Social Icons

.

27 July 2014

Recenzie: Infernul lui Gabriel de Sylvain Reynard


Enigmatic şi sexy, profesorul Gabriel Emerson este un foarte respectat specialist în Dante în timpul zilei şi un adept al plăcerilor lipsite de inhibiţii, în timpul nopţii.

Se foloseşte de şarmul său pentru a-şi satisface orice capriciu, dar este torturat de un trecut întunecat şi măcinat de convingerea profundă că nu mai are nicio speranţă de mântuire.
Când fermecătoarea şi inocenta Julia Mitchell se înscrie la cursul său, atracţia pe care o simte faţă de ea nu numai că îi periclitează cariera, dar îl trimite într-o călătorie în care trecutul şi prezentul se ciocnesc.
O provocatoare explorare a seducţiei şi a iubirii interzise.

„Julia respira răsuflarea lui, simţind-o fierbinte şi umedă. El era aerul ei. Nu se putea opri din sărutat îndeajuns de mult pentru a respira cu adevărat şi începu s-o ia cu ameţeală. Ceea ce nu făcea decât să intensifice senzaţia pe care i-o trezeau buzele lui, aşa că nu încercă să se împotrivească. Se abandonă senzaţiei..."

Infernul lui Gabriel este o poveste plină de pasiune a evadării omului din iadul personal, în încercarea de a dobândi imposibilul: izbăvirea şi dragostea.

Sylvain Reynard a fost semifinalist Goodreads Choice Awards la categoria Best Author în 2011 şi 2012. Romanul Infernul lui Gabriel a fost semifinalist la categoria Best Romance în 2011 în cadrul aceleiaşi competiţii. Trilogia din care face parte Infernul lui Gabriel figurează pe lista de bestselleruri New York Times şi USA Today.

Sylvain Reynard mărturiseşte că e interesat de felul în care literatura ne poate ajuta să explorăm aspectele condiţiei umane — în special suferinţa, sexul, dragostea, credinţa şi izbăvirea.

Doresc să mulţumesc sponsorului nostru Librăria online Librex pentru şansa de a citi această carte incredibilă! Aceasta poate fi comandată aici cu 20% reducere!

Gândurile mele (Simona):


„-Fiul rătăcitor. Sau poate, un demon. Demonul Gabriel, spuse el, cu un râs amar, terminându-şi berea aproape dintr-o înghiţitură.

Desfăcu altă sticlă.

-Erau atât de fericiţi că vii acasă. De-asta m-a invitat mama ta la cină.

-Nu e mama mea. Şi poate că Grace te-a invitat pentru că ştia c-am nevoie de un înger cu ochi căprui care să vegheze asupra mea.”

    Un suflet chinuit, pătimaş şi plin de un foc mistuitor. Pasiunea sa o poate costa scump pe Julia Mitchell, dar oare cel care deţine puterea de a vindeca sufletul tinerei, se va folosi de acest dar Divin, de acest dar primit în urmă cu 6 ani de zile?

    Gabriel O. Emerson este profesor la Universitatea din Toronto şi este singurul profesor care ţine un curs despre faimosul Dante Alighieri. Profesorul se axează mai mult pe una dintre celebrele opere ale autorului florentin şi anume „Divina Comedie”. După cum ştiţi cu toţii Dante a avut-o drept muză pe tânăra Beatrice, care pentru el a fost ca un înger care îi lumina calea întunecată, acest lucru îl întâlnim şi în „Divina Comedie” unde Beatrice îl conduce pe Dante prin Purgatoriu şi Paradis. O iubire care datează de sute de ani, două suflete care niciodată nu au putut să se regăsească fizic în acea perioadă, dar oare un anume profesor care se regăseşte foarte mult în opera şi în viaţa poetului va reuşi să o găsească pe a sa Beatrice în zilele noastre?

    Oare sufletul lui Dante a reuşit să-şi găsească sălaş în trupul lui Gabriel? Nu am un răspuns la această întrebare ştiu doar atât, că nimic nu este întâmplător!

    „Era evident şi sfâşietor, pentru oricine se uita de jur-împrejur, în garsoniera micuţă, că ea încercase să o transforme într-un cămin, aşa modestă cum era. Lângă pat era agăţat un poster mare cu o reproducere a picturii lui Henry Holiday, Dante o întâlneşte pe Beatrice la Ponte Santa Trinita. Profesorul şi-o imagină sprijinită pe pernă, cu părul ei lung, strălucitor, revărsat pe lângă corp,admirând imaginea lui Dante înainte de a adormi. Îşi alungă gândul, aşa cum se cădea, şi reflectă asupra coincidenţei stranii care făcea să aibă amândoi tabloul acela. Se uită mai atent la el şi observă, surprins, că Julia semăna izbitor cu Beatrice- o asemănare pe care nu o remarcase până atunci. Gândul acesta i-se învârti chinuitor în minte, dar refuză să zăbovească asupra lui.”

    Tânăra Julia vine să urmeze cursul profesorului Emerson sperând cu ardoare că acesta îşi va aminti de ea, că acea noapte magică în care inimile lor au rămas conectate, în care gesturile lor tandre trădau o dorinţă arzătoare nu au fost date uitării. Din păcate Gabriel nu-şi mai aminteşte nimic ştie doar că fata asta reprezintă un real pericol în preajma sa şi nu înţelegea de ce. Din prima clipă în care a văzut-o a şimţit că ceva este în neregulă. Puteţi să o numiţi intuiţie, instinct sau pur şi simplu interes, dar ceva sa întâmplat în sufletul domnului profesor. La început acesta o tratează cu dispreţ, dar pe parcurs ce zidul trecutului se prăbuşeşte, iar dintre dărâmături acesta reuşeşete să pună piesele acelei nopţi în ordine. Noaptea în care Dante şi Beatrice s-au regăsit, noaptea în care un înger i-a fost trimis în ajutor unui demon ca să-i arate calea spre lumină.

    „Îşi ridicase ochii spre reproducerea minunată agăţată deasupra patului ei şi se chinui să-şi reţină lacrimile. Nu ştia ce sperase că va face Dante al ei, dar cu siguranţă nu primise ceea ce visase. Aşadar, cu înţelepciunea la care ajungi doar după ce cineva ţi-a frănt inima, se hotărî să-l uite odată pentru totdeauna.”

    Julia nu a reuşit să uite acea noapte şi timp de 6 ani de zile a adormit cu poza celui pe care-l iubea sub pernă. Trupul ei îi aparţinea, iar gândurile ei nu mai conteneau să readucă la viaţă senzaţia lăsată de trupul său, de mângâierile şi sărutările sale.


    „-Mâine voi fi alungat din Paradis, Beatrice. Singura noastră speranţă e ca tu să mă găseşti după aceea. Caută-mă  în Infern.”

    Cu toate că Gabriel se consideră un demon, există o urmă de bunătate, pe care dacă o urmezi ajungi să stai în faţa unei porţi de fier, poarta spre sufletul său, car nu este deschisă pentru oricine. Secrete sumbre se ascund în spatele ei, iar odată ieşite de sub lacăt acestea pot uni sau pot distruge. Zarurile au fost aruncate în momentul în care cei doi au hotărât să facă această relaţie interzisă să meargă, dar oare iubirea Juliei va reuşi să răstoarne zarurile în favoarea ei?


    „Gabriel oftă din rărunchi şi-şi pusese amândouă mâinile pe ceafă. Nu era supărat pe ea; era supărat pe el. Şi se simţea ruşinat. O parte din el îşi dorise dinadins să o dezguste- să stea dezgolit dinaintea ei, fără a-i ascunde nimic-ca ea să-l vadă aşa cum era de fapt, o făptură întunecată, sinistră, demascată de virtutea ei. Atunci ea avea să plece îndepărtându-se de el.”

    Relaţia lor este una castă, fără urmă de presiune sau obligaţie de a-şi oferi trupul unul altuia pentru a gusta din fructul oprit. Tandreţea lui Gabriel este înduioşătoare chiar dacă sunt momente în care pasiunea îi cotropeşte fiinţa, autocontrolul său triumfă, iar acesta se retrage victorios rămânând pe un teren care nu prezintă riscuri pentru virtutea fetei.


    „-Mânia e unul dintre cele şapte păcate capital, remarcă ea, întorcându-şi privirea spre geam şi încercând să ostoiască văpaia pe care o simţea în vintre.
Gabriel râse amar.


-În mod remarcabil, le a pe toate şapte; nu te obosi să le numeri. Mândria, invidia, mânia, lenea, iubirea de arginţi, îmbuibarea şi desfrânarea.

    Gabriel a observat că Julia răspunde bunătăţii cu bunătate aşadar decide să o trateze cu toată bunătatea pe care o mai posedă încă sufletul său.

     Mi-a plăcut foarte mult relaţia celor doi, mai ales momentele în care Gabriel reuşea să o facă pe Julia să îi răspundă de bunăvoie, fără să o constrângă în vreun fel. Vieţile lor au fost puse sub semnul ghinionului, dar poate că soarta le surâde în sfârşit într-o oarecare măsură. Spun într-o oarecare măsură deoarece sufletele pereche trebuie să lupte pentru a ajunge să fie împreună şi să cunoască o suferinţă incredibilă până la fericirea absolută.

     Recomand tuturor această carte, vă mărturisesc că am însemnat peste 20 de citate….nu m-am putut abţine şi tocmai de aceea voi face un post special cu restul citatelor care mi-au plăcut pe lângă cele postate anterior.

Notă 5/5


2 comments:

  1. Imi place recenzia ta, totusi cartea nu e chiar genul meu.
    Te tuc!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mă bucur că-ţi place recenzia:D şi înţeleg, dar dacă vei avea ocazia poate îi vei da o şansă este chiar o poveste frumoasă.

      Delete

 
 
Blogger Templates