Interview with Gabriel O. Emerson from Gabriel's Inferno by Sylvain Reynard!

1. Hello, Professor Emerson I'm glad you took the time to participate at this interview. As I noticed you have an inclination towards art, or as you say,for beautiful, but sad things. In the painting made by Holiday, Beatrice ignored Dante because of the gossip that she heard regarding that he would be attracted by another woman. What do you think about Dante's posture? With his left hand around his heart, do you think he wanted to speak to his muse? Or he mastered the impulse to not go and talk to her?

    Hello and thank you for these questions. I admire Holiday’s painting very much. If you read Dante’s words about Beatrice in “La Vita Nuova,” it’s clear he was distressed when Beatrice refused to greet him. He writes that his blessedness was denied him … what else could you do at that moment but ache for her?

http://www.poetryintranslation.com/PITBR/Italian/TheNewLifeII.htm#_Toc88709991

2. Dante considers Beatrice more beautiful than any angel, and even though she was a little girl, Dante says that "from that time forward, love fully ruled my soul". Do you believe in soulmates? Why Dante and Beatrice failed to be together, I know you made some comments in the book about why they were not together and yet what if Beatrice wouldn’t have died at only 24 years old, maybe there would have been a chance so that the angel and the demon meet, not only in "Paradise"of the "Divine Comedy"?

    Yes, I believe in soulmates. Even if I hadn’t met Julianne, I saw my adoptive parents, Grace and Richard, and knew that they were meant to be together. Dante met Beatrice when she was young but then they didn’t meet again until they were adults and were both married to other people. At that point, it was too late for them to be together. Dante’s story is tragic in the sense that he missed his opportunity to marry Beatrice. But his admiration for her enabled them to forge a different kind of relationship. Would he have married her if they were both free? Or would he have continued adoring her from afar? I’m not sure …

3. How was your first visit to Florence? The first thing you have visited? I see you standing on the Ponte Santa Trinita remembering the meeting between Dante and Beatrice, maybe I am not mistaken?

    Florence has always been a special city to me. I visited it first as a student when I was an undergraduate. I was impressed immediately with the architecture and design of the city. And when I was younger, of course I was impressed by the beautiful women.

4 We know you had a tough time when you had a tendency for drugs because of some unpleasant events. I’m sorry for opening such a sensitive issue, but if you could address to the young people that are suffering from this addiction, what advice would you give to them? Since you successfully managed to escape the drug’s torment.

    I am still an addict. I will always be an addict, even though I am in recovery. So in that sense, I couldn’t escape addiction. But to those who are suffering, I would say that help is available. And the program for recovery works if you work with the recovery program. Please seek help.

5 While reading another interview, I was surprised to find out that among other writers you like, there is also Dostoevsky, with whom I am totally enchanted ever since I read "Crime and Punishment". If you read this book (and I think the answer is yes), can you please tell me how you see the relationship between Raskolnikov and Sonia? I still don’t know how to describe it better, because there was nothing sexual between them, but it still gave me the impression of a pure, platonic love. Your relationship with Julia reminded me somehow of them, especially the end of "Crime and Punishment".

    I like this novel very much and I especially like the relationship between Raskolnikov and Sonia. But I think their relationship is eventually sexual. (at least when she agrees to follow him when he goes to prison, it is implied they will be together as lovers after that).

    Perhaps Dostoyevky’s point is that Raskolnikov sees the beauty in Sonia (non-sexual beauty) that others do not see. And Sonia responds to that. But you could also say that same about her. She sees a beauty in Raskolnikov that he doesn’t see and that is why she follows him.

6 In the "Divine Comedy" there are nine circles of Hell so in what kind of circle you can fit the Gabriel from the past, before the meeting with Julia, and what kind of circle would you still see yourself now that you have found your angel to take you out of Hell?

    I don’t like to dwell on the past, but I think it’s clear I was ensnared in more than one circle at the same time – pride and lust were two of my cardinal vices.

    I know I’ve found redemption and so have escaped the Inferno.

7 Finally, can you tell me what do you think about this interview? And what message would you send to those in Romania who have fallen in love with your story?

    I am very grateful to Romanian readers for their support of the story. Thank you for taking the time to interview me and my Julianne.

All the best,

     Gabriel O. Emerson.

Versiunea în română:

1. Bună ziua Domnule Profesor Emerson, mă bucur că v-aţi făcut timp pentru a participa la acest interviu. După cum am observant aveţi o inclinaţie spre artă, sau precum spuneţi şi dumneavoastră spre lucrurile frumoase, dar triste. În pictura lui Holiday, Beatrice îl ignoră pe Dante datorită bârfei pe care a auzit-o despre el cum că ar fi atras de o altă femeie. Ce vă inspiră postura lui Dante? Mâna stângă în dreptul inimii, credeţi că ar fi vrut să-i vorbească muzei sale? Sau îşi stăpânea impulsul de a nu merge să discute cu ea? 

    Bună ziua şi vă mulţumesc pentru aceste întrebări. Admir picturile lui Holiday foarte mult. Dacă aţi citit cuvintele lui dante despre Beatrice în "La Vita Nuova", este foarte clar că acesta a fost tulburat când Beatrice a refuzat să-l salute. El scrie că binecuvântarea i-a fost refuzată...ce altceva ai putea face la momentul respectiv în afară de a suferi după ea? 

http://www.poetryintranslation.com/PITBR/Italian/TheNewLifeII.htm#_Toc88709991

2. Dante o consideră pe Beatrice mai frumoasă decât orice înger şi cu toate că aceasta era un copil Dante afirmă „cu atâta dragoste i-a primit în inimă chipul, încât, din ziua aceea mai înainte, niciodată, cât timp a trăit, nu l-a mai părăsit…”. Credeţi în sufletele pereche? De ce oare Dante şi Beatrice nu au ajuns să fie împreună, aţi făcut câteva precizări în carte despre motivele pentru care ei nu ar fi fost împreună şi totuşi oare dacă Beatrice nu murea la doar 24 de ani, ar fi existat o şansă ca îngerul şi demonul să nu se întâlnească doar în „Paradisul” “Divine comedii”? 

    Da, cred în suflete pereche. Chiar dacă nu aş fi întâlnit-o pe Julianne, am văzut asta la părinţii mei adoptivi, Grace şi Richard şi am ştiut că ei au fost meniţi să fie împreună. Dante a cunoscut-o pe Beatrice când aceasta era foarte tânără, dar apoi ei nu s-au mai văzut vreodată până să fie adulţi şi să fie amândoi căsătoriţi. La acel moment, era prea târziu pentru ca ei să poată fi împreună. Povestea lui Dante este tragică în sensul că a ratat ocazia de a se căsători cu Beatrice. Dar admiraţia sa pentru ea au produs plăsmuirea unui alt tip de relaţie între cei doi. S-ar fi căsătorit cu ea dacă ambii erau liberi? Sau ar fi continuat să o adore de departe? Nu sunt sigur...

3. Cum a fost pentru dumneavoastră prima vizită la Florenţa? Ce aţi vizitat prima dată? Eu vă văd stând pe Ponte Santa Trinita rememorând întâlnirea dintre Dante şi Beatrice, mă înşel oare? 

    Florence a fost întodeauna un oraş special pentru mine. L-am vizitat prima dată ca student când încă nu-mi primisem bursa. Am fost impresionat instant de arhitectura şi designul oraşului. Şi când eram mai tânăr, sigur că am fot impresionat de femeile frumoase.

4. Ştim că aţi avut o perioadă mai grea în care datorită unor evenimente neplăcute aţi căzut în patima drogurilor. Îmi cer scuze pentru subiectul delicat, pe care-l abordez, car sunt mulţi tineri care suferă de această dependenţă, ce sfaturi le-aţi da? Dumneavoastră reuşind cu success să scăpaţi de sub supliciul drogurilor. 

    Încă sunt un dependent. Întodeauna voi fi, chiar dacă sunt în recuperare. Aşa că în acel sens, nu am putut scăpa de dependenţă. Dar celor care suferă, le-aş spune că au mijloace de ajutor disponibile. Programul de recuperare funcţionează, dacă lucrezi cu el. Vă rog să căutaţi ajutor.

5. Citind un alt interviu, am rămas surprinsă să aflu că printre alţi scriitori vă place şi Dostoievski, eu mă declar total fermecată de el încă de când am citit “Crimă şi pedeapsă”. Dacă aţi citit această carte (şi cred că răspunsul va fi afirmativ). Îmi puteţi spune cum vedeţi relaţia dintre Raskolnikov şi Sonia? Eu încă nu aş şti cum să o descriu, pentru că nu a fost nimic sexual între ei, dar cu toate astea îmi dădeau impresia unei iubiri pure, dar platonice. Relaţia dumneavoastră cu Julia mi-a amintit cumva de ei, mai ales de sfârşitul cărţii “Crimă şi pedeapsă”. 

     Îmi place această poveste foarte mult şi în special relaţia dintre Raskolnikov şi Sonia. Cred că relaţia lor devine într-un final sexuală. (cel puţin când aceasta decide să-l urmeze atunci când el ajunge la închisoare, se presupune că după aceea ei vor fi împreună ca îndrăgostiţi).

    Poate că punctul de vedere al lui Dostoyevsky, a fost acela că Raskolnikov vede în Sonia frumuseţea (frumuseţea non-sexuală) pe care alţii nu o văd. Aceasta răspunde la asta. Cu toate acestea poţi spune acelaşi lucru şi despre ea. Aceasta vede în Raskolnikov frumuseţea, pe care el nu o vede şi de aceea ea îl urmează.

6. În “Divina Comedie” sunt 9 cercuri ale infernului, în ce cerc îl puteţi încadra pe Gabriel de dinainte să o întâlnească pe Julia şi în ce cerc îl mai încadraţi acum că aţi găsit îngerul care să vă scoată din Infern? 

    Nu-mi place să mă opresc asupra trecutului, dar cred că este clar că am fost prins în mai mult de un cerc în acelaşi timp-mândria şi pofta trupească au fost două dintre viciile mele cardinale.

    Ştiu că am găsit izbăvirea şi astfel am reuşit să scap din Infern.

7. În final îmi puteţi spune cum vi s-a părut acest interviu? Şi ce mesaj transmiteţi celor din România care au rezonat cu dumneavoastră.

     Sunt foarte recunoscător cititorilor din România pentru suportul lor. Îţi mulţumesc că ţi-ai făcut timp pentru a-mi lua mie şi lui Julianne a mea un interviu.

Toate cele bune,

  

                 Gabriel O. Emerson

Recenzie: Inferno de Dan Brown

  

     Robert Langdon, profesorul de simbolistică de la Harvard, se trezeşte la miezul nopţii într-un spital. Dezorientat şi suferind din pricina unei răni la cap, el nu-şi aminteşte nimic din ce i s-a întâmplat în ultimele treizeci şi şase de ore, nici cum a ajuns acolo, nici de unde are acel obiect bizar pe care medicii i l-au găsit în captuşeala hainei. Lumea lui Langdon se transformă în haos şi se vede nevoit să fugă prin Florenţa împreună cu Sienna Brooks, o tânară a carei prezenţă de spirit îi salvează viaţa. Profesorul îşi dă repede seama că se află în posesia unei serii de coduri îngrijorătoare create de un om de ştiinţă sclipitor - un geniu a cărui obsesie legată de sfârşitul lumii e egalată doar de pasiunea pentru una dintre cele mai influente capodopere care s-au scris vreodata - poemul epic "Infernul" al lui Dante Alighieri. Palazzo Vecchio, Gradinile Boboli şi Il Duomo sunt locuri istorice care le oferă lui Langdon şi Siennei şansa de a descoperi o reţea de pasaje ascunse şi de secrete vechi, dar ai o paradigmă ştiinţifică terifiantă care va fi folosită fie pentru a îmbunataţi substanţial viaţa de pe pamânt, fie pentru a o distruge.

"Atent, ingenios, bine documentat... Dan Brown este maestrul suspansului inteligent." - The Wall Street Journal "Ceea ce face Dan Brown, într-o manieră care atrage milioane de oameni din toate colţurile planetei, este să spună poveşti care ne amintesc că lumea este mai mult decât pare." - The Independent

Cartea poate fi comandată AICI!

Mulţumesc  Librăriei RAO  pentru minunata oportunitate de a citi această carte deosebită!

“The darkest places in hell are reserved for those who maintain their neutrality in times of moral crisis. - Bertrand Zobrist”

     Cum poţi defini coborârea unui om în Infern? Cum să-l opreşti din propria călătorie sumbră? Nimeni nu are un răspuns la aceaste întrebări, sau poate că există cineva. O persoană care a coborât în Infern şi a reuşit cumva să-şi găsească drumul înapoi spre Paradis. Cunoaşteţi numele acestei persoane? M-ar mira să nu-l ştiţi. Numele lui este Dante Alighieri. Datorită capodoperei sale Divina Comedie el este primul poet de limbă italiană Sommo Poeta („poet în cel mai înalt grad“).

     Am aflat foarte multe lucruri interesante citind Inferno. Dante a fost ghidul principal al acestei nebunii pe care o constituie cartea lui Brown. Pur şi simplu nu-mi găsesc cuvintele. A fost fantastică! Nu ştiu dacă Brown a intenţionat să-şi pună tot talentul său în această poveste, dar eu una asta cred că s-a întâmplat.

“There comes a moment in history when ignorance is no longer a forgivable offense... a moment when only wisdom has the power to absolve. - Bertrand Zobrist”

     După cum aflaţi şi din descrierea cărţii Robert Langdon îşi pierde memoria. Un rezumat foarte succint care nu dezvăluie nimic. Şi foarte bine că nu dezvăluie prea multe. Cel mai important lucru este că Robert nu-şi mai aminteşte ultimele două zile din viaţă! Se trezeşte într-un pat de spital din Florenţa, având-o alături pe frumoasa doctoriţă Sienna Brooks şi pe un doctor trecut de prima tinereţe numit Marconi. Cei doi îi explică lui Robert că a fost împuşcat în cap şi că este normal să sufere de această amnezie temporară, dar îl asigură că-şi va reveni curând.

     Nu aş vrea să mă trezesc într-o zi cu memoria dată peste cap, uitând ultimele două zile din viaţa mea este înspăimântător. Cumva îmi era milă de Robert, adică memoria lui extraordinară era acum afectată.

“The truth can be glimpsed only through the eyes of death.”

      Din păcate profesorul nu prea are timp să se gândească la cele spuse de doctori pentru că o femeie cu părul ţepos intră în spital hotărâtă să-l ia în primire pe Langdon chiar dacă acesta se opune. Speriat de faptul că femeia îl împuşcă pe doctorul Marconi, Robert ajutat de Sienna fuge pentru a-şi salva viaţa.

Dacă în sinceritate se strecoară

     Fata îl conduce la apartamentul ei, iar Robert rămâne plăcut surprins să afle că tânăra a fost actriţă în copilărie şi că are un IQ peste medie. Din păcate el mai află şi că aceasta s-ar putea să aibă probleme mari pentru că a fugit alături de el.

     Cei doi nu au timp să se gândească la asta pentru că Sienna îi înmânează recipientul pe care profesorul îl avea asupra lui, cel de risc biologic întrebându-l cum a ajuns în posesia sa. Mai mult decât confuz, Langdon nici măcar nu ştie unde şi-a pierdut mult iubitul ceas cu Mickey Mouse pe care-l purta la mână de foarte mult timp.

     Când Sienna îi spune că recipientul nu poate fi deschis decât de o singură persoană, Robert nu crede nici în ruptul capului că acea persoană ar putea fi el. Dar rămâne surprins când recipientul se deschide.

“The decisions of our past are the architects of our present.”

     De acolo totul o ia razna! La Mappa Dell'Inferno, opera lui Botticelli în cinstea Infernului dantesc este primul indiciu spre Inferno.

     Nu trece mult şi cei doi se pun iar în mişcare după ce o echipă de soldaţi SSR vor să-i prindă. Pe lângă faptul că femeia cu păr ţepos vrea să pună mâna pe ei, acum mai trebuie să fugă şi de SSR şi poliţia locală. Minunat! Robert Langdon nu are deloc o viaţă plictisitoare.

     Cei doi ajung să-şi dea seama că viziunile profesorului sunt de fapt fragmente de amintiri care încearcă să-i spună ceva. Ceva cum ar fi Cerca trova, caută şi găseşte.

     Robert îşi aminteşte că una dintre operele lui Vasari avea acest mesaj scris pe ea şi se îndreaptă spre Palazzo Vecchio acolo unde speră să găsească mai multe răspunsuri.

     De acolo ei trebuie să caute masca mortuară a lui Dante care îi va duce la următorul indiciu. Din păcate masca dispare, dar Robert reuşeşte să o găsească.

  

“The human mind has a primitive ego defense mechanism that negates all realities that produce too much stress for the brain to handle. It’s called Denial.”

     Cei doi pleacă la Veneţia însoţiţi de un doctor care afirmă că este de partea lor. Din păcate nu trece mult şi Robert îşi dă seama că este în altă ţară decât ce-a indicată de versurile scrise pe spatele măştii.

     Sienna reuşeşte să scape, dar Robert este prins şi dus pe Mendacium nava Consorţiului. Asta este tot ce veţi afla de la mine despre poveste în sine. Voi mai scrie câteva lucruri despre Consorţiu şi Inferno. Nu vreau să vă spun prea multe şi oricum nu aş avea cum pentru că surpriza de proporţii de la final este….fenomenală. O să rămâneţi şocaţi vă promit!

     Consorţiul este o organizaţie secretă şi foarte bine unsă cum s-ar spune. Ea este condusă de „Prefect” şi are angajaţi în toată lumea. Cu ce se ocupă mai exact? Oferă anonimat total persoanelor generoase, sau ajută la muşamalizarea anumitor lucruri din politică.

“Nothing is more creative... nor destructive... than a brilliant mind with a purpose.”

     Una dintre persoanele generoase ascunse de Consorţiu este Bertrand Zobrist, un tânăr geniu al biochimiei care se ocupă cu studiul tulpinelor de viruşi patogeni. Interesant nu? Eu aş spune mai degrabă intrigant! Din păcate un om cu genialitatea lui nu poate să nu-şi dorească să schimbe lumea.

“Dante's poem, Langdon was now reminded, was not so much about the misery of hell as it was about the power of the human spirit to endure any challenge, no matter how daunting.”

     Foarte dezamăgit de faptul că populaţia se răspândeşte alarmant şi că într-o zi s-ar putea ca resursele noastre să nu mai existe, Bertrand încearcă să găsească o soluţie. Nimeni nu-l ascultă, toată lumea îl marginalizează sau îi închide uşa în nas. Nu e şi normal? Cum să opreşti populaţia în loc? Nu e posibil aşa ceva, doar dacă nu eşti un geniu fanatic după ciumă şi Infernul lui Dante.

Ciumă exact, ciuma sau moartea neagră a făcut ravagii în 1330 în Asia Centrală. Se pare că în 1347 ar fi ajuns în Europa. A apărut cu regularitate până la sfârşitul secolului al XV-lea. Ultima epidemie a fost semnalată în Anglia în anul 1665.

Foarte mulţi oameni au murit de ciumă şi dacă aceasta ar lovi din nou, populaţia ar scădea substanţial. Oare ăsta să fie planul lui Bertrand?

Nimeni nu ştie, dar toată lumea presupune că virusul creat de Zobrist va tria semnificativ populaţia globului. Nimeni nu poate lăsa asta să se întâmple!

Dar Zobrist e mort, iar Inferno este liber. Închis undeva sub apă vegheat de coloane de marmură, nimeni nu ştie că monstrul hibernează gata să facă ravagii în orice secundă.

Credeţi că Robert va reuşi să-l găsească pe Inferno? Credeţi că va reuşi să facă faţă lucrurilor pe care le va afla pe Mendacium? Nu voi sufla o vorbă! Citiţi şi aflaţi nu vreau să vă stric bucuria sau şocul!

“Remember tonight...for it's the beginning of forever. - Dante Alighieri”

Nota mea 5/5: