Recenzie: Cum i-am spart nasul lui Stalin de Eugene Yelchin

"Deşi povestea are loc în intervalul a doar două zile, ea are un ritm foate rapid, curăţând straturi de pe naivitatea lui Saşa şi arătându-i, lui şi cititorilor săi, că nu te poţi încrede în cinismul unui sistem" The Horn Book Magazine

Doresc să mulţumesc Editurii RAO pentru că mi-a oferit şansa de a citi această carte! Ea poate fi comandată AICI!

"I want to thank you personally for my happy childhood. I am fortunate to live in the Soviet Union, the most democratic and progressive country in the world. I have read how hard the lives of children are in the capitalist countries and I feel pity for all those who do not live in the USSR. They will never see their dreams come true"

    Saşa Zaicik este un copil care îşi doreşte să devină Pionier. Tatăl său lucrează pentru Securitatea Naţională, ca spion, iar băiatul este foarte mândru de acesta. Comunist convins domnul Zaicik işi doreşte ca fiul său să-i calce pe urme.

    Lucrurile iau o turnură foarte dramatică atunci când băiatul se trezeşte brusc, fară sprijinul părintelui său. Tatăl său fusese acuzat de trădare împotriva Tovarăşului Stalin şi dus la închisoare pentru un interogatoriu.

"I stare at the statue and pretend it is Comrade Stalin himself, watching over Moscow from his great height"

     Băiatul este debusolat şi nu ştie ce să facă. Dat afară din casa unde locuia cu tatăl său acesta încearcă să caute sprijin la mătuşa sa, care de teamă să nu fie arestată îl izgoneşte pe Saşa. Abandonat de toată lumea acesta decide să meargă la şcoală şi să aştepte adunarea Pionierilor unde tatăl său ar fi trebuit să ajungă pentru înmânarea eşarfelor specifice tinerilor Pionieri.

    Acţiunea este foarte antrenantă, iar imaginile care se succed pe parcursul cărţii te ajută să intri şi mai mult în lumea acestui copil de o inocenţă dureroasă. Pe tot parcursul poveştii am fost alături de el şi încercam să anticipez ce se va întâmpla cu viaţa sa. Chiar dacă mama sa a murit în urmă cu, câţiva ani, băiatul niciodată nu a înţeles de ce nu a mers la înmormântarea ei. Din păcate cineva încearcă să-i deschidă ochii şi să-i spună crudul adevăr, dar acesta nici nu vrea să conceapă o asemenea barbarie.

"The State Security is our secret police, and their job is to unmask the disguised enemies infiltrating our borders. My dad is one of their best. Comrade Stalin personally pinned the order of the Red Banner on his chest and called him, 'an iron broom purging the vermin from our midst'"

    Aş fi vrut să-l iau în braţe pe Saşa şi să-l protejez de toate nenorocirile comise de Stalin în acea perioadă. Aş fi vrut să-i spun că totul va fi bine şi că poate într-o zi se va reîntâlni cu tatăl său. Nu ştiu dacă aş fi avut puterea să fac asta ştiind că el crede orbeşte în tatăl său.

    Se întâmplă foarte multe lucruri pe parcursul acestei cărţi motiv pentru care îţi este şi greu să o laşi din mână.

     Nu mă aşteptam ca titlul să fie în concordanţă cu textul, dar surprinzător chiar a fost. Mi-a plăcut să fiu alături de Saşa şi să retrăiesc, iar prin mintea nepângărită a unui copil.

    Recomand această carte tuturor, este o poveste unică şi o lecţie de viaţă. Sper să vă bucuraţi de ea la fel de mult cum m-am bucurat şi eu.

Nota mea 4/5