Recenzie: The Book Thief (film 2013)

Filmul a apărut pe data de 28.02.2013!

Recenzia cărţii o găsiţi aici.

Gândurile mele (Simona):

     Am fost ieri la premiera filmului „Hoţul de cărţi” şi a fost pur şi simplu perfect! Cel mai bun cuvânt pentru a descrie acel film. Personajele au fost alese impecabil, imaginile din perioada Germaniei naziste au fost incredibil de precise şi foarte similare cu cele din mintea mea. Mi-a părut rău şi mi-a părut bine, plângeam şi râdeam alături de Liesel. Actriţa care a interpretat-o pe fată, Sophie Nelisse a jucat foarte mine, a fost realistă şi mi-a transmis starea şi sentimentele sale. Rudy interpretat de Nico Liersch a fost dulce şi dulce şi întodeauna acolo pentru fata iubită. 

    Geoffrey Rush a fost cireaşa de pe tort când am văzut castingul şi am observant că-l va interpreta pe Hans emoţiile mele depăşiseră limita normalului pentru că îl ador pe acest actor. Nu am cuvinte să descriu cât de mult îmi place cum joacă! Sunt sigură că-l ştiţi din “Discursul regelui” unde l-a interpretat pe Lionel Logue sau din “Quills” unde l-a interpretat pe Marchizul de Sade. În rolul lui Hans a fost detaşat şi mi-a plăcut foarte mult să văd transpusă pe ecrane relaţia dintre el şi fata sa. O relaţie incredibil de emoţionantă care m-a făcut să mă gândesc la propria mea relaţie cu tatăl meu şi să-mi dau seama că sunt similare. 

    Relaţia dintre Liesel şi Rudy este atât de nevinovată încât îmi făcea sufletul să vibreze de bucuria sentimentului de inocenţă, de iubire dezinteresată. Acest băiat mi-a dat o lecţie de viaţă, o lecţie incredibilă care m-a lăsat descumpănită şi pentru asta nu-l voi uita niciodată. 

    Cât despre Max, ei bine el este cel care o va învăţa pe Liesel puterea cuvintelor. El o va face să le mânuiască şi să-şi scrie propria poveste. Va fi tragică, dar povestea hoţului de cărţi va fi spusă!

    Moartea reuşeşte să ne facă pielea de găină şi să ne reamintească de fiecare dată când are ocazia că existenţa umană este trecătoare. Un fapt trist, dar real! Intervenţiile ei au venit chiar la momentul oportun. Chiar aveam destul de multe emoţii în legătură cu acest aspect pentru că nu-mi prea puteam imagina cum vor fi transpuse pe ecran cuvintele acestui personaj macabru, dar regizorul a făcut o treabă foarte bună.

    Urmăreşte cartea într-o proporţie cam de 80% , dar au fost menţionate cele mai importante scene şi cred că asta contează cel mai mult. Sfârşitul a fost….aviz celor care nu au şerveţele la ei mai bine ar cumpăra un pachet pentru că vor avea nevoie.

    Sper să mergeţi să-l vedeţi dacă aş putea să aduc filmul la voi l-aş aduce cu plăcere, dar din păcate îmi este imposibil să fac asta. Ţin pumnii strânşi să vă placă la fel de mult cum mi-a plăcut şi mie şi poate veţi dori să citiţi şi cartea pentru mai multe detalii superb scrise de Markus Zusak.

Nota mea 5/5

The Book Thief (2013) movie trailer!

Filmul va apărea pe 28 februarie în România, cine merge? Cartea a apărut la Editura RAO şi puteţi citi recenzia mea aici, iar cartea poate fi comandată chiar aici. În rolurile principale îi avem pe:

Sophie Nélisse as Liesel Meminger

Geoffrey Rush as Hans Hubermann

Emily Watson as Rosa Hubermann

Nico Liersch as Rudy Steiner 

Ben Schnetzer as Max Vandenburg

Editura RAO te invită la film!

Recenzie: Hoţul de cărţi de Markus Zusak

    Este anul 1939. Germania nazistă. Ţara îşi ţine răsuflarea. Moartea nu a avut niciodată mai mult de lucru, şi va deveni chiar mai ocupată. Liesel Meminger şi fratele ei mai mic sunt duşi de catre mama lor să locuiască cu o familie socială în afara oraşului München. Tatăl lui Liesel a fost dus departe sub şoapta unui singur cuvânt nefamiliar - Kommunist -, iar Liesel vede în ochii mamei sale teama unui destin similar. Pe parcursul călătoriei, Moartea îi face o vizită băieţelului şi o observă pe Liesel. Va fi prima dintre multe întâlniri apropiate. Lângă mormântul fratelui ei, viaţa lui Liesel se schimbă atunci când ea ridică un singur obiect, ascuns parţial în zăpadă. Este Manualul Groparului, lăsat acolo din greşeală, şi este prima ei carte furată. Astfel începe o poveste despre dragostea de cărţi şi de cuvinte, pe măsură ce Liesel învaţă să citeasca cu ajutorul tatălui ei adoptiv, care cânta la acordeon. În curând, va fura cărţi de la incendierile de cărţi organizate de nazişti, din biblioteca soţiei primarului, şi de oriunde le mai putea găsi. Hoţul de cărţi este o poveste despre puterea cuvintelor de a creea lumi. Cu o scriitură superb măiestrită şi arzând cu intensitate, premiatul autor Marcus Zusak ne-a dăruit una dintre cele mai durabile poveşti ale timpurilor noastre.

    Doresc să mulţumesc Editurii RAO pentru că mi-a oferit şansa de a citi această carte impresionantă! Dacă doriţi să o comandaţi o puteţi face AICI. De asemenea pe Editura RAO găsiţi un interviu cu Markus Zusak chiar AICI!

Gândurile mele (Simona): Puterea cuvintelor nu trebuie subestimată ele pot distruge sau pot vindeca. Nimeni nu ştie care sunt cuvintele potrivite în anumite circumstanţe, dar cu toţii ştim că fără aceste cuvinte nu am putea continua. Nu am putea visa sau spera. Fără aceste cuvinte am fi morţi pe dinăuntru!

     Fiecare propoziţie scrisă, sau spusă are o rezonanţă mult mai mare asupra noastră ca indivizi, dar şi asupra celor din jurul nostru. Aceste cuvinte ne pot ridica sau ne pot dărâma. Sunt oameni care prin intermediul lor manipulează şi distrug precum a făcut şi Hitler, dar sunt oameni, în special o fată şi un evreu, care prin intermediul lor îşi spun povestea, îşi stăpânesc revolta şi îşi găsesc pacea. O pace pe care altfel ar fi fost greu să o găsească în Germania nazistă.

    Acea fată despre care vreau să vă povestesc este Liesel Meminger, dar înainte de a vă spune câteva lucruri despre ea, vreau să îl aduc în discuţie pe principalul ghid al călătoriei noastre. Acest ghid este chiar moartea însăşi. Chiar ea ne spune povestea care a marcat-o până şi pe ea, povestea hoţului de cărţi cu, care s-a intersectat de multe ori, dar nu va fi foarte curând pe lista ei.

     Liesel şi-a pierdut fratele de 6 ani, chiar în trenul care o ducea spre noul ei cămin, spre noul ei destin. Acesta a avut un acces de tuse, moment în care sufletul lui a fost purtat de moarte pe braţe şi dus acolo unde-i era locul. Aceea a fost prima întâlnire a celor două, ani mai târziu acestea se vor simţi şi vor şti că sunt una lângă alta, dar din fericire nu venise după ea ci după alte sute de persoane care-şi vor găsi sfârşitul în acea vreme.

     O pată neagră a istoriei pe care Hitler a lăsat-o fără milă. Oameni omorâţi din pură plăcere şi sadism dincolo de orice închipuire asta îi paşte pe evrei. Mulţi dintre ei trimişi în lagăre, fraţi pe drumul umilinţei, uniţi în deznădejde, aceste suflete condamnate de ţara în care s-au născut.

     Hoţul de cărţi în schimb are o poveste şi un nume, pe care nici măcar moartea nu-l poate uita, sau ignora. Acest hoţ care fură cuvintele şi le foloseşte pentru a-şi scrie propria poveste, această fată de 12 ani pe nume Liesel Meminger. Toate lucrurile pe care acest copil le suportă sunt greu de îndurat, dar ea reuşeşte să păsteze urma de bunătate pe care tatăl ei adoptiv i-a sădit-o în suflet. 

     Hans Hubermann este omul ai cărui ochi oglindesc bunătate, iertare, revoltă, dar şi acceptare. Este omul care-şi iubeşte fiica adoptivă mai presus de orice, este cel care ajută atunci când ar trebui să stea departe, este întruchiparea bunătăţii. Din această cauză lucrurile care se vor întâmpla vor fi şi mai greu de acceptat, chiar dacă eşti avertizat de dinainte niciodată nu poţi fi suficient de pregătit pentru o nenorocire.

     Rosa Hubermann este o femeie, care întodeauna înjură persoanele pe care le iubeşte, e puţin ciudat, dar nu pot să o condamn, forţa interioară a acestei femei de a nu se prăbuşi în situaţii limită este inimaginabilă. De multe ori şi Liesel se miră cum a reuşit mama ei să gestioneze situaţii care pe altcineva ar fi înnebunit cu siguranţă.

    Rudy Steiner este cel mai bun prieten al lui Liesel şi de fiecare dată când îi cere acesteia un sărut ştie foarte bine că asta ar fi sentinţa lui. Chiar dacă îşi doreşte enorm asta, lui îi e frică de sărutul hoţului de cărţi, dar acesta va veni la un moment dat.

    Max Vandenburg evreul-neamţ este unul dintre personajele care mi-au lăsat o urmă de confuzie şi revoltă în suflet, au fost foarte multe întrebări fără răspuns, dar au fost şi lucruri mai importante care s-au întâmplat cu acest om. El a ajutat-o pe Liesel să descopere puterea cuvintelor, el a învăţat-o să le iubească şi să le respecte, dar cel mai important a învâţat-o că viaţa nu e atât de rea pe cât pare, ea poate fi suportabilă chiar dacă toate celelalte lucruri contrazic asta, persoanele iubite sunt cele care ne fac viaţa mai uşoară. Ele sunt oaza noastră de binecuvântare, încurajare şi pace de care cu toţii avem nevoie.

    O poveste despre un hoţ de cărţi, un evreu şi moartea însăşi care sunt conectaţi printr-un fir invizibil chiar de către destin. Cei trei se intersectează în momente cheie, dar nu ajung să stea faţă în faţă decât într-un moment bine stabilit, dacă grăbeşti acel moment, dacă forţezi lucrurile s-ar putea să nu fie de bine. Câteodată deciziile pe care le considerăm bune sunt cele care ne distrug viaţa şi ne lasă mai pustiiţi decât ne-am fi închipuit vreodată că putem fi, dar cum să ştim oare asta? Cum să vedem dacă deciziile sunt bune sau nu? Facem ce credem că e bine pentru cei din jurul nostru, dar poate câteodată ar trebui să facem cei mai bine pentru noi şi asta pentru a rămâne în viaţă. O luptă pe viaţă şi pe moarte în care norocul joacă un rol crucial despre asta e vorba în această povestea. O carte ale cărei cuvinte vă vor mişca, revolta şi chiar schimba! O recomand tuturor celor care vor să păşească în lumea aceasta.


Nota mea 5/5

Au mai rămas 7 zile până la premierea filmului The Book Thief!

Pe 8 noiembrie în SUA va fi lansat pe marile ecrane filmul "The Book Thief". La baza acestui film stă cartea lui Markus Zusak, carte care a fost publicată în România la Editura RAO sub numele "Hoţul de Cărţi". Dacă aţi citit această carte, sau aveţi intenţia de a o citi mi-ar plăcea să ştiu ce v-a atras la ea? Pe mine personal m-a atras titlul apoi descrierea. Nu sunt o fană a cărţilor, care au ca temă războiu, dar sunt dispusă să dau o şansă acestei cărţi.

Interviu RAO: Hoţul de cărţi trebuia să fie o carte mică, doar circa o sută de pagini.

     Este anul 1939. Germania nazistă. Ţara îşi ţine răsuflarea. Moartea nu a avut niciodată mai mult de lucru, şi va deveni chiar mai ocupată. Liesel Meminger şi fratele ei mai mic sunt duşi de catre mama lor să locuiască cu o familie socială în afara oraşului München. Tatăl lui Liesel a fost dus departe sub şoapta unui singur cuvânt nefamiliar - Kommunist -, iar Liesel vede în ochii mamei sale teama unui destin similar. Pe parcursul călătoriei, Moartea îi face o vizită băieţelului şi o observă pe Liesel. Va fi prima dintre multe întâlniri apropiate. Lângă mormântul fratelui ei, viaţa lui Liesel se schimbă atunci când ea ridică un singur obiect, ascuns parţial în zăpadă. Este Manualul Groparului, lăsat acolo din greşeală, şi este prima ei carte furată. Astfel începe o poveste despre dragostea de cărţi şi de cuvinte, pe măsură ce Liesel învaţă să citeasca cu ajutorul tatălui ei adoptiv, care cânta la acordeon. În curând, va fura cărţi de la incendierile de cărţi organizate de nazişti, din biblioteca soţiei primarului, şi de oriunde le mai putea găsi. Hoţul de cărţi este o poveste despre puterea cuvintelor de a creea lumi. Cu o scriitură superb măiestrită şi arzând cu intensitate, premiatul autor Marcus Zusak ne-a dăruit una dintre cele mai durabile poveşti ale timpurilor noastre.

Markus Zusak was born in 1975 and is the author of five books, including the international bestseller,The Book Thief , which is translated into more than forty languages. First released in 2005, The Book Thief has spent a total of 375 weeks on the New York Times bestseller list, and still remains there eight years after it first came out.

His first three books, The Underdog, Fighting Ruben Wolfe and When Dogs Cry (also known asGetting the Girl ), released between 1999 and 2001, were all published internationally and garnered a number of awards and honours in his native Australia, and the USA.

The Messenger (or I am the Messenger ), published in 2002, won the 2003 Australian Children’s Book Council Book of the Year Award (Older Readers) and the 2003 NSW Premier's Literary Award (Ethel Turner Prize), as well as receiving a Printz Honour in America. It also won numerous national readers choice awards across Europe, including the highly regarded Deutscher Jugendliteratur prize in Germany.

It is The Book Thief , however, that has established Markus Zusak as one of the most successful authors to come out of Australia. To date, The Book Thief has held the number one position at Amazon.com, Amazon.co.uk, the New York Times bestseller list, as well as in countries across South America, Europe and Asia. It has also been in the top five bestsellers in the UK and several other territories. It has amassed many and varied awards, ranging from literary prizes to readers choice awards to prizes voted on by booksellers. It was the only book to feature on both the USA and UK World Book Night Lists in 2012, and has now been adapted into a major motion picture.

The Book Thief (the film adaptation) is directed by Emmy Award-winning Brian Percival (Downton Abbey) and was shot in Berlin by Twentieth Century Fox. The cast is headlined by Academy Award winner Geoffrey Rush (Shine, The King’s Speech) and Academy Award nominee Emily Watson(Breaking the Waves, Anna Karenina). It also includes exciting new talents Ben Schnetzer, Nico Liersch, and Sophie Nelisse (Monsieur Lazhar), with Nelisse cast as The Book Thief , Liesel Meminger.

The Guardian calls The Book Thief “a novel of breathtaking scope, masterfully told.” The New York Times: “Brilliant and hugely ambitious…the kind of book that can be life-changing.” The Age: “an original, moving, beautifully written book.”

Markus Zusak grew up in Sydney, Australia, and still lives there with his wife and two children.

1) Cum ai devenit scriitor?

În copilărie visam să mă fac zugrav, ca tata, dar tot timpul făceam boacăne când mă duceam cu el la muncă să-l ajut. Mereu mă împiedicam de cutiile cu vopsele şi să rămân blocat în vreun colţ din care nu puteam ieşi decât călcând pe vopsea proaspătă. Mi-am dat seama destul de repede că zugrăvitul mă plictisea. În adolescenţă am citit câteva cărţi în al căror univers reuşeam să mă scufund complet. Una a fost Bătrânul şi marea, alta a fost Gilbert Grape. Când citeam cărţile acelea mă gândeam “Asta mi-ar plăcea să fac.” Mi-au trebuit şapte ani ca să reuşesc să public şi m-am confruntat zilnic cu eşecuri. Mă bucur însă că acele eşecuri şi refuzuri s-au petrecut. M-au făcut să înţeleg că ceea ce scriam nu era suficient de bun, astfel încât m-am străduit să mă perfecţionez.

2) Ai anumite obiceiuri atunci când scrii?

De fapt, am doar două. Prima este să nu fiu leneş, când mă scol la şapte dimineaţa şi mă străduiesc să termin în jur de 11.30. Dar de fapt durează până spre prânz (cu ceva timp pierdut la mijloc). Apoi fac o pauză lungă şi mai lucrez câteva ore după amiaza. Celelălat obicei e chiar contrariul. Am perioade de lenevie când încep să scriu pe la 10 şi lucrez mai mult după amiaza.

Aceste obiceiuri mi se schimbă doar când incept sau termin o carte. Atunci lucrez mai mult noaptea. Nu sunt în stare să mă apuc de o carte dis-de-dimineaţă, din simplul motiv că sunt mult mai puţin încrezător în forţele mele când mă trezesc. Când termin o carte stau până târziu şi lucrez chiar toată noaptea, pur şi simplu din disperarea de a termina odată.

3) Care a fost inspiraţia pentru Hoţul de cărţi

Hoţul de cărţi trebuia să fie o carte mică, doar circa o sută de pagini. În copilărie tot auzeam poveşti despre München şi Viena din timpul războiul, când părinţii mei erau copii. Două dintre poveştile spuse de mama m-au marca. Prima era despre bombardarea Münchenului şi a cerului în flăcări, despre cum totul devenise roşu. A doua era despre ce văzuse ea…

Într-o zi a auzit un zgomot infernal venind de pe strada principală şi când a fugit să afle ce se-ntâmpla, a văzut cum erau mânaţi evreii spre Dachau, spre lagărul de concentrare. În ultimul rând se afla un bătrân, numai piele şi os, care nu reuşea să ţină pasul. Un băiat a văzut asta şi a alergat spre el, dându-i o bucată de pâine. Bătrânul a căzut în genunchi, i-a sărutat băiatului picioarele şi i-a mulţumit… Dar un soldat a observat scena şi s-a apropiat, smulgând pâinea din mâna bătrânului şi biciuindu-l pentru că o acceptase. Apoi l-a fugărit pe băiat şi l-a lovit şi pe el. O clipă în care au existat laolaltă bunătate nemaipomenită şi cruzime inimaginabilă, care mi s-a părut o descriere excelentă a naturii umane.

Când mi-am amintit de aceste două poveşti mi-am dorit să le includ într-o carte mai mică, după cum spuneam. Dar rezultatul a fost Hoţul de cărţi, care a ajuns să însemne mult mai mult pentru mine decât mi-aş fi putut imagina vreodată. Indiferent ce s-ar spune despre carte, de bine sau de rău, eu ştiu că este ce am putut da mai bun din mine, şi nu cred că un scriitor poate să-şi ceară sieşi mai mult de atât.

4) Când vrei să te relaxezi, să mai scapi de scris, ce faci?

Pentru că locuiesc în Sydney, m-am apucat din nou să fac surfing. Una dintre cele mai frumoase amintiri de când eram mai mic este când am reuşit prima dată să prind un val, iar fratele meu mă încuraja de pe mal. Mulţi ani mai târziu m-am reapucat de surfing şi îmi place, cât vreme valurile sunt suficient de mici… Îmi place şi să mă uit la filme, mai ales când mă lupt cu câte o poveste. Câteodată mă uit de mai multe ori la un film, pe de o parte urmăresc acţiunea, pe de alta mă gândesc la carte.

5) De unde îţi vine inspiraţia?

Obişnuiam să mint despre asta, dar acum chiar ştiu… M-am apucat de scris la şaisprezece ani. Acum am peste 30. Deci ideile îmi vin din paisprezece ani de gândit la ele.