Interview with Gabriel O. Emerson from Gabriel's Inferno by Sylvain Reynard!

1. Hello, Professor Emerson I'm glad you took the time to participate at this interview. As I noticed you have an inclination towards art, or as you say,for beautiful, but sad things. In the painting made by Holiday, Beatrice ignored Dante because of the gossip that she heard regarding that he would be attracted by another woman. What do you think about Dante's posture? With his left hand around his heart, do you think he wanted to speak to his muse? Or he mastered the impulse to not go and talk to her?

    Hello and thank you for these questions. I admire Holiday’s painting very much. If you read Dante’s words about Beatrice in “La Vita Nuova,” it’s clear he was distressed when Beatrice refused to greet him. He writes that his blessedness was denied him … what else could you do at that moment but ache for her?

http://www.poetryintranslation.com/PITBR/Italian/TheNewLifeII.htm#_Toc88709991

2. Dante considers Beatrice more beautiful than any angel, and even though she was a little girl, Dante says that "from that time forward, love fully ruled my soul". Do you believe in soulmates? Why Dante and Beatrice failed to be together, I know you made some comments in the book about why they were not together and yet what if Beatrice wouldn’t have died at only 24 years old, maybe there would have been a chance so that the angel and the demon meet, not only in "Paradise"of the "Divine Comedy"?

    Yes, I believe in soulmates. Even if I hadn’t met Julianne, I saw my adoptive parents, Grace and Richard, and knew that they were meant to be together. Dante met Beatrice when she was young but then they didn’t meet again until they were adults and were both married to other people. At that point, it was too late for them to be together. Dante’s story is tragic in the sense that he missed his opportunity to marry Beatrice. But his admiration for her enabled them to forge a different kind of relationship. Would he have married her if they were both free? Or would he have continued adoring her from afar? I’m not sure …

3. How was your first visit to Florence? The first thing you have visited? I see you standing on the Ponte Santa Trinita remembering the meeting between Dante and Beatrice, maybe I am not mistaken?

    Florence has always been a special city to me. I visited it first as a student when I was an undergraduate. I was impressed immediately with the architecture and design of the city. And when I was younger, of course I was impressed by the beautiful women.

4 We know you had a tough time when you had a tendency for drugs because of some unpleasant events. I’m sorry for opening such a sensitive issue, but if you could address to the young people that are suffering from this addiction, what advice would you give to them? Since you successfully managed to escape the drug’s torment.

    I am still an addict. I will always be an addict, even though I am in recovery. So in that sense, I couldn’t escape addiction. But to those who are suffering, I would say that help is available. And the program for recovery works if you work with the recovery program. Please seek help.

5 While reading another interview, I was surprised to find out that among other writers you like, there is also Dostoevsky, with whom I am totally enchanted ever since I read "Crime and Punishment". If you read this book (and I think the answer is yes), can you please tell me how you see the relationship between Raskolnikov and Sonia? I still don’t know how to describe it better, because there was nothing sexual between them, but it still gave me the impression of a pure, platonic love. Your relationship with Julia reminded me somehow of them, especially the end of "Crime and Punishment".

    I like this novel very much and I especially like the relationship between Raskolnikov and Sonia. But I think their relationship is eventually sexual. (at least when she agrees to follow him when he goes to prison, it is implied they will be together as lovers after that).

    Perhaps Dostoyevky’s point is that Raskolnikov sees the beauty in Sonia (non-sexual beauty) that others do not see. And Sonia responds to that. But you could also say that same about her. She sees a beauty in Raskolnikov that he doesn’t see and that is why she follows him.

6 In the "Divine Comedy" there are nine circles of Hell so in what kind of circle you can fit the Gabriel from the past, before the meeting with Julia, and what kind of circle would you still see yourself now that you have found your angel to take you out of Hell?

    I don’t like to dwell on the past, but I think it’s clear I was ensnared in more than one circle at the same time – pride and lust were two of my cardinal vices.

    I know I’ve found redemption and so have escaped the Inferno.

7 Finally, can you tell me what do you think about this interview? And what message would you send to those in Romania who have fallen in love with your story?

    I am very grateful to Romanian readers for their support of the story. Thank you for taking the time to interview me and my Julianne.

All the best,

     Gabriel O. Emerson.

Versiunea în română:

1. Bună ziua Domnule Profesor Emerson, mă bucur că v-aţi făcut timp pentru a participa la acest interviu. După cum am observant aveţi o inclinaţie spre artă, sau precum spuneţi şi dumneavoastră spre lucrurile frumoase, dar triste. În pictura lui Holiday, Beatrice îl ignoră pe Dante datorită bârfei pe care a auzit-o despre el cum că ar fi atras de o altă femeie. Ce vă inspiră postura lui Dante? Mâna stângă în dreptul inimii, credeţi că ar fi vrut să-i vorbească muzei sale? Sau îşi stăpânea impulsul de a nu merge să discute cu ea? 

    Bună ziua şi vă mulţumesc pentru aceste întrebări. Admir picturile lui Holiday foarte mult. Dacă aţi citit cuvintele lui dante despre Beatrice în "La Vita Nuova", este foarte clar că acesta a fost tulburat când Beatrice a refuzat să-l salute. El scrie că binecuvântarea i-a fost refuzată...ce altceva ai putea face la momentul respectiv în afară de a suferi după ea? 

http://www.poetryintranslation.com/PITBR/Italian/TheNewLifeII.htm#_Toc88709991

2. Dante o consideră pe Beatrice mai frumoasă decât orice înger şi cu toate că aceasta era un copil Dante afirmă „cu atâta dragoste i-a primit în inimă chipul, încât, din ziua aceea mai înainte, niciodată, cât timp a trăit, nu l-a mai părăsit…”. Credeţi în sufletele pereche? De ce oare Dante şi Beatrice nu au ajuns să fie împreună, aţi făcut câteva precizări în carte despre motivele pentru care ei nu ar fi fost împreună şi totuşi oare dacă Beatrice nu murea la doar 24 de ani, ar fi existat o şansă ca îngerul şi demonul să nu se întâlnească doar în „Paradisul” “Divine comedii”? 

    Da, cred în suflete pereche. Chiar dacă nu aş fi întâlnit-o pe Julianne, am văzut asta la părinţii mei adoptivi, Grace şi Richard şi am ştiut că ei au fost meniţi să fie împreună. Dante a cunoscut-o pe Beatrice când aceasta era foarte tânără, dar apoi ei nu s-au mai văzut vreodată până să fie adulţi şi să fie amândoi căsătoriţi. La acel moment, era prea târziu pentru ca ei să poată fi împreună. Povestea lui Dante este tragică în sensul că a ratat ocazia de a se căsători cu Beatrice. Dar admiraţia sa pentru ea au produs plăsmuirea unui alt tip de relaţie între cei doi. S-ar fi căsătorit cu ea dacă ambii erau liberi? Sau ar fi continuat să o adore de departe? Nu sunt sigur...

3. Cum a fost pentru dumneavoastră prima vizită la Florenţa? Ce aţi vizitat prima dată? Eu vă văd stând pe Ponte Santa Trinita rememorând întâlnirea dintre Dante şi Beatrice, mă înşel oare? 

    Florence a fost întodeauna un oraş special pentru mine. L-am vizitat prima dată ca student când încă nu-mi primisem bursa. Am fost impresionat instant de arhitectura şi designul oraşului. Şi când eram mai tânăr, sigur că am fot impresionat de femeile frumoase.

4. Ştim că aţi avut o perioadă mai grea în care datorită unor evenimente neplăcute aţi căzut în patima drogurilor. Îmi cer scuze pentru subiectul delicat, pe care-l abordez, car sunt mulţi tineri care suferă de această dependenţă, ce sfaturi le-aţi da? Dumneavoastră reuşind cu success să scăpaţi de sub supliciul drogurilor. 

    Încă sunt un dependent. Întodeauna voi fi, chiar dacă sunt în recuperare. Aşa că în acel sens, nu am putut scăpa de dependenţă. Dar celor care suferă, le-aş spune că au mijloace de ajutor disponibile. Programul de recuperare funcţionează, dacă lucrezi cu el. Vă rog să căutaţi ajutor.

5. Citind un alt interviu, am rămas surprinsă să aflu că printre alţi scriitori vă place şi Dostoievski, eu mă declar total fermecată de el încă de când am citit “Crimă şi pedeapsă”. Dacă aţi citit această carte (şi cred că răspunsul va fi afirmativ). Îmi puteţi spune cum vedeţi relaţia dintre Raskolnikov şi Sonia? Eu încă nu aş şti cum să o descriu, pentru că nu a fost nimic sexual între ei, dar cu toate astea îmi dădeau impresia unei iubiri pure, dar platonice. Relaţia dumneavoastră cu Julia mi-a amintit cumva de ei, mai ales de sfârşitul cărţii “Crimă şi pedeapsă”. 

     Îmi place această poveste foarte mult şi în special relaţia dintre Raskolnikov şi Sonia. Cred că relaţia lor devine într-un final sexuală. (cel puţin când aceasta decide să-l urmeze atunci când el ajunge la închisoare, se presupune că după aceea ei vor fi împreună ca îndrăgostiţi).

    Poate că punctul de vedere al lui Dostoyevsky, a fost acela că Raskolnikov vede în Sonia frumuseţea (frumuseţea non-sexuală) pe care alţii nu o văd. Aceasta răspunde la asta. Cu toate acestea poţi spune acelaşi lucru şi despre ea. Aceasta vede în Raskolnikov frumuseţea, pe care el nu o vede şi de aceea ea îl urmează.

6. În “Divina Comedie” sunt 9 cercuri ale infernului, în ce cerc îl puteţi încadra pe Gabriel de dinainte să o întâlnească pe Julia şi în ce cerc îl mai încadraţi acum că aţi găsit îngerul care să vă scoată din Infern? 

    Nu-mi place să mă opresc asupra trecutului, dar cred că este clar că am fost prins în mai mult de un cerc în acelaşi timp-mândria şi pofta trupească au fost două dintre viciile mele cardinale.

    Ştiu că am găsit izbăvirea şi astfel am reuşit să scap din Infern.

7. În final îmi puteţi spune cum vi s-a părut acest interviu? Şi ce mesaj transmiteţi celor din România care au rezonat cu dumneavoastră.

     Sunt foarte recunoscător cititorilor din România pentru suportul lor. Îţi mulţumesc că ţi-ai făcut timp pentru a-mi lua mie şi lui Julianne a mea un interviu.

Toate cele bune,

  

                 Gabriel O. Emerson

Recenzie: Infernul lui Gabriel de Sylvain Reynard

Enigmatic şi sexy, profesorul Gabriel Emerson este un foarte respectat specialist în Dante în timpul zilei şi un adept al plăcerilor lipsite de inhibiţii, în timpul nopţii.

Se foloseşte de şarmul său pentru a-şi satisface orice capriciu, dar este torturat de un trecut întunecat şi măcinat de convingerea profundă că nu mai are nicio speranţă de mântuire.
Când fermecătoarea şi inocenta Julia Mitchell se înscrie la cursul său, atracţia pe care o simte faţă de ea nu numai că îi periclitează cariera, dar îl trimite într-o călătorie în care trecutul şi prezentul se ciocnesc.
O provocatoare explorare a seducţiei şi a iubirii interzise.

„Julia respira răsuflarea lui, simţind-o fierbinte şi umedă. El era aerul ei. Nu se putea opri din sărutat îndeajuns de mult pentru a respira cu adevărat şi începu s-o ia cu ameţeală. Ceea ce nu făcea decât să intensifice senzaţia pe care i-o trezeau buzele lui, aşa că nu încercă să se împotrivească. Se abandonă senzaţiei..."

Infernul lui Gabriel este o poveste plină de pasiune a evadării omului din iadul personal, în încercarea de a dobândi imposibilul: izbăvirea şi dragostea.

Sylvain Reynard a fost semifinalist Goodreads Choice Awards la categoria Best Author în 2011 şi 2012. Romanul Infernul lui Gabriel a fost semifinalist la categoria Best Romance în 2011 în cadrul aceleiaşi competiţii. Trilogia din care face parte Infernul lui Gabriel figurează pe lista de bestselleruri New York Times şi USA Today.

Sylvain Reynard mărturiseşte că e interesat de felul în care literatura ne poate ajuta să explorăm aspectele condiţiei umane — în special suferinţa, sexul, dragostea, credinţa şi izbăvirea.

Doresc să mulţumesc sponsorului nostru Librăria online Librex pentru şansa de a citi această carte incredibilă! Aceasta poate fi comandată aici cu 20% reducere!

Gândurile mele (Simona):

„-Fiul rătăcitor. Sau poate, un demon. Demonul Gabriel, spuse el, cu un râs amar, terminându-şi berea aproape dintr-o înghiţitură.

Desfăcu altă sticlă.

-Erau atât de fericiţi că vii acasă. De-asta m-a invitat mama ta la cină.

-Nu e mama mea. Şi poate că Grace te-a invitat pentru că ştia c-am nevoie de un înger cu ochi căprui care să vegheze asupra mea.”

    Un suflet chinuit, pătimaş şi plin de un foc mistuitor. Pasiunea sa o poate costa scump pe Julia Mitchell, dar oare cel care deţine puterea de a vindeca sufletul tinerei, se va folosi de acest dar Divin, de acest dar primit în urmă cu 6 ani de zile?

    Gabriel O. Emerson este profesor la Universitatea din Toronto şi este singurul profesor care ţine un curs despre faimosul Dante Alighieri. Profesorul se axează mai mult pe una dintre celebrele opere ale autorului florentin şi anume „Divina Comedie”. După cum ştiţi cu toţii Dante a avut-o drept muză pe tânăra Beatrice, care pentru el a fost ca un înger care îi lumina calea întunecată, acest lucru îl întâlnim şi în „Divina Comedie” unde Beatrice îl conduce pe Dante prin Purgatoriu şi Paradis. O iubire care datează de sute de ani, două suflete care niciodată nu au putut să se regăsească fizic în acea perioadă, dar oare un anume profesor care se regăseşte foarte mult în opera şi în viaţa poetului va reuşi să o găsească pe a sa Beatrice în zilele noastre?

    Oare sufletul lui Dante a reuşit să-şi găsească sălaş în trupul lui Gabriel? Nu am un răspuns la această întrebare ştiu doar atât, că nimic nu este întâmplător!

    „Era evident şi sfâşietor, pentru oricine se uita de jur-împrejur, în garsoniera micuţă, că ea încercase să o transforme într-un cămin, aşa modestă cum era. Lângă pat era agăţat un poster mare cu o reproducere a picturii lui Henry Holiday, Dante o întâlneşte pe Beatrice la Ponte Santa Trinita. Profesorul şi-o imagină sprijinită pe pernă, cu părul ei lung, strălucitor, revărsat pe lângă corp,admirând imaginea lui Dante înainte de a adormi. Îşi alungă gândul, aşa cum se cădea, şi reflectă asupra coincidenţei stranii care făcea să aibă amândoi tabloul acela. Se uită mai atent la el şi observă, surprins, că Julia semăna izbitor cu Beatrice- o asemănare pe care nu o remarcase până atunci. Gândul acesta i-se învârti chinuitor în minte, dar refuză să zăbovească asupra lui.”

    Tânăra Julia vine să urmeze cursul profesorului Emerson sperând cu ardoare că acesta îşi va aminti de ea, că acea noapte magică în care inimile lor au rămas conectate, în care gesturile lor tandre trădau o dorinţă arzătoare nu au fost date uitării. Din păcate Gabriel nu-şi mai aminteşte nimic ştie doar că fata asta reprezintă un real pericol în preajma sa şi nu înţelegea de ce. Din prima clipă în care a văzut-o a şimţit că ceva este în neregulă. Puteţi să o numiţi intuiţie, instinct sau pur şi simplu interes, dar ceva sa întâmplat în sufletul domnului profesor. La început acesta o tratează cu dispreţ, dar pe parcurs ce zidul trecutului se prăbuşeşte, iar dintre dărâmături acesta reuşeşete să pună piesele acelei nopţi în ordine. Noaptea în care Dante şi Beatrice s-au regăsit, noaptea în care un înger i-a fost trimis în ajutor unui demon ca să-i arate calea spre lumină.

    „Îşi ridicase ochii spre reproducerea minunată agăţată deasupra patului ei şi se chinui să-şi reţină lacrimile. Nu ştia ce sperase că va face Dante al ei, dar cu siguranţă nu primise ceea ce visase. Aşadar, cu înţelepciunea la care ajungi doar după ce cineva ţi-a frănt inima, se hotărî să-l uite odată pentru totdeauna.”

    Julia nu a reuşit să uite acea noapte şi timp de 6 ani de zile a adormit cu poza celui pe care-l iubea sub pernă. Trupul ei îi aparţinea, iar gândurile ei nu mai conteneau să readucă la viaţă senzaţia lăsată de trupul său, de mângâierile şi sărutările sale.

    „-Mâine voi fi alungat din Paradis, Beatrice. Singura noastră speranţă e ca tu să mă găseşti după aceea. Caută-mă  în Infern.”

    Cu toate că Gabriel se consideră un demon, există o urmă de bunătate, pe care dacă o urmezi ajungi să stai în faţa unei porţi de fier, poarta spre sufletul său, car nu este deschisă pentru oricine. Secrete sumbre se ascund în spatele ei, iar odată ieşite de sub lacăt acestea pot uni sau pot distruge. Zarurile au fost aruncate în momentul în care cei doi au hotărât să facă această relaţie interzisă să meargă, dar oare iubirea Juliei va reuşi să răstoarne zarurile în favoarea ei?

    „Gabriel oftă din rărunchi şi-şi pusese amândouă mâinile pe ceafă. Nu era supărat pe ea; era supărat pe el. Şi se simţea ruşinat. O parte din el îşi dorise dinadins să o dezguste- să stea dezgolit dinaintea ei, fără a-i ascunde nimic-ca ea să-l vadă aşa cum era de fapt, o făptură întunecată, sinistră, demascată de virtutea ei. Atunci ea avea să plece îndepărtându-se de el.”

    Relaţia lor este una castă, fără urmă de presiune sau obligaţie de a-şi oferi trupul unul altuia pentru a gusta din fructul oprit. Tandreţea lui Gabriel este înduioşătoare chiar dacă sunt momente în care pasiunea îi cotropeşte fiinţa, autocontrolul său triumfă, iar acesta se retrage victorios rămânând pe un teren care nu prezintă riscuri pentru virtutea fetei.

    „-Mânia e unul dintre cele şapte păcate capital, remarcă ea, întorcându-şi privirea spre geam şi încercând să ostoiască văpaia pe care o simţea în vintre.

Gabriel râse amar.

-În mod remarcabil, le a pe toate şapte; nu te obosi să le numeri. Mândria, invidia, mânia, lenea, iubirea de arginţi, îmbuibarea şi desfrânarea.”

    Gabriel a observat că Julia răspunde bunătăţii cu bunătate aşadar decide să o trateze cu toată bunătatea pe care o mai posedă încă sufletul său.

     Mi-a plăcut foarte mult relaţia celor doi, mai ales momentele în care Gabriel reuşea să o facă pe Julia să îi răspundă de bunăvoie, fără să o constrângă în vreun fel. Vieţile lor au fost puse sub semnul ghinionului, dar poate că soarta le surâde în sfârşit într-o oarecare măsură. Spun într-o oarecare măsură deoarece sufletele pereche trebuie să lupte pentru a ajunge să fie împreună şi să cunoască o suferinţă incredibilă până la fericirea absolută.

     Recomand tuturor această carte, vă mărturisesc că am însemnat peste 20 de citate….nu m-am putut abţine şi tocmai de aceea voi face un post special cu restul citatelor care mi-au plăcut pe lângă cele postate anterior.

Notă 5/5