Recenzie: Viermele de mătase de Robert Galbraight

Când scriitorul Owen Quine dispare, soţia lui apelează la detectivul particular Cormoran Strike. La început, femeia crede că soţul ei a plecat pentru că a vrut pur şi simplu să fie singur câteva zile -- aşa cum a mai făcut înainte -- şi îi cere lui Strike să-l găsească şi să-l aducă acasă.

Dar, pe măsură ce ancheta lui Strike înaintează, devine limpede că dispariţia lui Quine implică mai multe decât şi-ar fi imaginat soţia lui. Scriitorul tocmai a finalizat un manuscris în care face câte un portret necruţător aproape fiecărei persoane pe care o cunoaşte. Dacă romanul ar fi publicat, ar distruge vieţi -- aşadar, sunt mulţi care ar vrea să-l reducă la tăcere pe Quine.

Iar când scriitorul este găsit ucis cu brutalitate în împrejurări stranii, pentru Strike devine o cursă contracronometru să înţeleagă ce l-a împins pe ucigaşul nemilos să comită acea crimă atroce..

„O poveste despre ranchiună şi crimă într-o lume literară toxică. Pur şi simplu, nu te poţi opri din citit." -- Sunday Times

„Un roman pe care-l devorezi!" -- Telegraph

„Viermele de mătase este un roman captivant în care personajele memorabile nu sunt ucigaşul sau victima, ci detectivul însărcinat cu rezolvarea cazului şi asistenta sa." -- New York Times

 

Doresc să mulţumesc Editurii Trei pentru şansa de a citi această carte extraordinară!

Ea poate fi comandată aici!

“The whole world's writing novels, but nobody's reading them.” 

     O carte explozivă, care te lasă fără cuvinte şi te ţine în suspans până la ultima pagină. La fel ca „Chemarea Cucului”, cel de-al doilea volum din seria Cormoran Strike nu se lasă mai prejos şi ne aduce un alt mister care îţi va pune mintea la o mie de încercări dorindu-ţi să aflii, să-ţi dai seama cine a comis această crimă. Vei suspecta şi te vei înşela, dar oare în final vei vedea cu adevărat cine a comis atrocea crimă? Precum în „Chemarea Cucului" criminalul este cineva la care nici măcar nu te-ai fi gândit, sau cel puţin eu nu m-aş fi gândi vreodată. Veţi fi duşi pe piste false de către intuiţie sau veţi reuşi alături de Strike să rezolvaţi misterul? Eu vă sfătuiesc să citiţi această serie pentru că nu veţi regreta, mai ales dacă vă daţi în vânt după romane poliţiste cu intrigi bine ţesute.

    “We don’t love each other; we love the idea we have of each other. Very few humans understand this or can bear to contemplate it. They have blind faith in their own powers of creation. All love, ultimately, is self-love.” 

    Detectivul privat Cormoran Strike, reuşeşte în urma rezolvării crimei Lulei Landry să câştige puţină notorietate şi ceva bani, astfel că în slujba sa va cădea să dezlege iţele crimei şi să-l prindă pe vinovat.

“You know, there's pride, and then there's stupidity” 

    Victima este Owen Quine un autor care nu are foarte mult succes şi o persoană foarte dezagreabilă. În ultima sa carte vorbeşte urât la adresa persoanelor care au legătură cu el, atât în lumea literară cât şi în viaţa personală. Acest lucru a dus la enervarea unor persoane, dar se pare că cineva a fost întratât de mâniat întrucât l-a ucis cu brutalitate pe Quine.

    “Like most writers, I tend to find out what I feel on a subject by writing about it. It is how we interpret the world, how we make sense of it.”

    Misterul care părea de nepătruns, începe încet, încet să prindă contur şi să se clarifice fără grabă; prin lungi interviuri cu suspecţi, prin călătorii pe străzile Londrei, cu multe piste false, la fiecare pas fiind ghidaţi de priceperea şi îndemânarea acestui detectiv.

    Avem ocazia să cunoaştem sinele acestor suspecţi, unii sunt plini de neplăceri, alţii sunt întunecaţi, superficiali şi uneori chiar liniştiţi. Fiecare personaj prinde viaţă sub îndemânarea lui Rowling. 

“You can’t plot murder like a novel. There are always loose ends in real life.” 

    Când toate lucrurile se leagă într-un final este o plăcere să te uiţi în urmă şi să vezi cum s-a ajuns la acest deznodământ.

    Dacă aţi citit „Chemarea cucului” şi aţi rămas captivaţi de acest detectiv şi de iscusinţa, pe care o are, vă recomand cu drag şi cel de-al doilea roman din serie şi dacă nu v-aţi apucat încă de această serie, chiar sper să o faceţi mai ales dacă vă place acest gen poliţist pentru că vă veţi bucura din plin de lumea construită de Rowling şi de întorsăturile de situaţie pe care le controlează cu multă îndemânare.

“All love, ultimately, is self-love.”

Nota mea 4/5

Recenzie: Locuri întunecate de Gillian Flynn

    Libby Day avea şapte ani când mama şi surorile ei au fost ucise în "Sacrificiul Satanic" din Kinnakee, Kansas. Ea a scăpat şi a depus mărturie că Ben, fratele său mai mare, a comis crimele. Douăzeci şi cinci de ani mai târziu, Club Omor — o societate secretă pasionată de crime celebre — o contactează pe Libby şi o presează să le ofere detalii despre acea noapte sângeroasă, pledând pentru nevinovăţia lui Ben. Libby se implică în investigaţie, dar pe măsură ce aceasta o poartă din cluburile sordide de striptease din Missouri până în oraşele turistice abandonate din Oklahoma, adevărul inimaginabil iese la iveală. Ajunge, aşadar, în punctul de unde a pornit: fugind din calea unui ucigaş.

    O poveste care-ţi dă fiori, condusă cu măiestrie de un autor incredibil de talentat. -- Chicago Tribune

    Romanul lui Gillian Flynn este o evocare fidelă a vieţii din micile oraşe americane de provincie. -- The Guardian

    Plasat într un decor sumbru din Midwest, Locuri întunecate descrie existenţa sordidă a indivizilor lipsiţi de moralitate într un stil la fel de fascinant precum cel al lui Truman Capote în Cu sânge rece. -- Daily Mail

    "Paşi grei de picioare încălţate cu bocanci şi picioruşele lui Debby fugind, încă nu era moartă, fugind spre camera lui mami şi eu gândind nu, nu veni aici, apoi bocancii zguduind duşumelele în spatele ei, apoi agăţat şi zgâriat la uşă şi alte bolboroseli gâlgâite, horcăieli şi izbituri, apoi un bufnet şi sunetul toporului şi mama încă scoţând ţipete subţiri şi oribile de pasăre rănită, iar eu stând acolo, îngheţată, în dormitorul lui mami, ciulind urechea, şi urechea asurzindu mi iarăşi de încă un bubuit al puştii, apoi un zuruit care a făcut să vibreze scândurile de sub picioarele mele."

Doresc să mulţumesc Editurii Trei pentru şansa de a citi şi recenza această carte plină de mister şi alertă până la ultima pagină! Ea poate fi comandată aici.

“The truly frightening flaw in humanity is our capacity for cruelty - we all have it.” 

    „Locuri întunecate” de Gillian Flynn este o carte plină de mister, foarte bine scrisă, dar întunecată şi captivantă până la ultima pagină.

    Libby Day este singura supravieţuitoare după ce mama şi cele două surori mai mari au fost ucise cu sânge rece. Aceste întâmplări au avut loc acum 24 de ani, când Libby avea doar 7 ani. Cel condamnat la închisoare pe viaţă pentru acel masacru, a fost fratele ei mai mare în vârstă de 15 ani, Ben. În prezent Libby trăieşte într-o continuă depresie, neavând un serviciu, sau competenţa necesară pentru a lucra, dar nici nu este îndeajuns de motivată pentru a face acest lucru. Pe numele ei a fost deschis un fond în care bine voitorii puteau dona bani, dar aceasta a reuşit să cheltuie toţi banii din el. La un moment dat Libby primeşte o scrisoare de la Kill Club, o organizaţie sinistră, formată din oameni ce sunt obsedaţi de anumite crime. Ei cred că Ben ar fi nevinovat. Aceştia o vor plăti pe Libby pentru a vorbi cu ei, dar mai presusu de toate ei vor să descopere dacă altcineva ar fi putut cominte aceste crime. Libby îşi doreşte doar banii, ea ştie prea bine că mărturia ei de la 7 ani nu era adevărată, dar nu-şi doreşte să se întoarcă la acele locuri întunecate ale copilăriei. Dar dacă Ben este nevinovat, întrebarea care îşi face loc în mintea ei este cine oare ar fi putut comite aceste crime? Va fi Libby dispusă să se întoarca în timp şi să vadă ce s-a întâmplat cu adevărat?

    “It was surprising that you could spend hours in the middle of the night pretending things were okay, and know in thirty seconds of daylight that simply wasn't so” 

    Libby este personaj narator cam jumătate din carte, ca mai apoi capitole ce alternează din punctul de vedere al lui Ben, dar şi a lui Patty, mama lui Libby, acestea se îmbină conducându-ne din ce în ce mai aproape de catastrofa care ştim că este pe cale să se petreacă.

“I felt something loosen in me, that shouldn't have loosened. A stitch come undone.” 

    Pe măsură ce Libby află mai multe informaţii despre crime de la Lyle, conducătorul Killer Club, ea va deveni foarte interesată nu doar de perspectiva materială, ci şi de aflarea adevărului. 

    Patty, a fost unul dintre personajele mele preferate, a fost o mamă care şi-a iubit foarte mult copii, lucru ce reiese din acţiunile sale.

“I should just listen to my gut and then do the opposite.”

    Nu pot spune că a fost ceva distractiv în toată această poveste, pentru că ne dezvăluie partea întunecată a lumii, parte rea şi deprimantă, pe care de multe ori nu vrem să o vedem pentru că asta ne-ar deprima şi pe noi. „Locuri întunecate” este o carte care te seacă emoţional, dar care te ţine în alertă încă de la început, dorindu-ţi cu ardoare să ştii ce s-a întâmplat cu adevărat în acea zi.

    Finalul este surprinzător, dar vreau să vă avertizez că ce se întâmplă în ziua de dinaintea crimelor, dar şi crimele în sine sunt destul de urâte. Nu este o carte pentru oricine, dar cu siguranţă este perfectă pentru cei care vor să stea cu sufletul la gură până în ultima clipă, încercând să anticipeze care este adevărul.

Nota mea 4/5

Recenzie: Cum i-am spart nasul lui Stalin de Eugene Yelchin

"Deşi povestea are loc în intervalul a doar două zile, ea are un ritm foate rapid, curăţând straturi de pe naivitatea lui Saşa şi arătându-i, lui şi cititorilor săi, că nu te poţi încrede în cinismul unui sistem" The Horn Book Magazine

Doresc să mulţumesc Editurii RAO pentru că mi-a oferit şansa de a citi această carte! Ea poate fi comandată AICI!

"I want to thank you personally for my happy childhood. I am fortunate to live in the Soviet Union, the most democratic and progressive country in the world. I have read how hard the lives of children are in the capitalist countries and I feel pity for all those who do not live in the USSR. They will never see their dreams come true"

    Saşa Zaicik este un copil care îşi doreşte să devină Pionier. Tatăl său lucrează pentru Securitatea Naţională, ca spion, iar băiatul este foarte mândru de acesta. Comunist convins domnul Zaicik işi doreşte ca fiul său să-i calce pe urme.

    Lucrurile iau o turnură foarte dramatică atunci când băiatul se trezeşte brusc, fară sprijinul părintelui său. Tatăl său fusese acuzat de trădare împotriva Tovarăşului Stalin şi dus la închisoare pentru un interogatoriu.

"I stare at the statue and pretend it is Comrade Stalin himself, watching over Moscow from his great height"

     Băiatul este debusolat şi nu ştie ce să facă. Dat afară din casa unde locuia cu tatăl său acesta încearcă să caute sprijin la mătuşa sa, care de teamă să nu fie arestată îl izgoneşte pe Saşa. Abandonat de toată lumea acesta decide să meargă la şcoală şi să aştepte adunarea Pionierilor unde tatăl său ar fi trebuit să ajungă pentru înmânarea eşarfelor specifice tinerilor Pionieri.

    Acţiunea este foarte antrenantă, iar imaginile care se succed pe parcursul cărţii te ajută să intri şi mai mult în lumea acestui copil de o inocenţă dureroasă. Pe tot parcursul poveştii am fost alături de el şi încercam să anticipez ce se va întâmpla cu viaţa sa. Chiar dacă mama sa a murit în urmă cu, câţiva ani, băiatul niciodată nu a înţeles de ce nu a mers la înmormântarea ei. Din păcate cineva încearcă să-i deschidă ochii şi să-i spună crudul adevăr, dar acesta nici nu vrea să conceapă o asemenea barbarie.

"The State Security is our secret police, and their job is to unmask the disguised enemies infiltrating our borders. My dad is one of their best. Comrade Stalin personally pinned the order of the Red Banner on his chest and called him, 'an iron broom purging the vermin from our midst'"

    Aş fi vrut să-l iau în braţe pe Saşa şi să-l protejez de toate nenorocirile comise de Stalin în acea perioadă. Aş fi vrut să-i spun că totul va fi bine şi că poate într-o zi se va reîntâlni cu tatăl său. Nu ştiu dacă aş fi avut puterea să fac asta ştiind că el crede orbeşte în tatăl său.

    Se întâmplă foarte multe lucruri pe parcursul acestei cărţi motiv pentru care îţi este şi greu să o laşi din mână.

     Nu mă aşteptam ca titlul să fie în concordanţă cu textul, dar surprinzător chiar a fost. Mi-a plăcut să fiu alături de Saşa şi să retrăiesc, iar prin mintea nepângărită a unui copil.

    Recomand această carte tuturor, este o poveste unică şi o lecţie de viaţă. Sper să vă bucuraţi de ea la fel de mult cum m-am bucurat şi eu.

Nota mea 4/5

Recenzie: Theodore Boone Acuzatul de John Grisham

     În vreme ce tot oraşul Strattenberg aşteaptă noul proces al suspectului de crimă Pete Duffy, puştiul avocat începe să aibă probleme. A avut loc un jaf, iar Theo e acuzat. Reputaţia lui e în pericol, dovezile se strâng împotriva lui, aşa că puştiul va face tot ce îi stă în putinţă să îşi demonstreze nevinovăţia, chiar dacă asta înseamnă să încalce unele reguli. Debordând de intriga şi suspansul care au făcut din John Grisham cel mai bine vândut autor la nivel internaţional şi maestrul indiscutabil al thrillerului juridic, Theodore Boone îi va ţine pe cititori cu sufletul la gură şi îi va face să întoarcă pagină după pagină.

Cartea poate fi comandatăAICI!

MulţumescLibrăriei RAO pentru minunata oportunitate de a citi această carte deosebită!

     Nu sunt o mare fană a cărţilor mystery, dar Theodore Boone m-a cucerit din prima. La început nu ştiam la ce să mă aştept, poate la un poliţist chipeş care pune capăt crimelor datorită iscusinţei lui sau la un judecător nemilos, care dă verdicte usturătoare fără să clipească. Ei bine nici una nici alta şi când am aflat cine este Theo am rămas foarte şoctă!

     Theodore Boone este un puşti de 13 ani elev în clasa a 8-a la Şcoala Centrală din Strattenburg şi un mare pasionat de legi. Familia lui are o firmă de avocatură Boone & Boone, dar din păcate unchiul lui a fost obligat să-şi dea demisia datorită unor greşeli iremediabile.

   Jumătate băiat, jumătate avocat acest puşti luptă până la capăt pentru dreptate şi adoră să participe la procese. Noul proces la care a avut privilegiul să participe a fost cel al lui Pete Duffy, care este acuzat de uciderea soţiei sale. Prima dată chiar am crezut că se va vorbi numai despre asta, dat fiind faptul că Pete a decis să fenteze norocul avut la primul proces, care s-a întrerupt din cauza unei erori judiciare şi a decis să fugă. Din păcate m-am înşelat complet!

     Am fost aruncată alături de Theo într-un hău plin de intrigi şi ostilitate, nu ştiam încotro să privesc pentru că totul părea ireal. Acuzaţiile se revărsau ca apa îngheţată, iar eu nu ştiam ce să mai cred.

     La scurt timp după dispariţia lui Pete, Theo observă că vestiarul său fusese spart şi câteva lucruri lipseau. Cel mai important lucru era o şapcă, cu echipa sa preferată. Şocat de cele întâmplate acesta decide să nu spună nimic până când nu găsea un suspect. Dorind să plece acasă pe bicicletă, observă că unul dintre cauciucuri este tăiat. Îl duce la reparat, iar mecanicul îi confirmă că este vorba despre o tăietură de cuţit. Un gând nefast încolţeşte în mintea tînărului. Dacă cel care i-a vandalizat vestiarul este aceeaşi persoană care i-a tăiat cauciucul? Înseamă că are de-a face cu cineva care l-ar putea ataca în orice moment, cu cineva înarmat şi pus pe harţă.

     Nu trece mul timp şi Theo se trezeşte în mijlocul unui scandal mostru, despre un jaf petrecut la un magazin de calculatore petrecut marţi seară, când Theo se întorcea spre casă. La locul faptei este găsită şapca sa preferată, iar în vestiarul să sunt găsite 3 tablete care fuseseră furate din magazin. Toate lucrurile par să-l indice pe Theo, dar acesta este convins că este o înscenare, la fel este şi unchiul său Ike, care nu se va da în lături de la nimic când vine vorba de nepotul său.

     Într-o lume, în care infractorii nu ţin cont de mustrările de conştiinţă, Theo trebuie să-şi facă dreptate, dar cum poate un puşti de 13 ani să facă faţă avalanşei de bîrfe şi acuzaţii care nu mai contenesc? Până şi părinţii săi încep să se îndoiască de tot, dar sunt decişi să-şi apere băiatul indiferent de consecinţe.

     O carte extraordinară, care merit citită şi savurată într-un moment de stres pentru că nu veţi regreta această carte pompează adrenalină pură în corpul vostru, veţi fi în alertă până la sfârşit alături de Theo.

Nota mea 4/5

 

Recenzie: Num3re de Rachel Ward

  

     

Atunci când vezi numerele tuturor, viaţa nu este uşoară. Jem nu a ştiut întotdeauna ce înseamnă acele numere, însă acum patru ani, moartea mamei sale în urma unei supradoze de heroină a făcut ca totul să fie mai clar. Numărul pe care Jem îl vede atunci când priveşte pe cineva în ochi nu este nimic altceva decât data morţii acelei persoane. Nu e de mirare că Jem a dus o viaţă de izolare până să îl cunoască pe Spider, un băiat cu totul haotic, dar care e dispus să lupte pentru ea. În timpul unei excursii la Londra, Jem vede moartea în ochii unor turişti, chiar în acea zi. Groaza care o cuprinde odată cu această realizare o face să fugă cât mai departe de acel loc, însă decizia pripită îi propulsează atât pe ea, cât şi pe Spider în capul listei de suspecţi ai atacului terorist ce a urmat imediat. Un thriller de debut captivant, îndrăzneţ, cu un final complet imprevizibil.

Cartea poate fi comandată AICI!

Mulţumesc Librăriei RAO pentru minunata oportunitate de a citi această carte deosebită!

“You get use to someone—start to like them, even—and they leave. In the end, everyone leaves.”

Sunt momente, pe care ne dorim să le uităm, de care fugim cât de repede putem, care nu ţin neapărat de noi ci de soarta crudă şi nemiloasă. Unul dintre acele momente este MOARTEA!

Jem este o fată de 15 ani cu un secret terifiant, care i-ar lăsa muţi pe cei slabi de înger şi i-ar face pe cei duri să îi acorde respect. Acest secret o urmăreşte încă de la naştere, dar niciodată nu a înţeles cu adevărat puterea harului ei până într-o zi. 10/10/2001 o dată banală pentru unii oameni, dar crucială pentru mama lui Jem. În urmă cu patru ani aceeaşi dată fatidică este întipărită clar în ochii mamei sale, o dată pe care numai ea o poate vedea, dar nu-i ştia însemnătatea, dar o află patru ani mai târziu, când medicul legist scrie pe certificatul de deces 10/10/2001.

“It's okay to talk about it. Death is so normal, I don't know why everyone gets so hung up about it. We all have to deal with it. Most people that you talk to have lost someone, but nobody talks about it.”

Cum ar fi dacă am putea vedea data morţii celorlalţi? Părinţi, rude, prieteni ş.a.m.d cum ar fi dacă am şti exact când ei nu vor mai fi? Ar conta? Ar ajuta cu ceva? Eu cred că nu! Niciodată nu am fost de acord să pui un fel de “dată de expirare” asupra unei persoane. Corect toţi vom muri într-o zi, dar acea zi nu ar trebui ştiută de nimeni. Nimeni nu merită să trăiască astfel.

“And then, a strangely comforting thought trickled through me—I had nothing, so I could do anything now. Anything I wanted. I had nothing left to lose.”

Consider că acest lucru, este ceva mult prea intim, personal, dar Jem din păcate este forţată de unele persoane să se uite în ochii lor şi fără voia ei să le vadă sfârşitul, să le estimeze timpul pe care îl mai au pe acest pământ.

Niciodată nu s-a ataşat afectiv, întotdeauna a încercat să păstreze distanţa de persoane în general. După moartea mamei a fost plasată dintr-o casă în alta până când a ajuns la Karen o femeie din Londra care mai avea doi copii gemeni. Jem nu este prea încântată, dar se pare că Karen, chiar încearcă să o înţeleagă.

“We know it, but chose forget it. Is too much hard to bear. Yesterday, you made me realize that: we chose forget.”

Acomodarea la noua şcoală poate fi dificilă, mai ales când ai un asemenea har şi începi fără voia ta să te ataşezi de cineva. Exact s-a ataşat! Acest băiat negru, înalt de 1.90, deşirat şi optimist fără măsură numit Spider, o cucereşte iremediabil.

“And just when I though things were starting to get better, everything had gone wrong again.”

Totul începe când cei doi merg într-un parc de distracţii unde Jem vroia să se dea în Ochiul Londrei, dar aceasta zăreşte în ochii oamenilor aşezaţi la coadă aceeaşi dată a morţii, care coincidea cu ziua respectivă. Ea se sperie şi fuge urmată de Spider. Cum era de aşteptat numerele nu dau greşi, iar cei doi sunt obligaţi de împrejurări să fugă. Bunica lui Spider pare să fi ghicit darul ei şi o pune să-i promită că îi va proteja nepotul, dar din păcate Jem nu poate promite ceva ce nu ţine de ea.

Aventura lor este fascinantă, hotărârea de care cei doi dau dovadă mă fac să vreau să am aceeaşi voinţă şi putere fizică şi psihică, pe care au avut-o ei. Pe parcursul acestei călători, sentimentele lor de prietenie escaladează, aceştia ajungând să fie dependenţi unul de celălalt.

“He loved me and I loved him, but the number in my head was telling me that he was going to die today. And the numbers had never been wrong.”

Jem întotdeuna a fost o fire rece şi distantă, căreia nu-i plăcea să fie atinsă de străini, cu atât mai puţin să se ataşeze de ei, dar cu Spider era altfel, el a găsit fisura din scutul ei şi a pătruns, încăpăţânat să nu iasă prea curând de acolo. Niciodată fata nu a mai fost tentată să spună cuiva numerele, dar băiatul pe care-l iubea era în pericol şi trebuia să-l avertizeze, dar cum?

15/12/2010 data morţii lui Spider, care se apropia agonizant de repede. Jem se confruntă cu o dilemă, dacă i-ar spune ar conta? Îi poate schimba destinul, numerele sunt oare greşite? Sunt în imaginaţia ei?

Asta nu o ştie decât ea, chiar dacă numerele nu au dat greşi, niciodată să nu spui niciodată.

“Nothing makes any sense. Nothing means anything. You're born, you live, you die. That's it.”

O carte extraordinară cu un final neaşteptat, puţin previzibil pe alocuri, dar foarte surprinzător totuşi. Nu am mai citit o carte cu o asemenea idee originală din punctul meu de vedere şi chiar cred cu tărie că ar trebui să daţi o şansă acestei cărţi. Este o lectură uşoară, cu o lecţie de viaţă simplă şi anume că „omul este muritor” din păcate.

Dacă doriţi să aflaţi răspunsurile întrebărilor mele, atunci citiţi cartea şi aflaţi dacă Jem va reuşi să păcălească moartea.

“I was tired of being me.”

Îi ofer acestei cărţi nota 4/5