le îndeplinește, creierul este comprimat într-un spațiu foarte mic. Cântărește circa 3% din greutatea corpului (1380 de grame), dar consumă 17% din totalul de energie al organismului.

Care sunt secretele acestei mașinării uluitor de complexe? Ce rol are fiecare parte a creierului, de la cortexul prefrontal la amigdală? Sandra Aamodt și Sam Wang, renumiți specialiști în neuroștiință, ne dezvăluie mecanismele, dar și trucurile care ajută creierul să lucreze eficient. Autorii demontează câteva dintre miturile des întâlnite, de exemplu faptul că folosim doar 10% din creier sau că bebelușii care ascultă Mozart devin mai inteligenți.

A ne cunoaște mai bine creierul este nu numai amuzant, ci și util. Vom afla cum putem depăși efectele decalajului de fus orar, cum să ne antrenăm voința, cum să tratăm o fobie sau să ne menținem creierul în formă. Inteligentă și amuzantă, plină de informații surprinzătoare, cartea de față este o lectură obligatorie pentru orice persoană cu creier.

Carte publicată în 25 de țări!

Cartea poate fi comandată AICI!

Mulţimim sponsorului nostru Editura Litera pentru şansa de a citi această carte! Puteţi găsi foarte multe cărţi la preţuri extraordinare chiar AICI!

Părerea mea (Simona): Cine ar fi crezut că cea mai complex maşinărie din lume poate fi descrisă în cel mai mic detaliu? Nici eu nu aş fi crezut asta, dar am găsit această carte intitulată „Secretele creierului uman” şi m-am gândit să-i dau o şansă.

    De îndată ce începi să citeşti nu o să mai observi ce se întâmplă în jurul tău. Parcă într-un fel creierul tău realizează că este vorba despre el şi ar vrea ca tu sa-l descoperi şi să-l înţelegi. Limbajul nu este foarte uşor, au fost momente în care m-am întors de două ori ca să mai citesc o dată pasajul respectiv pentru a înţeleg mai bine.

    Cartea în sine ne poartă în lumea personajului principal (creierul) care ne ajută să ne controlăm emoţiile şi să luăm cele mai bune decizii.

    Axonii şi dendritele sunt principalii responsabili pentru activitatea sa incredibilă. Prelungiri cu impulsuri electrice care se transmit de la o celulă la alta cu scopul de a face eroul să iasă biruitor. Poate această denumire vă amuză, dar creierul poate fi considerat un erou. De câte ori aţi reuşit să vă amintiţi răspunsurile la un test în ultimul moment sau de câte ori aţi reuşit să aduceţi argumente incontestabile într-o discuţie importantă? Cine credeţi că vă ajută să faceţi toate aceste lucruri? Creierul singurul şi unicul nostru aliat şi duşman în acelaşi timp. Aliat pentru că ne ajută să minimalizăm dezamăgirile pe plan profesional şi sentimental, dar duşman pentru că tot el este cel care ne provoacă aceste dezamăgiri nevoit fiind de situaţiile în care este pus de noi.

    Toată lumea încearcă să definească iubirea, dar ce ai zice dacă ţi-aş spune că aceasta are o explicaţie ştiinţifică? Ai fi surpins nu-i aşa?

    Cercetătorii consideră că doi neurotransmiţători numiţi oxitocina şi arginin-vasopresina (AVP) sunt cei responsabili pentru producerea dragostei. Nucleul accumbus este responsabilul care ne ajută să alegem partenerul potrivit. Ştiaţi că şoarecii de preierie rămân toată viaţa împreună? Şi când unul dintre parteneri moare celălalt alege să rămână singur.

    De foarte multe ori luarea unei decizii importante pare imposibilă în anumite cazuri. Din păcate creierul nostru are nevoie de noi pentru alegerile dificile. Noi trebuie să-i aducem argumente pro şi contra pentru ca el să ajungă la un rezultat.

    Oamenii de ştiinţă au descoperit că recompensele imediate ne ajută să luăm decizii imediate. Astfel persoanele delăsătoare care preferă să primească recompensa imediat în loc să aştepte după ea sunt mult mai slabe şi nerăbdătoare decât persoanele care aşteaptă pentru lucrul dorit.

    El ne ajută de asemenea să ducem la bun sfârşit sarcinile impuse ca să putem ajunge acolo unde ne dorim.

    Recomand această carte celor care îşi doresc să afle mai multe lucruri despre bijuteria complexă care nu doarme niciodată.

Nota mea 5/5:

Recenzie: Night School de C.J. Daugherty

     Lumea lui Allie Sheridan este la pământ: fratele ei mai mare a dispărut, ea a fost dată iar afară din școală pentru indisciplină, ba chiar și arestată. Din nou. Trimisă de părinți la o școală-internat extrem de strictă, Allie se așteaptă să găsească acolo o închisoare. În schimb, descoperă că Cimmeria este un liceu de elită foarte diferit, o şcoală de modă veche, a cărei clădire, aflată în mijlocul naturii, datează de câteva sute de ani și este complet lipsită de orice cale de acces la tehnologia modernă. Elevii săi sunt un straniu amestec de tineri supradotați și de fii de milionari, deși Allie este sigură că ea nu face parte din nici una dintre aceste categorii. Regulile școlii sunt cvasimilitare, iar anumiți elevi sunt recrutați într-un grup de elită foarte discret, o organizație misterioasă autointitulată Night School.

    Curând, Allie constată că, mai ales în timpul nopții, Cimmeria este plină de secrete, că toată lumea minte. Pe măsură ce școala începe să devină un loc foarte periculos, adolescenta trebuie să decidă în cine poate avea încredere și, mai ales, pe cine poate să iubească...
În Night School, C.J. Daugherty creează o lume tulburătoare, plină de mister, de primejdii și de emoție.

„O eroină inteligentă, atrăgătoare și o intrigă palpitantă, plină de suspans.“ (Kirkus Reviews)

Roman publicat în peste 20 de țări

Cartea poate fi comandată AICI cu 40% reducere!

Mulţimim sponsorului nostru Editura Litera pentru şansa de a citi această carte! Puteţi găsi foarte multe cărţi la preţuri extraordinare chiar AICI!

Părerea mea (Simona):   Am citit foarte multe cărţi bune sau mai puţin bune, dar niciodată nu m-am găsit în situaţia de a nu şti ce să spun despre ele, cum mă tem că mă regăsesc acum. Am rămas impresionată de stilul autoarei care este alert şi incitant. Nu ştiu dacă a fost vina adrenalinei pe care o simţeam odată cu personajele sau faptul că am avut chef de citit, dar cert e că nu am putut să mă desprind de carte. Sâmbătă dimineaţă am început să citesc şi vreau să vă spun că în urmă cu 2 ore am terminat cartea. Din păcate nu am putut să scriu o recenzie atunci pentru că în mintea mea se învârteau foarte multe întrebări, dar în acelaşi timp eram mulţumită de sfârşitul primului volum.

“Trouble was her default setting.”

    Totul începe când Allie este prinsă de poliţie şi arestată pentru a treia oară în acel an. Se pare că părinţii fetei se cam săturaseră de comportamentul ei iresponsabil şi decid să o trimită la Cimmeria. Fata este îngrozită şi nu ştie ce o să o aştepte acolo. Crezând că este o şcoală de corecţie ea se aşteapta la ce era mai rău. De la dispariţia fratelui ei mai mare Allie a început să fie nepăsătoare şi distantă făcând tot felul de prostii. Din păcate la Cimmeria reguliele trebuie respectate altfel elevii vor fi sancţionaţi.

    Ajunsă acolo ea este surprinsă să vadă cât de implicată este directoarea acestei instituţii şi cât de frumos se poartă cu ea unele persoane. Prima persoană pe care o cunoaşte Allie este Jo colega ei de bancă. Cele două devin încet, încet prietene bune şi încearcă să fie sincere una cu alta, dar se pare că Cimmeria are un cod special al tăcerii care odată încălcat te poate costa scump.

    “The voice in her head told her not to trust him. But then, the voice in her head didn't trust anyone.”

    Allie este plăcut surpinsă să observe că băiatul pe care îl place pare să-i răspundă la fel şi începe o relaţie cu acesta. Pe numele său Sylvaine (brunet cu ochi albaştrii!) bogat, galant şi foarte romantic acesta o cucereşte imediat pe Allie, dar toată lumea o avertizează că noul ei iubit nu e ceea ce pare. Fata nu vrea nici în ruptul capului să plece urechea la zvonurile despre el, dar când Carter West o avertizează că e în pericol alături de Sylvaine, fata începe să se îndoiască de alegerea făcută. De ce ar avertiza-o Carter? Oare ce ştie el şi ea nu?

    Aparent Cimmeria este plină de secrete şi toate persoanele care învaţă la această şcoală se pare că au dobândit acest drept. Fie că este dat de descendenţa familiei sau de relaţiile din interiorul instituţiei. Allie este confuză pentru că nici unul dintre părinţii ei nu a învăţat acolo ceea ce o face să se întrebe ce caută ea acolo? Aceasta începe să pună la îndoială toate lucrurile spuse de părinţii ei şi nu ştie pe cine să mai creadă.

“I hate it when therapy jumps out and surprises you like that.”

    Pe măsură ce zilele trec şi Allie este prinsă în atmosfera plăcută a Cimmeriei, ea nu poate uita noaptea în care a găsit cadavrul prietenei şi colegei sale Ruth. Acea noapte o bântuie şi nu-i dă pace. Ea vrea să afle ce se întâmplă, dar nimeni nu vrea să-i spună. Întrebările ei par să-i deranjeze pe ceilalţi, aceştia minţind-o cu nonşalanţă. După ce se desparte de Sylvain care s-a dovedit a fi la fel de mizerabil pe cât susţineau cei care îl cunoşteau, Allie se decide să poarte o discuţie între patru ochi cu chipeşul Carter West (brunet cu ochi negrii!). Acesta nu vrea să-i dezvăluie adevărul fetei, dar încearcă să o protejeze chiar dacă ea nu ştie prea bine de ce este protejată.

    “What should I say? ‘Well, the murder was a little upsetting, and the fire did worry me a bit. I was nearly date-raped and my ex best friend is crazy. But, hey, at least I’m making an A in History’?”

    Night School este un club de elită care are reguli stricte şi care selectează cei mai buni copii din cadrul Cimmeriei. Pentru ce? Nimeni nu ştie, dar un lucru e cert dacă un membru Night School vorbeşte va plăti scump pentru asta. Intrigată de acest grup care poate deţine răspunsurile pe care ea le vrea, Allie încearcă să afle mai multe despre organizaţie chiar de la cineva din interior. Cine credeţi că este persoana care îi dezvăluie lui Allie adevărul despre Night School? Ar putea exista cineva care îşi doreşte să fie sincer cu ea şi să o ajute să descopere cine e cu adevărat şi ce caută acolo? Nu veţi afla de la mine!

    “Fine. You stay here. I shall return when I’ve found food. But when you all faint from hunger later don’t think you can just feed on me.”

    Sfârşitul cărţii este surprinzător şi plin de adrenalină! Mi-am dorit atât de mult ca secretul din spatele clubului Night School să mă surprindă şi sinceră să fiu am rămas şi mai în ceaţă decât eram dacă e posibil aşa ceva:)). M-am bucurat când Allie alege să fie cu băiatul potrivit şi când află care este legătura ei cu Cimmeria. Recomand această carte tuturor!

Nota mea 5/5

Recenzie: Sub Aceeaşi Stea de John Green

    Îşi vor aminti oamenii de mine? Ce sens are viaţa mea? Ce vreau să las în urmă?

    Deşi un medicament miraculos i-a prelungit viaţa, Hazel Grace Lancaster, în vârstă de 16 ani, are impresia că de când se ştie a fost „în fază terminală".

    Însă atunci când fermecătorul Augustus Waters, suferind şi el de aceeaşi boală cumplită, apare la întâlnirile unui grup de suport unde merge Hazel, povestea fetei va fi complet rescrisă.
Spirite înrudite, împărţind acelaşi farmec şi acelaşi simţ al umorului, Hazel şi Gus încep o cursă contra cronometru în care învaţă ce înseamnă să iubeşti.

    Doresc să mulţumesc Librăriei online Cărţi Diverse care mi-a oferit şansa de a citi această carte minunată! Librăria online Cărţi Diverse are o mulţime de titluri noi şi promoţii tentante! Cartea de mai jos poate fi comandată de pe site-ul lor cu un click AICI!

“Sometimes, you read a book and it fills you with this weird evangelical zeal, and you become convinced that the shattered world will never be put back together unless and until all living humans read the book.”

    De foarte mult timp nu am mai plâns la sfârşitul unei cărţi. De foarte mult timp nu am mai citit o carte care să-mi sfâşie sufletul şi să mă lase cu o mulţime de frământări. De foarte mult timp nu am mai trăit o carte cu o asemenea intensitate greu de explicat. Cartea despre care vorbesc este The Fault In Our Stars sau Sub Aceeaşi Stea de John Green.

“Books so special and rare and yours that advertising your affection feels like a betrayal.”

    Cartea aceasta este…..este pur şi simplu….nu ştiu cum să explic o carte care te face să-ţi doreşti să schimbi tot ceea ce se întâmplă, pentru că este mult prea dureros de citit mai departe. Chiar nu ştiu cum să scriu o recenzie despre această carte. O să încerc să-mi găsesc cuvintele şi voi scrie despre prietenia şi iubirea pe care le-am întâlnit şi simţit între personaje.

“Some people don't understand the promises they're making when they make them," I said.

"Right, of course. But you keep the promise anyway. That's what love is. Love is keeping the promise anyway.”

Hazel Grace este o adolescent de 16 ani care are cancer în stadiu IV ştiu că foarte multe personae ar simţi milă faţă de ea şi că ar încerca să o ajute din compasiune. Eu una nu simt milă pentru această fată pentru că ştiu foarte bine că dacă aş fi în locul ei aş detesta ca ceilalţi oameni să mă privească, ca pe o personă neputincioasă. Eu am doar respect la adresa lui Hazel Grace care este o luptătoare. Sunt sigură că ea nu vede asta, dar eu şi părinţii ei vedem asta foarte clar. Ea nu este genul de persoană care să aprecieze cuvintele siropoase sau condoleanţele spuse din politeţe. Ea este genul de fată forţată să se maturizeze datorită unei boli mârşave, genul de fată care îţi spune verde în faţă ceea ce crede despre tine şi care ştie foarte bine că într-o zi va muri.

“Some infinities are bigger than other infinities.”

şi ceva mai uşor decât linguşirea.

     Sinceră să fiu au fost momente în care eu una cred că nu aş fi putut merge mai departe, dar ea a continuat să lupte. Părinţii ei sunt extraordinari o iubesc atât de mult şi se comportă exemplar cu ea. Nici o clipă nu au considerat-o ca fiind o povară pentru ei ci dimpotrivă o considerau cel mai frumos dar de la Dumnezeu. Hazel e o fată foarte specială mi-ar plăcea să am măcar o parte din curajul şi determinarea ei.

“The marks humans leave are too often scars.”

    Când Hazel îl cunoaşte pe Augustus Waters toate lucrurile încep să se schimbe la 180 de grade. Augustus este mai mare ca ea cu un an şi a reuşit în primă fază să învingă cancerul prin amputarea unuia dintre picioare. Pe lângă faptul că Hazel rămâne surpirnsă de brusca admiraţie a acestui băiat sexy cu ochi albaştri foarte provocatori, ea nu ştie ce să facă. De foarte mult timp nu a mai primit atenţie din partea băieţilor şi acum cineva se pare că îi oferea această atenţie.

“Grief does not change you, Hazel. It reveals you.”

“The world is not a wish-granting factory.”

    Se simţea copleşită, intrigată şi surprinsă. E atrasă instantaneu de Augustus şi de caracterul lui imposibil de interesant. Cei doi se îndrăgostesc, dar Hazel nu vrea să-l rănească având în vedere că fosta prietenă a lui Augustus murise în urmă cu un an tot de cancer. Aşa că se decide să-l păstreze în zonă ca prieten. Vorbesc despre cărţi, ajungând să împărtăşească aceeaşi opinie cu privire la “O durere supremă” scrisă de Peter Van Houten.

“You don't get to choose if you get hurt in this world...but you do have some say in who hurts you. I like my choices.”

    Hazel îşi dorea foarte mult să afle de se întâmplă cu personajele din carte, iar Augustus reuşeşte să intre în contact cu asistenta autorului apoi cu acesta însuşi. El îi spune că îi aşteaptă la Amterdam pentru a le putea răspunde la întrebări. Zis şi făcut Augustus îşi foloseşte dorinţa pentru a o duce pe fata mult iubită la Amsterdam să-l cunoască pe autorul cărţii preferate.

“My thoughts are stars I cannot fathom into constellations.”

“Without pain, how could we know joy?' This is an old argument in the field of thinking about suffering and its stupidity and lack of sophistication could be plumbed for centuries but suffice it to say that the existence of broccoli does not, in any way, affect the taste of chocolate.”

    Ajunşi acolo totul e perfect exact cum era de aşteptat în afară de Peter Van Houten care e un om de nimic, dar nu vreau să vă stric surpriza. Hazel şi Augustus ajung să aibă o relaţie, dar sunt foarte multe obstacole în calea lor. Hazel se teme să nu fie o grenadă şi să nu-l rănească pe băiatul mult iubit, iar Augustus o iubeşte cu adevărat şi nu vrea să o piardă. O poveste de dragoste sfâşietoare despre sacrificiu, durere şi pietenie adevărată. Dacă nu aveţi un pachet de şerveţele la îndemână vă sfătuiesc să cumpăraţi unul dacă începeţi să citiţi această carte.

Nota mea 5/5:

Recenzie: Lolita de Vladimir Nabokov

“Lolita, light of my life, fire of my loins. My sin, my soul. Lo-lee-ta: the tip of the tongue taking a trip of three steps down the palate to tap, at three, on the teeth. Lo. Lee. Ta. She was Lo, plain Lo, in the morning, standing four feet ten in one sock. She was Lola in slacks. She was Dolly at school. She was Dolores on the dotted line. But in my arms she was always Lolita.”

    Am avut nevoie de foarte mult timp ca să-mi dau seama că ceea ce am citit a fost pur şi simplu extraordinar. Sentimentul pe care-l ai când termini Lolita este unic. Totul se încheie perfect, închizi cartea şi realizezi că totul este la locul lui că ai călătorit alături de Humbert şi că acum trebuie să te desparţi de el. Despărţirea va fi normală ca şi cum asta trebuia să se întâmple de la început, dar nu s-a putut pentru că personajele nu îşi ştiau locul şi menirea.

    Stilul lui Nabokov este fascinant, nu m-am plictisit nici măcar o clipă. Filmul se desfăşura nestingherit în faţa ochilor mei, iar eu eram un spectator curios care nu mai avea răbdare să ajungă la presupusa poveste de dragoste.

“It was love at first sight, at last sight, at ever and ever sight.”

     Humbert are peste 30 de ani; când ajunge în casa Doamnei Haze din pură întâmplare iniţial el trebuia să meargă să dea lecţii de pian unei alte familii din zonă dar mâna destinului şi-a făcut datoria. Doamna Haze este fascinată de Humbert şi se îndrăgosteşte iremediabil de acesta. Ce păcat că nu şi-a dat seama de monstrul care pândea în spatele chipului frumos…

“He broke my heart. You merely broke my life.”

     Fiind văduvă de foarte mult timp Doamna Haze decide că este momentul de a-şi reface viaţa cu nimeni altul decât Humbert. Iniţial acesta este reţinut pentru că nu simţea nimic pentru această femeie. Dar un lucru îl face să accepte propunerea lui Charlott şi cred că bănuiţi care este acel lucru. Dolores exact, doar ea poate face un bărbat să-i cadă la picioare şi să-i cerşească mângâierea. Dolly avea 12 ani când l-a întâlnit pe Humbert un bărbat în floarea vârstei, dar care ascundea un secret îngrozitor pentru care mulţi am închide cartea şi am cataloga-o drept pornografie.

“Human life is but a series of footnotes to a vast obscure unfinished masterpiece”

    

    Să vă spun un lucru dragi cititori dacă veţi cataloga această carte drept pornografie atunci luaţi-vă de mână cu încuiaţii plini de prejudecăţi care există în ţară şi faceţi un club. Principalele activităţi intuiesc că vor fi cum să nu mai fim frustraţi şi să acceptăm totul ca atare.

    Lolita nu este o carte pentru toată lumea, nu este o poveste de dragoste ci pur şi simplu incursiunea lentă a unui bărbat care iubeşte cu disperare o fată care nu îl poate iubi. Despre asta e vorba. Lupta continuă între ceea ce e bine să faci şi ceea ce nu. Graniţa dintre dorinţă şi credinţă.

“I knew I had fallen in love with Lolita forever; but I also knew she would not be forever Lolita.”

    Humbert a călcat în picioare toate principiile şi valorile mele pentru că pur şi simplu a decis să-şi urmeze dorinţa carnală nemaiântâlnită. Am acceptat să mă lipsesc de prejudecăţi inutile şi să iau cartea ca atare. Rezultatul? A fost peste aşteptări. Este una dintre cele mai bune cărţi pe care le-am citit în ultima vreme.

“Life is short. From here to that old car you know so well there is a stretch of twenty, twenty-five paces. It is a very short walk. Make those twenty-five steps. Now. Right now. Come just as you are. And we shall live happily ever after. ”

    Când Doamna Haze moare, Dolly rămâne în grija lui Humbert care nu se sfieşte să-şi arate afecţiunea faţă de biata copilă. Cine a sedus pe cine e irelevant. Cine a greşit la fel e irelevant. S-a întâmplat ce s-a întâmplat. 

    Doi ani Dolores a fost supusă unor acte sexuale care au marcat-o pentru toată viaţa. El o iubea mai mult decât putea iubi aerul care îl ţinea în viaţă. Datorită aceste iubiri bolnave care în curând se transformase în obsesie, el nu a mai văzut realitatea. El nu a văzut faptul că Lo nu e decât un copil care vrea să se joace, să râdă şi să fie luată în braţe şi dojenită de tatăl ei, dar într-un mod care să nu aibă nici o legătură cu erotismul. Nu s-a putut.

“I looked and looked at her, and I knew, as clearly as I know that I will die, that I loved her more than anything I had ever seen or imagined on earth. She was only the dead-leaf echo of the nymphet from long ago - but I loved her, this Lolita, pale and polluted and big with another man's child. She could fade and wither - I didn't care. I would still go mad with tenderness at the mere sight of her face.”

    El era tatăl ei şi cu toate astea a preferat să-şi atribuie rolul de călău până într-o zi când totul s-a terminat. Lolita a plecat şi l-a abandonat fără să se uite înapoi.

    3 ani trec fără ca Humbert să mai afle ceva despre ea. 3 ani în care amintirea ei revenea sub formă de coşmaruri care nu-i dădeau pace. 3 ani de chinuri şi de suferinţă mizeră.

    După 3 ani primeşte în sfârşit o veste de la ea. Se duce să o vadă şi imaginea pe care o are în faţa ochilor îi umple inima de durere. Micuţa lui nimfetă nu mai exista. Acum rămăsese doar o fată de 17 ani distrusă care încearcă să trecă peste drama trăită în copilărie.

“We had been everywhere. We had really seen nothing. And I catch myself thinking today that our long journey had only defiled with a sinuous trail of slime the lovely, trustful, dreamy, enormous country that by then, in retrospect, was no more to us than a collection of dog-eared maps, ruined tour books, old tires, and her sobs in the night — every night, every night — the moment I feigned sleep.”

     Înnebunit de durere şi gelozie după ce află cine a ajutat-o pe Lolita, acesta decide să se răzbune. Având un revolver la îndemână pleacă în căutarea celui care i-a răpit iubita. Când îl găseşte totul se termină. Odată cu moartea lui, Humbert reuşeşte să se elibereze. Chiar dacă ceea ce a urmat era de aşteptat el nu a regretat nici un moment ceea ce a făcut.

“I loved you. I was a pentapod monster, but I loved you. I was despicable and brutal, and turpid, and everything, mais je t’aimais, je t’aimais! And there were times when I knew how you felt, and it was hell to know it, my little one. Lolita girl, brave Dolly Schiller.”

     Eu una mi-aş fi dorit să o pot salva pe Lo, dar din păcate nu m-am putut pune în locul unui personaj ca să fac asta. Acest biet copil devenit mult prea devreme femeie mi-a câştigat respectul şi admiraţie. Nu-l urăsc pe Humbert ci îl compătimesc, mai mult. A primit exact ceea ce merită, dar au existat momente în care a şi fost fericit pentru că se putea delecta în voie. Nici unul nu este vinovat în viziunea mea. Aşa au fost să fie lucrurile şi dacă ar fi stat altfel poate Lo ajungea să fie altcineva, iar Humber poate ar fi fost fericit alături de o femeie de vârsta lui, dar din păcate în viaţă nu decidem noi. De multe ori suntem aruncaţi în mijlocul unui val fără să-l putem evita.

Nota mea 5/5: