Recenzie: Viermele de mătase de Robert Galbraight

Când scriitorul Owen Quine dispare, soţia lui apelează la detectivul particular Cormoran Strike. La început, femeia crede că soţul ei a plecat pentru că a vrut pur şi simplu să fie singur câteva zile -- aşa cum a mai făcut înainte -- şi îi cere lui Strike să-l găsească şi să-l aducă acasă.

Dar, pe măsură ce ancheta lui Strike înaintează, devine limpede că dispariţia lui Quine implică mai multe decât şi-ar fi imaginat soţia lui. Scriitorul tocmai a finalizat un manuscris în care face câte un portret necruţător aproape fiecărei persoane pe care o cunoaşte. Dacă romanul ar fi publicat, ar distruge vieţi -- aşadar, sunt mulţi care ar vrea să-l reducă la tăcere pe Quine.

Iar când scriitorul este găsit ucis cu brutalitate în împrejurări stranii, pentru Strike devine o cursă contracronometru să înţeleagă ce l-a împins pe ucigaşul nemilos să comită acea crimă atroce..

„O poveste despre ranchiună şi crimă într-o lume literară toxică. Pur şi simplu, nu te poţi opri din citit." -- Sunday Times

„Un roman pe care-l devorezi!" -- Telegraph

„Viermele de mătase este un roman captivant în care personajele memorabile nu sunt ucigaşul sau victima, ci detectivul însărcinat cu rezolvarea cazului şi asistenta sa." -- New York Times

 

Doresc să mulţumesc Editurii Trei pentru şansa de a citi această carte extraordinară!

Ea poate fi comandată aici!

“The whole world's writing novels, but nobody's reading them.” 

     O carte explozivă, care te lasă fără cuvinte şi te ţine în suspans până la ultima pagină. La fel ca „Chemarea Cucului”, cel de-al doilea volum din seria Cormoran Strike nu se lasă mai prejos şi ne aduce un alt mister care îţi va pune mintea la o mie de încercări dorindu-ţi să aflii, să-ţi dai seama cine a comis această crimă. Vei suspecta şi te vei înşela, dar oare în final vei vedea cu adevărat cine a comis atrocea crimă? Precum în „Chemarea Cucului" criminalul este cineva la care nici măcar nu te-ai fi gândit, sau cel puţin eu nu m-aş fi gândi vreodată. Veţi fi duşi pe piste false de către intuiţie sau veţi reuşi alături de Strike să rezolvaţi misterul? Eu vă sfătuiesc să citiţi această serie pentru că nu veţi regreta, mai ales dacă vă daţi în vânt după romane poliţiste cu intrigi bine ţesute.

    “We don’t love each other; we love the idea we have of each other. Very few humans understand this or can bear to contemplate it. They have blind faith in their own powers of creation. All love, ultimately, is self-love.” 

    Detectivul privat Cormoran Strike, reuşeşte în urma rezolvării crimei Lulei Landry să câştige puţină notorietate şi ceva bani, astfel că în slujba sa va cădea să dezlege iţele crimei şi să-l prindă pe vinovat.

“You know, there's pride, and then there's stupidity” 

    Victima este Owen Quine un autor care nu are foarte mult succes şi o persoană foarte dezagreabilă. În ultima sa carte vorbeşte urât la adresa persoanelor care au legătură cu el, atât în lumea literară cât şi în viaţa personală. Acest lucru a dus la enervarea unor persoane, dar se pare că cineva a fost întratât de mâniat întrucât l-a ucis cu brutalitate pe Quine.

    “Like most writers, I tend to find out what I feel on a subject by writing about it. It is how we interpret the world, how we make sense of it.”

    Misterul care părea de nepătruns, începe încet, încet să prindă contur şi să se clarifice fără grabă; prin lungi interviuri cu suspecţi, prin călătorii pe străzile Londrei, cu multe piste false, la fiecare pas fiind ghidaţi de priceperea şi îndemânarea acestui detectiv.

    Avem ocazia să cunoaştem sinele acestor suspecţi, unii sunt plini de neplăceri, alţii sunt întunecaţi, superficiali şi uneori chiar liniştiţi. Fiecare personaj prinde viaţă sub îndemânarea lui Rowling. 

“You can’t plot murder like a novel. There are always loose ends in real life.” 

    Când toate lucrurile se leagă într-un final este o plăcere să te uiţi în urmă şi să vezi cum s-a ajuns la acest deznodământ.

    Dacă aţi citit „Chemarea cucului” şi aţi rămas captivaţi de acest detectiv şi de iscusinţa, pe care o are, vă recomand cu drag şi cel de-al doilea roman din serie şi dacă nu v-aţi apucat încă de această serie, chiar sper să o faceţi mai ales dacă vă place acest gen poliţist pentru că vă veţi bucura din plin de lumea construită de Rowling şi de întorsăturile de situaţie pe care le controlează cu multă îndemânare.

“All love, ultimately, is self-love.”

Nota mea 4/5

Scriitori celebrii şi cărţile lor

    Joanne „Jo” Rowling cunoscută ca J. K. Rowling, este o autoare britanică, cunoscută mai ales pentru scrierea romanelor de fantezie Harry Potter. Ideea i-a venit într-o călătorie cu trenul de la Manchester la Londra în 1990. Cărțile Harry Potter au atras atenția întregii lumi, câștigând mai multe premii și vânzându-se în mai mult de 400 de milioane de exemplare. Aceste cărți au fost ecranizate în opt filme, la care Rowling a aprobat scenariile, iar în penultimul film a deținut controlul creativității.

     Deși autoarea scrie sub numele de „J. K. Rowling”, la publicarea primei cărți din seria Harry Potter, s-a semnat ca „Joanne Rowling”. Temându-se că majoritatea băieților nu vor vrea să citească o carte scrisă de către o femeie, cei care i-au publicat cartea i-au cerut să folosească două inițiale în loc de întregul nume. Fiindcă nu avea un al doilea nume, ea a folosit litera „K” ca și a doua inițială pentru pseudonim, „K” venind de la numele bunicii sale, Katleen Ada Bulgen Rowling.

    În 1995, Rowling a terminat manuscrisul pentru Harry Potter și Piatra Filozofală pe o veche mașină de scris manuală. Bryony Evens, un agent literar, a fost rugat să citească primele trei capitole ale cărții. A refuzat inițial, pentru că era destinat copiilor, dar în final a simțit că are ceva special. Firma Christopher Little Literary Agents a fost de acord să o reprezinte pe Rowling. Cartea a fost prezentată la 12 edituri, toate respingând manuscrisul.

     Un an mai târziu a fost acceptat de către editorul Barry Cunningham de la Bloomsbury, o mică editura londoneză, care i-a dat un avans de 1500 de £. Decizia de a publica romanul lui Rowling îi aparținea lui Alice Newton, fiica de 18 ani a președintelui editurii, care a fost pusă de tatăl ei să revizuiască primul capitol; citindu-l pe primul, l-a cerut imediat pe următorul. Chiar dacă Bloomsbury a acceptat să publice cartea, Cunningham a sfătuit-o să își ia un serviciu, deoarece avea șanse mici să facă bani din vânzarea cărților pentru copii. Curând după aceea, în 1997, Rowling a primit o subvenție în valoare de 8.000 de £ de la Consiliul Scoțian de Artăpentru a-și continua cariera literară. Primăvara următoare, a avut loc o licitație în Statele Unite ale Americii pentru drepturile de a publica romanul, și a fost câștigată de Scholastic Inc., pentru 105.000 de $. Rowling a spus că la auzirea veștii „i-a stat inima în loc”.

    În decembrie 1999, al treilea roman, Harry Potter și Prizonierul din Azkaban, a câștigat premiul Smarties, făcând-o pe Rowling prima persoană care l-a câștigat pentru a treia oară consecutiv. Mai târziu a retras al patrulea roman Harry Potter din competiție pentru a da altor cărți o șansă. În ianuarie 2000, Prizonierul din Azkaban a câștigat premiulWhitbread Children's Book, deși a pierdut premiul de „Cartea Anului” pe care l-a luat traducerea lui Seamus Heaney a operei Beowulf.

    A patra carte, Harry Potter și Pocalul de Foc a fost lansată simultan în Regatul Unit și Statele Unite pe 8 iulie 2000, bătând recordurile de vânzări în ambele țări. 372.775 de copii ale cărții au fost vândute în prima zi în Regatul Unit, având aproape același număr de exemplare vândute pentru Prizonierul din Azkaban în primul său an. În SUA s-au vândut trei milioane de exemplare în primele 48 de ore, doborând toate recordurile în vânzări. Rowling a admis că avusese un moment de criză în timp ce scria romanul: „La jumătatea scrierii celei de-a patra cărți, mi-am dat seama că era o problemă cu intriga... Mi-a provocat unele dintre cele mai nefericite momente... Un capitol l-am rescris de 13 ori, deși nimeni care l-a citit nu poate spune care este sau câtă suferința mi-a provocat”. Rowling a fost numită autorul anului la British Book Awards din anul 2000.

    A fost o pauză de trei ani între lansarea Pocalului de Foc și al celui de-al cincilea roman Harry Potter, Harry Potter și Ordinul Phoenix. Această pauză a dus la speculația că Rowling ducea o lipsă de inspirație (pierderea abilității de a produce lucrări noi), speculații pe care le-a negat vehement. Mai târziu, Rowling a admis că scrierea cărții a fost un chin. „Cred că Phoenix ar fi putut fi mai scurtă” i-a spus lui Lev Grossman, „Știam asta și am rămas fără timp și energie spre sfârșit”.

    A șasea carte, Harry Potter și Prințul Semipur, a fost lansată pe 16 iulie 2005. Aceasta a bătut de asemenea toate recordurile, fiind cumpărată în nouă milioane de copii în primele 24 de ore de la lansare. În timp ce scria, i-a spus unui fan online: „A șasea carte a fost planificată de ani, dar înainte să încep să o scriu serios am petrecut două luni revizuind planul și asigurându-mă că știam ce fac.” Și-a notat pe site-ul oficial că în capitolul introductiv al celei de-a șasea cărți, care prezintă o conversație între Ministrul Magiei și Primul Ministru Britanic, fusese menită inițial primului capitol din Piatra Filozofală, apoi Prizonierului din Azkaban, iar apoi Ordinului Phoenix. În 2006, Prințul Semipur a primit premiul British Book of the Year la British Book Awards.

    Titlul celei de-a șaptea și ultima carte Harry Potter a fost făcută publică pe 21 decembrie 2006 sub numele de Harry Potter și Talismanele Morții. Romanul Harry Potter și Talismanele Morții a fost lansat pe 21 iulie 2007. Acesta a doborât recordul predecesorului său, fiind cea mai repede vândută carte din toate timpurile. A fost cumpărată în 11 milioane de copii în prima zi de la lansarea în Regatul Unit și Statele Unite.[ A declarat că ultimul capitol al cărții a fost scris „cam prin 1990”, făcând parte din munca timpurie la serie. De-a lungul unui an, când Rowling termina de scris ultima carte, și-a permis să fie filmată pentru un documentar care a fost televizat în Marea Britanie pe ITV pe 30 decembrie 2007. Intitulat J K Rowling... A Year In The Life , acesta o prezenta întorcându-se la vechia ei casă închiriată din Edinburgh unde trăise și terminase prima carte Harry Potter. Vizitând din nou casa, i-au dat lacrimile , spunând că era locul unde și-a schimbat viața complet.

    Harry Potter este acum o franciză cunoscută la mondial a cărei valoare este estimată la 7 miliarde de £ (15 miliarde de $), iar ultimele patru cărți Harry Potter au stabilit consecutiv recorduri ca fiind cele mai rapid vândute cărți din istorie. Cărțile au fost traduse în întregime sau parțial în peste 65 de limbi.

    Cărțile Harry Potter au primit de asemenea recunoaștere pentru trezirea interesului tinerilor pentru citit, într-o perioadă în care se considera că aceștia abandonau cărțile în favoarea calculatorului și a televizorului, deși numărul tinerilor cititori este în continuă scădere.