Recenzie: Elixirul dragostei de Eric-Emmanuel Schmitt

     Dragostea este oare un sentiment declanşat de un proces chimic, sau este pur şi simplu un miracol al spiritului, imposibil de explicat? Există o metodă infailibilă pentru a stârni pasiunea, un elixir precum cel care i-a unit odinioară pe Tristan şi Isolda? Sau cei care se îndrăgostesc ascultă doar de propria libertate?

     Foşti iubiţi, Adam şi Louise trăiesc la mii de kilometri depărtare unul de celălalt, el la Paris, ea în Montréal. Corespondând pe e-mail, cei doi îşi evocă trecutul comun, rănile încă neînchise, momentele de bucurie, dar şi noile relaţii. Ceea ce-i apropie însă a doua oară este prietenia, construită de comun acord şi însoţită de o provocare: ar putea să-şi reînvie dragostea tocmai vorbind despre dragoste?

     Eric-Emmanuel Schmitt, observator minuţios şi lucid al capriciilor inimii, reuşeşte să transpună în acest roman epistolar, cu fine şi surprinzătoare nuanţe, parcursul plin de capcane al unei legături amoroase tipice pentru vremurile noastre.

     „În Elixirul dragostei m-a interesat mai ales distincţia dintre dorinţă şi sentiment. Cred că, în privinţa iubirii, problema constă în faptul că denumim cu acelaşi cuvânt două teritorii diferite: cel al dorinţei şi cel al sentimentului. La graniţa dintre ele, atunci când încercăm să împăcăm atracţia fizică şi dragostea, se nasc marile noastre poveşti, nu întotdeauna fericite.“ (Eric-Emmanuel SCHMITT)

     Doresc să mulţumesc Librăriei online Librex pentru şansa de a citi această carte extraordinară! Cartea poate fi comandată aici!

"Louise, hai să transformăm pasiunea noastră rănită într-o afecţiune senină."

Gândurile mele (Simona): Dragostea, un sentiment pe atât de profund, de complex, de compleşitor, pe cât este de amar şi dureros. Singura de altfel care te poate urca pe aripile plăcerii direct spre Paradis şi la fel de brusc te poate coborî pe tărâmul agoniei fără leac. Te poate distruge, te poate schimba, te poate face să devi acea persoană care afirmai cu tărie că nu vei deveni vreodată, datorită acestui sentiment te poţi umili fără să-ţi dai seama, pentru că se spune şi este adevărat "Dragostea este oarbă". Iubim fără să vedem cât de penibili putem deveni câteodată, iubim fără să vrem să vedem de multe ori că poate persoana de lângă noi nu ne răspunde sentimentelor cu aceeaşi intensitate, iubim şi iertăm spunând că poate cea/cel de lângă noi a avut o zi proastă şi nu şi-a dat seama că ne-a rănit. Cu toate astea când suntem răniţi în repetate rânduri şi iertăm vine un moment în care suferinţa este mult prea mare, iar instinctul nostru primar de apărare preia controlul, îndemnându-ne picioarele să alerge din calea suferinţei să o evite pe cât posibil. Dar oare ce se întâmplă în momentul în care suferinţa despărţirii este prea mare, momentul în care realizăm datorită acestei separări că sufletul nostru pereche este întocmai persoana, de care am ales să fugim. Ce putem face atunci? Să ne întoarcem ar fi umilitor, mai ales pentru un caracter puternic. Să implorăm, să plângem, să ne umilim, ar fi ceva prea înjositor pentru mulţi, inclusiv pentru Louise, tânăra care nu concepe nimic din toate astea, care suferă fără să dea glas rănii adânci din sufletul ei, care acceptă pentru scurt timp să joace şarada propusă de Adam fostul ei iubit, dar face toate acestea cu un singur scop. Să descopere "Elixirul dragostei".

     "Când o cărare se termină, la orizont se arată o alta. Din îndrăgostiţi să devenim prieteni. De ce nu? Între noi n-a existat niciodată prietenie.

     

     Te rog, nu mutila amintirile noastre frumoase doar fiindcă ai vrea să nu existe.

Adam"

     Louise şi Adam au fost împreună timp de 5 ani de zile când, într-o zi femeia a ales să plece în Quebec, iar bărbatul a rămas la Paris. O despărţire care îi marchează pe amândoi într-o foarte mare măsură. Adam îşi doreşte să reia legătura cu fosta iubită, cerându-i insistent să încerce să fie măcar prieteni. Un lucru pe care Louise îl consideră nu doar înjositor ci şi absurd, dar ceva o face să se răzgândească, mai ales când scrisorile celor doi ajung la un subiect destul de controversat şi anume relaţia de dragoste dintre un psihoterapeut şi pacient. Dragoste ce în teoria lui Adam se poate transfera de la terapeut la pacient şi invers în decursul şedinţelor de terapie. Lucru pe care Louise îl condamnă vehement întrucât ea nu poate concepe ca într-o societate, în care toată lumea este liberă să-şi expună fără perdea grijile, angoasele, sentimentele, plăcerile şi frustrările, un pacient ce apelează la un psihoterapeut să nu se poată mulţumi doar cu tratamentul impus de acesta. Astfel un posibil transfer al iubirii este imposibil de realizat.

    " Adam,

           Dacă prietenia e patul de moarte al iubirii, atunci urăsc prietenia.

Louise"

     "Draga mea Louise,

           Doar pielea desparte iubirea de prietenie. Şi-i aşa de subţire....

Adam"

    Cartea se citeşte extrem de repede întrucât este formată din  scrisori unele mai lungi, altele mai scurte, fiecare încearcă să-şi impună punctul de vedere, fiecare încearcă să găsească elixirul dragostei, în timp ce Adam crede că-l deţine prin tehnica transferului de iubire, Louise aşteaptă şi se gândeşte unde poate fi ascuns acest elixir şi dacă-l poate găsi. Finalul este memorabil, iar modul în care Adam învaţă pe calea suferinţei provocate de amor, ce înseamnă dragostea, este surprinzător. Aroganţa curmă raţiunea, dar răbdarea o întăreşte!

     Recomand această carte tuturor celor care vor o lectură uşoară. Veţi rămâneţi surprinşi de turnura pe care o ia eterna luptă dintre bărbaţi şi femei, în care nu doar dragostea triumfă, ci şi dibăcia şi raţiunea,

Nota mea 5/5

Recenzie: Fulgi de iubire de John Green, Maureen Johnson şi Lauren Myracle

Trei povesti romantice de Craciun

Ce au in comun o furtuna de zapada iscata in Ajunul Craciunului, 14 majorete vesele, un restaurant Waffle House si un tip invelit in folie de aluminiu?

Raspuns: aceste trei povesti romantice de Craciun.

O furtuna puternica de zapada aduce dragostea in vietile a trei adolescenti: o fata al carei tren s-a inzapezit, un baiat ce infrunta viscolul pentru a se intalni cu prietenii sai, o alta fata cu inima franta ce-si vopseste parul in roz si viseaza sa fie ingerul cuiva.

Trei dintre cei mai cunoscuti autori americani de literatura pentru adolescenti – John Green, Maureen Johnson si Lauren Myracle – si-au unit fortele pentru a scrie povesti pline de aventura, umor, romantism si duiosie, ale caror fire se impletesc inteligent la final, intr-o carte numai buna de citit la gura sobei.

Doresc să mulţumesc Librăriei online Librex pentru şansa de a citi şi recenza această carte frumoasă, chiar înainte de Crăciun! O recomand cu drag! O puteţi comanda chiar aici!

Gândurile mele (Simona):   “Fulgi de iubire” este format din trei scurte poveşti, care sunt conectate între ele. Un lucru care chiar mi-a plăcut foarte mult.

     În prima poveste “Expresul lui Jubilee” de Maureen Johnson facem cunoştinţă cu Jubilee care este în drum spre Florida pentru a petrece Crăciunul alături de bunici. Fata are un ghinion teribil deoarece datorită unei furtuni de zăpadă, trenul rămâne blocat în Gracetown. Jubilee nu este o fată laşă ci dimpotrivă încearcă să fie foarte curajoasă în situaţia dată, astfel că decide să se avânte afară din tren şi să meargă la Waffle House-ul care se afla în apropiere. Aici îl întâlneşte pe Stuart, un tânăr fermecător care îi oferă adăpost în casa sa. Această poveste a fost şi preferata mea! Perfectă pentru Crăciun, amuzantă şi dulce.

     A doua poveste “Un miracol de Crăciun cu majorette” de John Green îl are ca protagonist pe Tobin şi pe prietenii săi Duke şi JP. Aceştia se străduiesc din răsputeri să ajungă la  Waffle House (locaţie menţionată anterior) pentru că un grup de majorete îi aşteaptă acolo. În acest grup de majorete, toate poartă numele de Amber. Aceştia au de îndurat foarte multe pe parcursul drumului, dar cea mai bună parte este aceea a sosirii la Waffle House. Aici Tobin şi Duke trebuie să-şi rezolve problemele apărute între ei. Cel mai mult la această poveste mi-a plăcut felul în care cei doi s-au comportat, într-un mod credibil şi adolescentin. Totul a decurs natural şi asta nu poate oferi decât o notă de originalitate bine venită, poveştii.

     În ultima poveste “Sfânta ocrotitoare a purceilor” de Lauren Myracle, Addie este foarte supărată pentru că nu a mai primit veşti de la prietenul ei. Chiar dacă cei doi s-au despărţit, aceasta i-a trimis un mesaj întrebându-l dacă se va întâlni cu ea la Starbucks. În această poveste totul începe să capete sens, iar personaje vechi sunt readuse în prim plan. Este amuzant şi drăguţ, dar cel mai frumos este modul în care toate aceste poveşti se leagă. Dacă nu aţi cumpărat această carte sper că veţi reuşi să faceţi asta până la Crăciun, pentru că merită! Veţi intra mai bucuroşi în spiritual sărbătorilor. 

Sărbători fericite tuturor! Fie ca sărbătorile să vă găsească în mijlocul familiei şi al prietenilor! Să aveţi un an la fel de frumos ca voi!

Nota mea 5/5

Cărţi cadou de Crăciun

 

Echipa noastră participă şi ea la concursul special pentru bloggeri, iniţiat de Bibliophile Mystery în colaborare cu Librăria Librex. Premiul constă în alegerea unor cărţi în valoare de 70 de lei de pe site-ul Librăriei online Librex.

 

 

Că tot se apropie Crăciunul şi începem să pătrundem încet-încet în atmosfera aceasta feerică de sărbători, vă prezentăm câteva idei de cadouri literare, pe care aţi putea să le oferiţi celor dragi sau chiar vouă, dacă nu aţi făcut-o deja.

Colega noastră, Laura, recomandă cartea "Adulter" de Paulo Coelho şi ne spune că ar oferi-o cu mare drag prietenei sale:

"Aş recomanda această carte prietenei mele, deoarece este o dovadă relevantă în lumea în care trăim, o lume în care oamenii nu sunt pe deplin împliniţi, fiind mereu în căutare de "ceva". Dar, niciodată nu sunt mulţumiţi, deoarece nu vor să recunoască că le lipseşte iubirea. Mulţi oameni se simt pierduţi în viaţa lor şi, de aceea, aş vrea ca această carte să servească ca un fel de avertisment celor care se regăsesc în poveste şi vor dori să facă ceva pentru a schimba rutina în care se află şi care le distruge viaţa."

 Mezina echipei, Lexy, ne ispiteşte cu o trilogie superbă, "Crossfire" de Sylvia Day:

Recomand seria "Crossfire" deoarece, în opinia mea, e una din cele mai bune serii erotice citite de mine. Deşi, mulţi o aseamănă cu "50 Shades", cele două nu au în comun decât genul abordat şi unele clişee. E o serie perfectă de citit în timpul şcolii, strecurându-se uşor printre examene şi teze, datorită simplităţii şi felului cursiv şi expresiv de a scrie al autoarei.

 

 

Simona ne aduce în atenţie o carte extrem de emoţionantă de-a autorului John Green, "Sub aceeaşi stea":

 

"Sub aceeaşi stea" este o poveste de dragoste sfâşietoare care te captivează de prima dată. Pe parcursul poveştii ajungi să te ataşezi iremediabil de personaje, iar la momentul deznodământului rămâi şocat de turnura pe care o iau lucrurile. Recomand această carte tuturor celor care apreciază poveştile de dragoste dintre doi protagonişti departe de a fi perfecţi.

 
Eu (Andreea) vin în întâmpinarea voastră cu o lectură perfectă pentru această perioadă, anume, seria "Chimie perfectă" de Simone Elkeles:

Eşti o romantică incurabilă, ce adoră finalurile fericite? Atunci, această serie este exact ceea ce îţi trebuie.

Este o lectură uşoară şi relaxantă, unde avem parte de numeroase pasaje amuzante, momente în care personajele sunt gata să sară unul la gâtul celuilalt, nelipsitele replici pline de sarcasm, dar şi momente în care chimia dragostei ce pluteşte în aer, produce o reacţie în lanţ între protagonişti, sfidând legile atracţiei.

 

 

 

 

Acestea fiind spuse, sperăm că recomandările noastre vă surâd şi vă lăsăm în compania muzicii!

 

Kiss FM All Stars - Iarăşi e Crăciunul

 

 

Recenzie: Domnul Ibrahim şi florile din Coran de Eric-Emmanuel Schmitt

    Domnul Ibrahim şi florile din Coran a fost adaptat pentru marele ecran în 2003, filmul avându-i în distribuţie pe Omar Sharif şi Isabelle Adjani. Nominalizată la Golden Globe, pelicula a fost distinsă cu Premiul Cesar şi Premiul publicului la Festivalul de film de la Veneţia.

Doresc să mulţumesc Librăriei online Librex, pentru şansa de a citi şi recenza această carte extraordinară!

Gândurile mele (Simona): Moise sau Momo cum i-se mai spune, este un băiat de 11 ani, care a trăit de când se ştie în umbra unui frate pe care nu l-a cunoscut niciodată. Tatăl său i-a spus doar că  atunci când mama lui a plecat, Popol a plecat cu ea. De atunci fiecare lucru pe care Momo îl face trebuie să fie pus sub semnul eternei comparaţii "Da, dar Popol ar fi făcut/ ar fi fost/....". Sătul de purtarea tatălui său acesta decide la o vârstă extrem de fragedă să-şi găsească refugiu în plăcerile carnale. Acesta ia bani din puşculiţă şi merge să-şi îndeplinească dorinţa. 

    După iniţierea timpurie în lumea sexului, Momo îl cunoaşte pe Domnul Ibrahim, care era foarte cunoscut de lumea de pe Rue Bleue şi Rue du Faubourg-Poissonniere, care aveau aceeaşi părere despre dânsul şi anume că este înţelept. Tot atunci năstruşnicul nostru personaj fură constant bani de la tatăl său şi concomitent fură câte o conservă din magazinul Domnului Ibrahim, până când acesta îi spune că ştie de micul său furtişag, Din acea zi cei doi au devenit prieteni. În zilele ce au urmat Domnul Ibrahim îl învâţa pe tânărul nostru cum să-l păcălească pe tatăl său, ca să mai strângă şi el un ban.

    Zilele trec, iar tânărul nostru protagonist este prins între discuţiile cu noul său prieten de nădejde, un tată trist care visează la un fiu perfect şi plăcerile carnale în care tânărul a fost iniţiat. Domnul Ibrahim se conduce după ceea ce a învăţat în Coranul său şi anume că frumuseţea este peste tot unde-ţi roteşti privirea. 

    După ce tatăl lui Momo îşi pierde serviciul, acesta preferă să plece şi să-l abandoneze pe băiat, dar Domnul Ibrahim îi sare în ajutor dorind să-l adopte. După o întâlnire tensionată cu mama sa, Momo îşi doreşte şi mai mult să îl aibă drept tată pe bunul său prieten. Toate lucrurile se rezolvă şi noul său tată devine Domnul Ibrahim.

    O poveste incredibilă, ţesută cu minuţiozitate de Schmitt, un ritm alert, care îţi va aduce lacrimi de tristeţe şi zâmbete de bucurie. O recomand tuturor celor care doresc să încerce o operă inedită şi care se citeşte repede. Tema centrală o reprezintă destinul, un destin care are un mod ciudat de a aduce împreună oameni şi de a schimba vieţi.

Nota mea 5/5:

  

"Ce ne spunem când nu ne vorbim" de Chris Simion (recenzie)

Autor: Chris Simion
Editura: Trei
Apariţie: 2011
Pagini: 256

Un diagnostic fatal o determină să o ia la fugă şi să se ascundă. Fără nicio explicaţie. Îşi abandonează

După doi ani, îşi reface analizele. Verdictul medical are efect de dinamită. Anulează toate aşteptările. E sănătoasă tun, fără urmă de neoplasm, prin urmare, în viaţă. După doi ani în care a dansat tango cu moartea, revine în povestea din care evadase, dar nu se mai identifică profund cu nimic. Acvariul cu lumea ei de demult, cu peşti-emoţii, cu scoici-amintiri, cu gânduri-nisipuri, cu plante-vise, mediul ei vital de mai înainte, se dovedeşte a fi acum ceva banal, deloc esenţial, foarte simplu de înlocuit. Singurul lucru cu care rămâne după această jupuire e sinele.

Dacă primul diagnostic a fost greşit sau dacă şi-a inventat povestea doar ca să fugă de realitatea în care era... nu mai contează atâta timp cât, însoţind-o pas cu pas pe drumul ei, ne-am făcut ţăndări ca să ne recompunem, am minţit ca să descoperim adevărul, am urât ca să aflăm iubirea adevărată, ne-am pierdut definitiv ca să îl regăsim pe Dumnezeu pentru totdeauna.
iubitul, părinţii, prietenii... tot. Pleacă din ţară ca să-şi trăiască sfârşitul într-o singurătate deplină, scriind mail-uri pe care nu le trimite niciodată.

„Când eşti pe un drum cu sens unic, fără cale de întoarcere, fiecare secundă te costă altfel. Moartea îmi zâmbeşte din colţul camerei. Mi-ai şoptit toată copilăria că viaţa trebuie să fie o eternă lecţie în care să ne pregătim să murim.
Mă auzi? Caută neîncetat să rămâi liber. Inima ta poate iubi tot ce doreşte. În fiecare răsărit de soare există ceva frumos. Călătoria aceasta nu poate avea sfârşit."

Gândurile mele (Andreea):

Bună, dragilor! Scuzaţi-mi întârzierea, dar de când am început facultatea, nu prea am mai avut timp pentru citit. Dar, profitând de faptul că zilele acestea am fost răcită, am zis să mai recuperez.

Şi astfel, mulţumită librăriei online Librex, am avut onoarea de a citi această superbă carte, "Ce ne spunem când nu ne vorbim", pe care am "devorat-o" într-o zi şi încă vreo câteva ore. Este prima carte din literatura contemporană, şi scrisă de un autor român, pe care am citit-o şi sunt foarte încântată de asta.

"Când iubeşti, nu-ţi mai aparţii."

Sincer, deşi titlul mi-a atras atenţia de ceva vreme, nu mă aşteptam să mă captiveze aşa de mult povestea, în privinţa căreia, aveam mici îndoieli. Dar, după ce am aruncat un ochi peste câteva recenzii şi după ce am citit cartea, mi-am schimbat total părerea şi, datorită acestui roman, am descoperit că îmi place tot mai mult să citesc ceva şi fără pasaje întregi de acţiune.

"De ce trebuie să ne justificăm mereu că suntem aşa cum suntem?"

Ea, floarea_soarelui, află că a fost diagnosticată cu neoplasm şi decide să părăsească totul, pentru a trăi în singurătate. Nici familia, nici prietenii şi nici iubitul ei nu ştiu de ce aceasta a ales să facă acest lucru.

"Singura clipă care contează cu adevărat este ultima. Atunci când trebuie să răsufli uşurat şi să nu-ţi pară rău după nimic."

 După doi ani în care a suferit cât pentru o viaţă întreagă, analizele arată că este mai sănătoasă ca niciodată. Dar, odată cu întoarcerea ei acasă, nimic nu va mai fi la fel. Totul e schimbat.

"Greul în viaţă este doar o metaforă. Ce este în afară de alb şi negru, e tuse, nu e viaţă."

Cartea este structurată sub formă de corespondenţă prin email-uri. Acest lucru a conferit o oarecare frumuseţe romanului şi chiar m-a făcut să vreau cu ardoare să aflu ceea ce simt şi trăiesc cele două personaje, floarea_soarelui şi zmeul_albastru.

"Vreau să trăiesc cu tine tot. Să mă satur de tine, să te vărs şi apoi să o luăm de la capăt."

După cum observaţi, personajele n-au nişte nume concrete, putând fi oricare dintre noi. Acestea sunt nişte persoane obişnuite, din viaţa de zi cu zi, care, prin intermediul unor mailuri, poartă tot felul de discuţii profunde: de la bine şi rău ajung la Rai şi Iad, de la iubire şi ură, la viaţă şi moarte, de la credinţă şi speranţă, la frica de a se pierde unul pe altul şi suferinţă.

"La început totul este frumos. Suntem îndrăgostiţi pentru că nu ne cunoaştem. Dacă am ştii ce urmează după aceea, am trage cât mai mult de îndrăgosteala asta şi nu ne-ar mai interesa deloc să punem întrebări şi să aşteptăm răspunsuri, am alerga beţi, îmbătaţi de noi înşine fără nevoie de luciditate şi adevăr."

Tonurile care reies din ele sunt uneori pline de indiferenţă, de aroganţă, de reproş, iar alteori, afecţiunea şi pasiunea care-i leagă, îi acapără total.

"Când eu o să fac migrenă de la mirosul de crini, şi o să te trimit să îi muţi în altă cameră, ştiu ca tu o să spui da, dar de fapt, o să închizi geamul şi o să ne sufoci de frumos."

Romanul ne vorbeşte despre veşnicul conflict dintre raţiune şi inimă, dintre ceea ce trebuie să faci şi ceea ce simţi. Nu este chiar uşor să digeri tot ceea ce-ţi transmite această carte, dar cu răbdare şi atenţie, vei putea reuşi să vezi dincolo de suprafaţă, vei descoperi alte înţelesuri, într-un final, rămânând cu senzaţia aceea că ai purtat o discuţie irevocabil de sinceră, chiar cu tine însuţi.

"Când simţi că iubeşti un om, înseamnă că poţi să tai cerul în două cu sufletul tău, că poţi să cobori cu acel om împreună în Infernul lui şi al tău."

Sper că veţi pune şi voi mâna pe această carte, care vă va surprinde într-un mod plăcut, cu fiecare pagină citită. V-o recomand cu mare drag, deoarece, prin intermediul ei, autoarea ne dă o lecţie de viaţă, şi anume, ne îndeamnă să trăim prin tot ceea ce facem, credem, visăm şi simţim. Trebuie să rămânem liberi, chiar dacă suntem legaţi. Viaţa e prea scurtă să faci ce nu-ţi place.
 

"Când simţi că s-a terminat, nu accepta virgula. Pune punct şi dă-ţi altă şansă."

 

Doresc să mulţumesc încă o dată librăriei online Librex pentru această şansă!

 

Cartea o puteţi găsi aici!

 

Despre al doilea, respectiv al treilea volum, aflaţi mai multe detalii, chiar aici!

 

Nota mea: 4/5

 

 

Adulter de Paulo Coelho din 2 octombrie în România!

     O noua carte de Paulo Coelho, Adulter, din 2 octombrie si in Romania.

     Linda tocmai a împlinit 31 de ani şi, în ochii celorlalţi, are o viaţă perfectă – o căsnicie exemplară, doi copii reuşiţi, o carieră de succes şi o casă luxoasã în Geneva. De fapt, ea se află la capătul puterilor, într-atât o oboseşte mimarea unei fericiri pe care nu o simte. Numai cã într-o zi îl reîntâlneşte pe Jacob, un fost coleg de care fusese îndrăgostită în adolescenţă, ajuns acum un om politic influent. În timpul interviului pe care acesta i-l acordă, în ziarista de succes se redeşteaptă o pasiune de mult uitată. Linda va încerca să trăiască deplin această iubire imposibilă, şi nu-şi va găsi fericirea până nu-şi va explora fără teamă abisurile sufletului.

     „Un roman care combină teme delicate precum depresia, infidelitatea şi rutina căsniciei, presărate cu misticismul caracteristic acestui vrăjitor al literelor.“ (O Globo Extra, Brazilia, 2014)

     PAULO COELHO s-a născut la Rio de Janeiro în 1947. Este unul dintre cei mai de succes romancieri ai lumii, cărţile sale traduse în 80 de limbi şi editate în peste 200 de ţări atingând, până în prezent, vânzări de peste 150 de milioane de exemplare în întreaga lume, iar în România, de peste un milion de exemplare.

Cartea poate fi precomandată chiar aici.

Recenzie: Cei doi domni din Bruxelles de Eric Emmanuel Schmitt

    Modesta croitoreasă Geneviève nu bănuieşte că viaţa ei banală în cartierul popular Marolles din Bruxelles este urmărită cu sufletul la gură de un cuplu de binefăcători misterioşi care trăiesc astfel prin procură experienţele ce le sunt refuzate. Într-un orăşel din Hainaut, taciturnul doctor Heymann este mai ataşat de câinele lui ciobănesc decât de semenii săi. Fie că se află la Viena, fie la Copenhaga, între Constanze şi Georg intervine mereu umbra unui terţ. În îndepărtata Islandă, Magnus şi Alba trăiesc coşmarul pierderii unui copil, iar la Paris Séverine şi Benjamin îl trăiesc pe cel de a nu fi avut unul.

    În cele cinci nuvele din volumul de faţă, Eric-Emmanuel Schmitt încearcă să aducă la lumină iubirile invizibile, cele despre care nu se vorbeşte niciodată, pe care nimeni nu le va ghici, inaccesibile uneori chiar şi pentru cel care le încearcă. Deși mereu trecute sub tăcere, aceste sentimente sunt reale; mai mult, ele alcătuiesc adevărul unui destin.

Doresc să mulţumesc noului nostru sponsor Librăria online Librex pentru această carte deosebită! 

Gândurile mele (Simona):

    O altă carte spectaculoasă scrisă de Eric-Emmanuel Schmitt, care ne prezintă întâmplări inspirate sau nu din viaţa reală, dar fiecare având un puternic impact emoţional. Dacă sunt poveşti care pot schimba modul în care analizăm viaţa, acestea cred cu tărie că sunt unele dintre ele. Poveştile din cartea “Cei doi domni din Bruxelles” ne arată cum destinul fiecăruia este conectat printr-un fir invizibil, cum fiecare dintre noi avem secrete, secrete pe care le ţinem adânc tăinuite şi cărora nu le dăm glas niciodată, dar mai presus de toate, cu toţii ştim ce este iubirea şi modurile în care iubim persoanele din jurul nostru. Scmitt vine şi ne prezintă iubiri care pot veghea din umbră şi de care nu vom şti niciodată, iubiri care rămân tăinuite, care se consumă într-un univers ireal.

    Cele 5 povestiri ne poartă prin lecţii de viaţă diferită şi ne demonstrează care este forţa destinului.

1) Cei doi domni din Bruxelles

    "Pentru Jean, apariţia lui Laurent declanşase o revoluţie: el, care nu cunoscuse decât voluptate, a descoperit iubirea."

    Prima povestire care dă şi titlul acestei cărţi, ne prezintă viaţa a doi homosexuali Laurent şi Jean care îşi regăsesc alinarea unul în braţele celuilalt. Poate mulţi dintre voi catalogaţi această poveste drept nelalocul ei, dar vă asigur că pe parcursul ei veţi prinde drag de cei doi amanţi şi veţi ajunge să plângeţi şi să râdeţi alături de ei.

    Pentru că iubirea lor întrecea orice graniţă impusă de societate, aceştia se prezintă într-o zi la biserica în care Genevieve şi Eddy îşi unesc destinele, aceştia stau ascunşi şi ascultă slujba, totul mergând în paralel, jurămintele, inelele şi încrederea că viaţa lor va fi mai fericită începând de atunci.

    "Apoi viaţa şi-a urmat cursul pentru cele două cupluri. Fiecare, în ritmul său, începea să se îndrepte spre propriul adevăr."

    Din  păcate Genevieve are parte de un tratament groaznic din partea soţului ei, care nu face altceva decât să-şi bată joc de dragostea şi bunătatea ei, cât despre copiii lor, acesta nu dă doi bani pe ei. Intrigaţi şi scârbiţi de atitudinea lui Eddy cuplul format din Jean şi Laurent, decid să nu se mai încarce şi cu nefericirea altora şi pentru un timp nu vor să mai ştie nimic de cuplul, peste care vegheaseră până atunci.

    "Atâta candoare i-a înduioşat pe cei doi bărbaţi, care îl priveau pe băiat nu ca pe un adolescent, ci ca pe un înger coborât printre demoni."

    Timpul trece, iar lucrurile între cei doi amanţi merg strună până când vârsta îşi spune cuvântul, iar neputinţa lor de a nu avea urmaşi îi macină profund. Când află de venirea pe lume a celui de-al patrulea copil al lui Genevieve, o stranie putere îi îndeamnă să asiste la botez. Ajunşi acolo aceştia realizează imediat brusca schimbare a femeii, care radiază şi parcă înflorise şi mai mult de la ultima lor întrevedere, acum ţine mândră băiatul pe care îl botează David, deasupra capului şi nu pare să mai fi rămas nimic din epava care fusese odată. Cutremurat de asemănarea dintre David şi Jean, Laurent decide alături de amantul său să vegheze asupra copilului şi să aibă grijă să nu-i lipsească nimic.

    Povestea este pe atât de frumoasă, pe cât este de tragică, întâlnim un destin necruţător care întoarce oamenilor lucrurile meritate, dar întâlnim şi iubire, blândeţe şi datoria nobilă de a rămâne alături de un om care te seacă fizic şi emoţional.

    "Probabil că se temeau...Care dintre noi, tot frecventând nefericirea, nu s-a temut că se va molipsi?"

2) Câinele

    "- Cu toate astea n-o să-mi scoateţi din minte că e suspect să iubeşti atât de mult câinii.
     - Să iubeşti atât de mult câinii, sau să iubeşti atât de puţin oamenii?"

    Doctorul Heymann este ataşat de ciobănescul său de Beauce numit Argos. Timp de ani de zile această rasă a marcat viaţa doctorului şi de fiecare dată când prietenul său tăcut murea, acesta îl înlocuia cu altul la fel, numindu-l la fel ca pe cel anterior. Nimeni nu ştie de ce această alegere, dar când un tânăr romancier ajunge să pătrundă în scutul creat de doctor şi de câine contra societăţii, acestuia îi va fi încredinţată povestea doctorului, la câteva zile după ce acesta se sinucide.

    O poveste impresionantă, despre un câine şi un om care împreună reuşesc să sfideze rigorile unui regim necruţător. După suflete gemene încep să se înţeleagă şi să găsească o cale de a rezista în mizeria în care alţii i-au aruncat pentru că îi considerau inferiori. O poveste despre umanitate, dragoste şi supravieţuire.

3) Triunghi amoros

    "Viitorul...nu-l bănuim, de vreme ce îl construim."

     După moartea soţului ei, Constanze trebuie să le ofere un trai decent copiilor săi şi să plătească datoriile lăsate de acesta. Întâlneşte un danez pe nume Georg, care se va arăta incomod de interesat de viaţa primului ei soţ şi care încearcă fără perdea să o facă pe aceasta să se destăinuie cât mai detaliat despre cel pe care ea îl considera nebun. În ciuda spuselor ei, Georg vede în bărbatul alături de care ea trăise, un geniu care va rămâne în istoria lumii. Citiţi şi veţi afla despre cine este vorba, eu îi dau dreptate danezului şi vă spun că primul soţ al lui Constanze a făcut istorie.

4) O inimă sub cenuşă

    "Ea aprecia faptul că el nu cădea în capcanele tinerilor. Cu o graţie nonşalantă, evita trucurile obişnuite, dorinţa de a epata. Rămânea politicos. Nu ar fi deprins vreun gest necuvincios nici dacă ar fi fost crescut de cei mai răi escroci." 

    O tânără femeie care nu se simte ataşată de copilul ei, dar care atunci când află că acesta a murit, începe o amplă campanie pentru a depista unde a ajuns inima acestuia. În ciuda sprijinului primit din partea soţului aceasta nu poate trăi cu gândul că inima fiului său poate zace acum în pieptul nepotului ei, care suferise un transplant de inimă fix în ziua morţii acestuia. Gânduri criminale îşi fac loc în mintea femeii, dar o parte încă raţională o ţine într-un echilibru precar.

5) Copilul-fantomă

"O burgheză hrănea păsările Parisului."

      Urmăreşte povestea unui cuplu, care se destramă la bătrâneţe datorită deciziilor din tinereţe. Un copil nenăscut, care bântuie mintea celor doi şi nu le dă pace, o fantomă pe care ani mai târziu o zăresc în tânăra femeie de 20 de ani, care le salvează viaţa. Decizia luată atunci, le-a destrămat iremediabil legătura dintre ei.

"Printr-o anumită crispare, prin undele de dispreţ pe care le degajau, prin lentoarea pe care o impuneau în jurul lor nu trăiau, nu respirau decât pentru a-şi transmite unul celuilalt: tu nu eşti aici."

Nota mea 5/5

Recenzie: Infernul lui Gabriel de Sylvain Reynard

Enigmatic şi sexy, profesorul Gabriel Emerson este un foarte respectat specialist în Dante în timpul zilei şi un adept al plăcerilor lipsite de inhibiţii, în timpul nopţii.

Se foloseşte de şarmul său pentru a-şi satisface orice capriciu, dar este torturat de un trecut întunecat şi măcinat de convingerea profundă că nu mai are nicio speranţă de mântuire.
Când fermecătoarea şi inocenta Julia Mitchell se înscrie la cursul său, atracţia pe care o simte faţă de ea nu numai că îi periclitează cariera, dar îl trimite într-o călătorie în care trecutul şi prezentul se ciocnesc.
O provocatoare explorare a seducţiei şi a iubirii interzise.

„Julia respira răsuflarea lui, simţind-o fierbinte şi umedă. El era aerul ei. Nu se putea opri din sărutat îndeajuns de mult pentru a respira cu adevărat şi începu s-o ia cu ameţeală. Ceea ce nu făcea decât să intensifice senzaţia pe care i-o trezeau buzele lui, aşa că nu încercă să se împotrivească. Se abandonă senzaţiei..."

Infernul lui Gabriel este o poveste plină de pasiune a evadării omului din iadul personal, în încercarea de a dobândi imposibilul: izbăvirea şi dragostea.

Sylvain Reynard a fost semifinalist Goodreads Choice Awards la categoria Best Author în 2011 şi 2012. Romanul Infernul lui Gabriel a fost semifinalist la categoria Best Romance în 2011 în cadrul aceleiaşi competiţii. Trilogia din care face parte Infernul lui Gabriel figurează pe lista de bestselleruri New York Times şi USA Today.

Sylvain Reynard mărturiseşte că e interesat de felul în care literatura ne poate ajuta să explorăm aspectele condiţiei umane — în special suferinţa, sexul, dragostea, credinţa şi izbăvirea.

Doresc să mulţumesc sponsorului nostru Librăria online Librex pentru şansa de a citi această carte incredibilă! Aceasta poate fi comandată aici cu 20% reducere!

Gândurile mele (Simona):

„-Fiul rătăcitor. Sau poate, un demon. Demonul Gabriel, spuse el, cu un râs amar, terminându-şi berea aproape dintr-o înghiţitură.

Desfăcu altă sticlă.

-Erau atât de fericiţi că vii acasă. De-asta m-a invitat mama ta la cină.

-Nu e mama mea. Şi poate că Grace te-a invitat pentru că ştia c-am nevoie de un înger cu ochi căprui care să vegheze asupra mea.”

    Un suflet chinuit, pătimaş şi plin de un foc mistuitor. Pasiunea sa o poate costa scump pe Julia Mitchell, dar oare cel care deţine puterea de a vindeca sufletul tinerei, se va folosi de acest dar Divin, de acest dar primit în urmă cu 6 ani de zile?

    Gabriel O. Emerson este profesor la Universitatea din Toronto şi este singurul profesor care ţine un curs despre faimosul Dante Alighieri. Profesorul se axează mai mult pe una dintre celebrele opere ale autorului florentin şi anume „Divina Comedie”. După cum ştiţi cu toţii Dante a avut-o drept muză pe tânăra Beatrice, care pentru el a fost ca un înger care îi lumina calea întunecată, acest lucru îl întâlnim şi în „Divina Comedie” unde Beatrice îl conduce pe Dante prin Purgatoriu şi Paradis. O iubire care datează de sute de ani, două suflete care niciodată nu au putut să se regăsească fizic în acea perioadă, dar oare un anume profesor care se regăseşte foarte mult în opera şi în viaţa poetului va reuşi să o găsească pe a sa Beatrice în zilele noastre?

    Oare sufletul lui Dante a reuşit să-şi găsească sălaş în trupul lui Gabriel? Nu am un răspuns la această întrebare ştiu doar atât, că nimic nu este întâmplător!

    „Era evident şi sfâşietor, pentru oricine se uita de jur-împrejur, în garsoniera micuţă, că ea încercase să o transforme într-un cămin, aşa modestă cum era. Lângă pat era agăţat un poster mare cu o reproducere a picturii lui Henry Holiday, Dante o întâlneşte pe Beatrice la Ponte Santa Trinita. Profesorul şi-o imagină sprijinită pe pernă, cu părul ei lung, strălucitor, revărsat pe lângă corp,admirând imaginea lui Dante înainte de a adormi. Îşi alungă gândul, aşa cum se cădea, şi reflectă asupra coincidenţei stranii care făcea să aibă amândoi tabloul acela. Se uită mai atent la el şi observă, surprins, că Julia semăna izbitor cu Beatrice- o asemănare pe care nu o remarcase până atunci. Gândul acesta i-se învârti chinuitor în minte, dar refuză să zăbovească asupra lui.”

    Tânăra Julia vine să urmeze cursul profesorului Emerson sperând cu ardoare că acesta îşi va aminti de ea, că acea noapte magică în care inimile lor au rămas conectate, în care gesturile lor tandre trădau o dorinţă arzătoare nu au fost date uitării. Din păcate Gabriel nu-şi mai aminteşte nimic ştie doar că fata asta reprezintă un real pericol în preajma sa şi nu înţelegea de ce. Din prima clipă în care a văzut-o a şimţit că ceva este în neregulă. Puteţi să o numiţi intuiţie, instinct sau pur şi simplu interes, dar ceva sa întâmplat în sufletul domnului profesor. La început acesta o tratează cu dispreţ, dar pe parcurs ce zidul trecutului se prăbuşeşte, iar dintre dărâmături acesta reuşeşete să pună piesele acelei nopţi în ordine. Noaptea în care Dante şi Beatrice s-au regăsit, noaptea în care un înger i-a fost trimis în ajutor unui demon ca să-i arate calea spre lumină.

    „Îşi ridicase ochii spre reproducerea minunată agăţată deasupra patului ei şi se chinui să-şi reţină lacrimile. Nu ştia ce sperase că va face Dante al ei, dar cu siguranţă nu primise ceea ce visase. Aşadar, cu înţelepciunea la care ajungi doar după ce cineva ţi-a frănt inima, se hotărî să-l uite odată pentru totdeauna.”

    Julia nu a reuşit să uite acea noapte şi timp de 6 ani de zile a adormit cu poza celui pe care-l iubea sub pernă. Trupul ei îi aparţinea, iar gândurile ei nu mai conteneau să readucă la viaţă senzaţia lăsată de trupul său, de mângâierile şi sărutările sale.

    „-Mâine voi fi alungat din Paradis, Beatrice. Singura noastră speranţă e ca tu să mă găseşti după aceea. Caută-mă  în Infern.”

    Cu toate că Gabriel se consideră un demon, există o urmă de bunătate, pe care dacă o urmezi ajungi să stai în faţa unei porţi de fier, poarta spre sufletul său, car nu este deschisă pentru oricine. Secrete sumbre se ascund în spatele ei, iar odată ieşite de sub lacăt acestea pot uni sau pot distruge. Zarurile au fost aruncate în momentul în care cei doi au hotărât să facă această relaţie interzisă să meargă, dar oare iubirea Juliei va reuşi să răstoarne zarurile în favoarea ei?

    „Gabriel oftă din rărunchi şi-şi pusese amândouă mâinile pe ceafă. Nu era supărat pe ea; era supărat pe el. Şi se simţea ruşinat. O parte din el îşi dorise dinadins să o dezguste- să stea dezgolit dinaintea ei, fără a-i ascunde nimic-ca ea să-l vadă aşa cum era de fapt, o făptură întunecată, sinistră, demascată de virtutea ei. Atunci ea avea să plece îndepărtându-se de el.”

    Relaţia lor este una castă, fără urmă de presiune sau obligaţie de a-şi oferi trupul unul altuia pentru a gusta din fructul oprit. Tandreţea lui Gabriel este înduioşătoare chiar dacă sunt momente în care pasiunea îi cotropeşte fiinţa, autocontrolul său triumfă, iar acesta se retrage victorios rămânând pe un teren care nu prezintă riscuri pentru virtutea fetei.

    „-Mânia e unul dintre cele şapte păcate capital, remarcă ea, întorcându-şi privirea spre geam şi încercând să ostoiască văpaia pe care o simţea în vintre.

Gabriel râse amar.

-În mod remarcabil, le a pe toate şapte; nu te obosi să le numeri. Mândria, invidia, mânia, lenea, iubirea de arginţi, îmbuibarea şi desfrânarea.”

    Gabriel a observat că Julia răspunde bunătăţii cu bunătate aşadar decide să o trateze cu toată bunătatea pe care o mai posedă încă sufletul său.

     Mi-a plăcut foarte mult relaţia celor doi, mai ales momentele în care Gabriel reuşea să o facă pe Julia să îi răspundă de bunăvoie, fără să o constrângă în vreun fel. Vieţile lor au fost puse sub semnul ghinionului, dar poate că soarta le surâde în sfârşit într-o oarecare măsură. Spun într-o oarecare măsură deoarece sufletele pereche trebuie să lupte pentru a ajunge să fie împreună şi să cunoască o suferinţă incredibilă până la fericirea absolută.

     Recomand tuturor această carte, vă mărturisesc că am însemnat peste 20 de citate….nu m-am putut abţine şi tocmai de aceea voi face un post special cu restul citatelor care mi-au plăcut pe lângă cele postate anterior.

Notă 5/5

Recenzie: Secretul de Rhonda Byrne

Părţi din Marele Secret s-au aflat în tradiţiile orale, în literatură, în diferite religii şi filozofii, de-a lungul secolelor. Pentru prima dată, toate părţile Secretului au fost reunite într-o revelaţie incredibilă, care va transforma vieţile celor ce o trăiesc.

Din această carte, veţi învăţa cum să folosiţi Secretul în toate aspectele vieţii dumneavoastră – obţinerea banilor, păstrarea şi redobândirea sănătăţii, relaţiile interumane, fericirea şi în orice interacţiune pe care o aveti în această lume. Veţi începe să înţelegeţi puterea ascunsă, nefolosită, care se află în lăuntrul vostru şi această revelaţie poate aduce bucurie fiecărui aspect al vieţii dumneavoastră. 

Secretul cuprinde înţelepciune de la învăţători din vremea noastră – bărbaţi şi femei care au folosit-o pentru a dobândi sănătate, bunăstare şi fericire. Aplicând cunoaşterea Secretului, ei aduc la lumină întâmplări captivante de vindecare a unor boli, de redobândire a sănătăţii, de depăşire a unor obstacole şi de obţinere a ceea ce mulţi oameni ar considera imposibil.

Marele Secret a fost transmis de-a lungul epocilor, a fost mult râvnit, ascuns, pierdut, furat şi adus cu mari sume de bani. Acest Secret vechi de secole a fost înţeles de câţiva dintre cei mai importanţi oameni din istorie: Platon, Galileo Galilei, Beethoven, Edison, Carnegie, Einstein – alături de alţi inventatori, teologi, oameni de ştiinţă şi mari gânditori. Acum, Secretula fost dezvăluit lumii.

 
„Pe măsură ce aflaţi Secretul, veţi ajunge să ştiţi cum să aveţi, să fiţi ori să faceţi tot ceea ce doriţi. Veţi ajunge să ştiţi cine sunteţi cu adevărat. Veţi ajunge să cunoaşteţi adevărata măreţie care vă aşteaptă în viaţă.” - din Introducere.

Doresc să mulţumesc sponsorului nostru Librăria online Librex pentru această carte deosebită! Cartea poate fi comandată aici.

"Amintiţi-vă, şi acesta este una din cele mai dificile, dar şi din cele mai minunate afirmaţii pe care le puteţi face. Amintiţi-vă că, indiferent cât este de greu, indiferent unde este, indiferent cine este afectat, nu aveţi alt pacient în afară de dumneavoastră; nu aveţi altceva de făcut decât să vă convingeţi de adevărul pe care doriţi să-l manifestaţi."

Gândurile mele (Simona): Consider că unul dintre cele mai importante lucrurile din viaţa unui om ar trebui să fie procuparea de a face bine la nevoie. Ştiu că există oameni cu bani care nu fac nimic pentru a-i ajuta pe cei nevoiaşi, care nu ar da din buzunarul lor pentru nimic în lume. Recunosc că mă declar foarte dezamăgită de cei care au mult şi nu vor să dea pentru ajutorarea semenilor săi, dar există şi oameni pe care îi admir şi la care mă uit cu respect, pentru că din banii lor mulţi, puţini oferă şi celor nevoiaşi. Am întâlnit şi mulţi oameni care dau chiar dacă nu au foarte mult, dar îşi fac timp să îi ajute pe cei care nu au. Pe acei oameni îi respect, îi admir şi îi iau drept modele. Se spune că roata se întoarce şi e bine să ţi minte că poţi fi tu în postura celor pe care îi ignori cu desăvârşire din varii motive, precum aroganţa, nesimţirea, răutatea şi aşa mai departe. Dacă poţi, ajută şi fi bun cu cei care la rândul lor nu au fost buni cu tine pentru că sufletul tău va fi împăcat dacă vei răspunde răutăţii cu bunătate.

"Gândiţi cu adevărat şi gândurile voastre vor potoli foamea lumii."

    Am simţit nevoia să fac o astfel de introducere pentru că "Secretul" unei vieţi pline de împlinire şi fericire poate fi aplicat doar în cazul oamenilor cu suflet bun şi credinţă. Nu oricine poate folosi secretul, acesta poate să întârzie să apară şi de multe ori oamenii se grăbesc să renunţe dacă nu primesc aici şi acum ceea ce au cerut. Ei bine "Secretul" nu funcţionează aşa, nu vine chiar atunci când ceri, ci vine atunci când tu eşti pe deplin pregătit ca să primeşti ceea ce ai cerut. Mărturisesc că am folosit "Secretul" şi de multe ori a mers, dar au fost şi momente în care am pus sub semnul îndoielii puterea lui şi astfel am ajuns să cad în extrema întrebărilor şi îndoielilor, temându-mă că ceea ce am cerut nu poate fi îndeplinit. Ei bine am făcut o greşală crucială şi sunt convinsă că din această cauză nu am primit ceea ce mi-am dorit atât de mult. Greşala mea au fost: ÎNDOIELILE!

"Nimic nu este limitat-nici resursele, nici orice altceva. Există limite doar în mintea omenească. Atunci când ne deschidem minţile către puterea creatoare nelimitată, putem genera abundenţă şi putem vedea şi experimenta o lume complet nouă."

    Niciodată nu am avut răbdare când am cerut un lucru important, întodeauna l-am vrut în următoarele zile sau săptămâni, cu toate astea aşteptarea devenea enervantă şi dorinţa mea pentru lucrul respectiv scădea. Mă îndoiam că "Secretul" chiar merge, dar ştiţi ce s-a întâmplat? Am primit ceea ce mi-am dorit atunci când mă aşteptam mai puţin. Aşa se întâmpla mereu şi mi-am dat seama unde greşesc. Lipsa mea de răbdare era piedica pe care mi-o puneam singură. Astfel am învăţat să am răbdare şi acum folosind "Secretul" primesc lucrurile mici pe care mi-le doresc.

"Nouăzeci şi nouă la sută din cine sunteţi şi din ce sunteţi este invizibil şi de neatins."

    Vă mărturisesc că sunt o persoană extrem de raţională, cu toate astea "Secretul" chiar funcţionează, în ceea ce mă priveşte l-am folosit doar în obţinerea lucrurilor mici. Încă sufăr de îndoieli în ceea ce priveşte lucruri mai mari şi mai importante care pot avea un impact crucial asupra vieţii mele.

"O persoană care îşi fixează mintea pe latura întunecată a vieţii, care retrăieşte mereu nefericiri şi dezamăgiri din trecut, se roagă pentru nefericiri şi dezamăgiri în viitor. Dacă nu vedeţi altceva decât nenoroc în viitor, vă rugaţi pentru un astfel de nenoroc şi îl veţi avea cu siguranţă."

    "Secretul" este o carte de spiritualitate, pe care o recomand foarte mult celor deschişi spiritual care doresc să aplice în viaţa lor ceea ce au am aplicat în a mea şi a mers. La început sunt sigură că veţi privi cu scepticism tot ce veţi citi, dar după ce încercaţi şi vedeţi că funcţionează, veţi rămâne fără cuvinte. De asemenea o recomand foarte mult acelor oameni pozitivi, care atrag în jurul lor oameni la fel de pozitivi ca ei. Starea de spirit contează, pentru că atunci când te gândeşti la lucruri frumoase şi ai un optimism ieşit din comun, toate drumurile te vor duce la lucruri frumoase şi pozitive la fel ca starea ta. Am învăţat că negativitatea, răutatea şi tristeţea nu pot aduce decât şi mai mult urât în viaţa ta. Iertarea şi bunăvoinţa sunt, iar două calităţi care trebuie exersate pentru o viaţă mai frumoasă şi mai pozitivă.

    Sper că v-am făcut curioşi în privinţa acestei cărţi şi că îi veţi da o şansă. Am fost foarte nehotărâtă dacă să încerc sau nu "Secretul", dar odată încercat am rămas plăcut surprinsă de rezultatele sale.

Nota mea 5/5

Recenzie: Oscar şi Tanti Roz de Eric-Emmanuel Schmitt

    Oscar are zece ani şi trăieşte într-un spital. Chiar dacă nimeni nu are curajul să i-o spună în faţă, băiatul, bolnav de leucemie, ştie că va muri, iar războiul lui împotriva tuturor izbucneşte inocent, pătimaş şi deznădăjduit. Singura care-i intră în voie este Tanti Roz, o infirmieră bătrână, neîntrecută în născocit poveşti moderne, adevărate lecţii de viaţă, în care nici binele, nici răul nu sunt absolute şi nimic nu e aşa cum pare la prima vedere. Ea îi dă copilului ideea să trăiască fiecare zi ca şi cum ar fi zece ani şi-l învaţă să-i scrie epistole lui Dumnezeu ca să se simtă mai puţin singur. Cu Tanti Roz pe post de ghid într-o viaţă trăită fast-forward, Oscar parcurge, printre râsete şi lacrimi, itinerarul emoţionant al tuturor vârstelor şi experienţelor umane îmbogăţite de imaginaţia lui, care umple spaţiile albe şi îmbracă realitatea în veşmântul miracolului. Astfel, băiatul ajunge să-şi trăiască adolescenţa alături de prieteni, să se îndrăgostească la tinereţe, să se căsătorească la maturitate cu prima iubire, să o piardă şi, în cele din urmă, să regăsească dragostea la apusul unei vieţi ca o lumânare care arde la ambele capete.

Doresc să mulţumesc noului nostru sponsor Librăria online Librex pentru această carte deosebită! Care poate fi comandată aici!

    “Nu-mi dădusem seama până atunci câtă nevoie aveam de ajutor. Nu-mi dădusem seama până atunci că eram într-adevăr bolnav“.

Gândurile mele (Simona): Atunci când am început să citesc această carte un lucru m-a impresionat din prima, primul rând care începea aşa "Dragă Doamne Doamne," pe măsură ce citeam simţeam acea conexiune unică pe care o ai odată ce crezi în existenţa divinităţii, acel sentiment de protecţie care vine de undeva din jurul tău, dar locul de unde izvorăşte îţi rămâne necunoscut. Oscar este un băieţel de 10 ani bolnav de leucemie, operaţia sa a eşuat, dar părinţii săi nu sunt capabili să-şi privească puiul în ochi şi să-i dea această veste. Ceea ce nu ştiu ei este că Oscar ştie, pentru că nu cu foarte mult timp în urmă i-a trimis o scrisoare lui Dumnezeu prin care voia să afle dacă va trăi sau va muri. Răspunsul l-a aflat a doua zi când a tras cu urechea la conversaţia părinţilor lui cu doctorul care se ocupă de cazul său.

    “…se face aceeaşi greşeală şi în ceea ce priveşte viaţa. Uităm că este fragilă, gingaşă, efemeră. Ne comportăm cu toţii de parcă-am fi nemuritori“.

    M-a impresionat maturitatea acestui copil care în câteva zile ajunge la gândirea unui om trecut prin viaţă, care a înfruntat multe. M-a impresionat determinarea lui de a-şi trăi întreaga viaţă în câteva zile, zile care m-au făcut să realizez pe mine ca cititor cât de fragilă şi imprevizibilă poate fi viaţa. De multe ori sunt lucruri care cred eu se întâmplă cu un scop, această carte a venit exact atunci când nu mai apreciam viaţa aşa cum ar trebui, a venit la momentul potrivit şi a reuşit să aducă o nouă schimbare în sufletul meu. Pe măsură ce citeam realizam că viaţa este luată cu împrumut că trebuie să ne bucurăm de ea exact aşa cum e că nu trebuie să regretăm nimic, dar în acelaşi timp trebuie să facem ceea ce ne dorim atunci când ne dorim pentru că altminteri s-ar putea să nu mai avem ocazia asta.

    Ocazia mea de a face ce-mi doresc într-o anumită situaţie s-a scurs cu mult timp în urmă, dar a fost o întâmplare a adolescenţei, care într-un fel m-a făcut să văd cât de mult se poate întoarce roata.

     “Încerc să le explic părinţilor mei că viaţa e un dar buclucaş. La început ai tendinţa să-l supraestimezi crezând că viaţa pe care ai primit-o este veşnică. Apoi, dimpotrivă, îl subestimezi, găsind că-i o porcărie, scurtă de nu-nţelegi nimic din ea şi pe care uneori ţi-ar veni s-o arunci de să nu se vadă. Abia către sfârşit pricepi că nu-i vorba de nici un dar, ci de un simplu împrumut. Pe care trebuie să încerci să-l meriţi“.

    Cât despre Tanti Roz, ea a fost principalul motiv pentru care acest copil a început să formeze o legătură cu Dumnezeu, ea este cea care prin intermediul lui Oscar începe să creadă în ceva mai presus de fiinţa umană. Dacă nu v-am convins deja să citiţi ceva scris de Schmitt, o să continui să încerc pentru că modul lui impresionant de a da atâta însemnătate cuvintelor în câteva pagini este pur şi simplu incredibil. Această carte poate că este scurtă şi se citeşte repede, dar nu are cum să nu îşi găsească un loc în inima ta şi să nu mai plece de acolo. V-o recomand cu drag şi dacă nu credeţi în Dumnezeu vă sfătuiesc să încercaţi, măcar să încercaţi să credeţi în el, pentru că până la urmă cu toţii ajungem să spunem mai devreme sau mai târziu "Doamne ajută!".

“…priveşte lumea în fiecare zi ca şi cum ai vedea-o pentru întâia oară“.

Nota mea 5/5