Tradari (Altfel de îngeri #2) - Lili St. Crow (recenzie)

Autor: Lili St. Crow
Traducere: Alexandra Muşat
Editura: LEDA
Apariţie: 2011
Număr pagini: 352

DRU ANDERSON

Departe de a fi vreun înger

Gata! Până aici cu fetiţa drăguţă!

Lumea Reală e un loc înspăimântător. Întrebaţi-o despre asta pe Dru Anderson, o fată dură care a pus la pământ un număr destul de mare de tipi răi. E înarmată, periculoasă, şi gata să lupte mai întâi şi abia pe urmă să stea la discuţii. Aşa că o să dureze ceva timp până să-şi dea seama în cine se poate încrede.

Sărmana Dru... Părinţii ei au dispărut cu multă vreme în urmă. Graves, prietenul ei cel mai bun (şi singurul!), a fost muşcat de un vârcolac. Şi tocmai a aflat că sângele care îi circulă şi ei prin vene nu este în totalitate uman. Christophe, misteriosul şi chipeşul ei salvator, o ţine ascunsă la o şcoală secretă pentru djamphiri şi vârcolaci adolescenţi. O problemă ar fi că Dru este singura fată de acolo. Vestea proastă: instinctul ucigaş îi spune că unul dintre colegi vrea să o vadă moartă.

Cu toţi ochii aţintiţi asupra ta, să descoperi un trădător în Ordin nu e tocmai un lucru care poate rămâne fără urmări…

 

Gândurile mele (Andreea):

Uite, că am venit şi cu recenzia celui de-al doilea volum. Faţă de primul, pe acesta, pur şi simplu, l-am devorat.

Aici avem parte de mai multă acţiune şi toate momentele te ţin în priză, nedându-ţi posibilitatea de a lua o pauză, oricât de mică ar fi. Am devenit dependentă de acest volum şi n-am mai avut stare pană nu l-am terminat!

Viaţa lui Dru este dată rău peste cap, în urma evenimentelor petrecute şi a ceea ce a aflat. Prietenul ei, Graves, a devenit un loup-garou din cauza muşcăturii vârcolacului, pe nume Ash. A devenit doar pe jumătate, deoarece el este pur din punct de vedere fizic, dacă înţelegeţi unde bat. Acesta a dobândit toate aptitudinile unui vârcolac, mai puţin partea în care se transformă într-unul. E destul de tare, dacă mă întrebaţi pe mine! Graves este, datorită a ceea ce a devenit, un fel de "prinţ" printre vârcolaci.

La orizont a apărut un personaj, despre care v-am pus în tema data trecută (recenzia aici). Mere şi scorţişoară! Sigur v-aţi dat seama! Este vorba chiar despre Christophe Reynard. Acesta va fi un fel de "înger păzitor" pentru Dru. Nu-l are la inimă pe Graves mai deloc, deoarece djamphirii şi vârcolacii nu se au prea bine de multă vreme, după cum bine ştiţi, dar trebuie să aibă grijă şi de el, din cauza lui Dru, care nu pleacă nicăieri fără prietenul ei. În volumul trecut, au fost foarte puţine momente cu Chris, dar aici avem parte de ceva mai multe, deşi aş fi vrut să fie prezent de la început până la sfârşit, dar nu toate dorinţele noastre se împlinesc, nu-i aşa? Totuşi, dacă ar fi fost prezent în fiecare moment, unde ar mai fi misterul care-l înconjoară?

Un alt eveniment petrecut în prima carte, este apariţia surpriză a lui Sergej, cel mai bătrân şi mai puternic nosferatu, într-unul din locurile ascunse ale Ordinului (membrii săi luptă împotriva acestui vampir şi a Supuşilor lui). Acesta a aflat de Dru, care, se pare că este o svetocha (echivalentul feminin al djamphirilor), exact cum a fost şi mama ei, care a fost ucisă de acest nosferatu. Tatăl lui Dru a fost ucis tot de acesta şi apoi transformat în zombie.

O svetocha este foarte rară. Ea se naşte o dată la o mie de djamphiri. Cine reuşeşte să omoare una înainte ca ea să se maturizeze, devine foarte puternic, iar Dru n-ajunsese încă la stadiul de maturizare.Astfel că, puştoaica se trezeşte singură, fără tatăl ei, doar cu Graves şi Chris, urmărită de acest nosferatu şi de toate creaturile nopţii care vor s-o omoare.

"Am citit undeva odată că praful putea să fie chiar particule de stele care au explodat şi care cad pe pământ."

După ce reuşesc să scape de Sergej, al cărui nume era doar şoptit sau foloseau sintagma "ştii-tu-cine" (ca in Harry Potter) atunci când vorbeau despre el, Chris le spune că îi va trimite la o scoală secretă de djamphiri şi vârcolaci, unde vor fi în siguranţă pentru o vreme. Puştoaica acceptă, numai dacă Graves va veni cu ea.

"Poate că dacă frecam bine, puteam să înlătur toată frica pe care o înduram. Frica densă şi siropoasă care se lipea de mine ca o glazură de ciocolată, numai că nu era nici dulce, nici caldă."

Dar, se pare că, ei nu ajung în locul care trebuie, ci la o şcoală de corecţie, unde erau trimişi doar cei care făceau probleme. Se presupune că puştoaica ar trebui să se antreneze, dar nimeni nu face nimic în legătură cu asta. Graves începe să se integreze destul de bine în noul colectiv, dar Dru deloc. Poate e din cauză că e singura fată din şcoală sau poate e din cauză că cineva de acolo, o vrea moartă.

"N-oi fi eu frumoasă, deşteaptă sau alte o grămadă de lucruri, dar sunt încăpăţânată şi dură. Şi venise timpul să mă folosesc de ce aveam."

Iar instinctul ei nu o înşală nici de data asta. Şcoala nu este atât de sigură, pe cât i s-a promis. Cineva, din interior sau care a avut contact cu scoala, trădează locul în care se află aceasta.

"Şi, totuşi, între băieţii ăştia doi era altceva. Un sentiment maliţios şi ostil care stătea să iasă la suprafaţă. Probabil că avea de-a face cu fierbinţeala care mă cuprindea şi care-mi păta obrajii cu roşu sângeriu."

Anna, o altă svetocha, îi aduce nişte dovezi care o derutează şi mai mult. Dru nu mai ştie în cine poate avea încredere şi în cine nu. În plus, ceea ce descoperă, o fac să se îndoiască de loialitatea lui Christophe.

Ce va face Dru? Oare Chris este cel care o trădează? Mai poate avea încredere în el? Va alege între, a fugi de acolo singură sau împreună cu Graves, care petrece mai mult timp cu noii săi prieteni, decât cu ea? Cealaltă svetocha, Anna, ce are de gând? Este de partea lui Dru sau împotriva ei?

Veţi afla, numai dacă o veţi citi!

Personajele

Samuel Dibs este un tânar vârcolac, foarte emotiv. Acesta o abordează pe Dru din cauza unei provocări. Din păcate, nu aflăm prea multe despre acest fapt. Încet, încet, acesta devine un prieten de încredere pentru Dru si Graves. Mi-a plăcut că, în ciuda emotivităţii pe care o avea la început (nu că ar fi scăpat de tot de ea), Dibs începe să aibă ceva mai multă încredere în el. Menţionez că le are cu partea medicală. Dacă aveţi nevoie de o injecţie, nu ezitaţi să-l contactaţi!

 

Robert sau Bobby sau Lunganul este tot un vârcolac de aceeaşi vârstă cu Dru, pe care o urăşte fără motiv. Sau poate are unul, dar nu ni se dezvăluie. Să nu mai punem la socoteală faptul că şi-a luat bătaie de la o fată, singura fată din şcoală fiind Dru. Dar, în final, comportamentul lui faţă de ea se schimbă şi ajunge să o considere prietenă.

Dylan este un djamphir şi este unul dintre profesorii şcolii, cât şi o persoană de încredere, chiar un prieten, pentru Christophe. Pe tot parcursul cărţii, acesta se comportă ciudat, dar este singurul din şcoală care se îngrijeşte cel mai mult de Dru şi are grijă ca ea să fie în siguranţă.

 

 

 

Nota mea: 4.5/5