The Proposal (The Proposition #2) de Katie Ashley – Recenzie

 

In the weeks following Aidan’s betrayal, Emma has tried her best to move on. Ignoring his countless texts, voice mails, and flowers, she isn’t sure she wants to be won back by him. But Aidan isn’t going down without a fight—especially not until Emma lets him reveal the secret of his past that caused him to be so commitment phobic.

But fate intervenes when premature labor forces Emma on strict bed rest for two weeks. Aidan steps forward with a shocking proposal. To prove his love and commitment for her and their unborn son, he will take a leave of absence from work to care for her around the clock. Vowing to guard her heart, Emma reluctantly agrees.

While she is touched by Aidan’s attentiveness and tender loving care, Emma is thrown for a loop by the amorous attentions of ER doctor, Alpesh “Pesh” Nadeen. Pesh is everything Emma could ever want—successful, stable, and ready to settle down and be a husband and father. Pesh wants nothing more than to win Emma’s heart, but she is not sure she’s able to give it.

Her heart may still belong to the very man who broke it—the one who is so desperately trying to win her back

Nr. Pagini: 417
Gen: Contemporary Romance
Nota: 3.5-4/5

Recenzie:

“It's the love that goes through the hardest trials and survives that's worth having.”

 

Am avut usoare retineri inainte de a ma apuca de volum; pe primul l-am citit in vara anului trecut si am ramas cu impresii foarte bune, si de obicei cand se intampla asta continuarea ma dezamageste. Asta nu a fost tocmai cazul, desi nu pot sa spun ca am am ramas cu o senzatie de implinire dupa terminarea romanului. Surprinzator, in primul volum am intalnit foarte putine clisee in ciuda povestii care promitea numai asa ceva. Finalul primului volum e lasat total in aer, desi destul de previzibil, ca in majoritatea cartilor NA. Am sperat totusi ca in volumul 2 sa intalnesc macar tot atatea situatii patetice si prea bine cunoascute ca si in primul, daca nu mai putine. Evident, dezamagirea mea a aparut cand am observat mai multe, dar vom ajunge si acolo.

 Actiunea in sine e usor de prevazut, chiar in volumul asta nu am avut parte de nici o rasturnare de situatie care sa ma ia pe nepregatite. E genul ala de carte tipic feminina care te face sa o tii intr-un lant de ‘’ohh’’ si ‘’aww’’ pentru ca esti prea ocupata sa visezi la propriul tau McDreamy Boy ca sa mai remarci si altceva. Well, cartii asteia i-a lipsit sclipirea aceea din moment ce nu m-a prins nici macar o vraja :))

Aidan incearca din rasputeri sa obtina iertarea din partea Emmei dupa ce calca stramb la sfarsitul primei carti. E constient de greseala facuta si cauta sfaturi in toate partile pentru a-si intregi din nou reputatia. Emma,

pe cealalta parte, e total invsersunata impotriva lui si timp de jumatate de carte nici nu vrea sa se uite la el – ceea ce e enervant si stupid. Pentru ca vorbim de o situatie de genul ‘’m-am speriat de intensitatea angajamentului asa ca am sarit pe prima ce mi-a iesit in cale’’ nu pot sa nu fac o remarca personala. Eu in locul Emmei nici macar nu as fi stat pe ganduri; ideea e simpla, ori il ierti dar esti constienta ca orice s-ar intampla buba aia va ramane pe veci acolo, gata sa erupa atunci cand momentul va fi propice, ori iti dai seama ca nu poti trece peste si scutesti cititorii de sute de pagini de lamentari stupide ce se repeta pe fiecare pagina. Dar nu, ea a trebuit sa dramatizeze iar si iar si sa se planga la toata lumea si sa se tina cu dintii de ‘’feminitatea’’ ei si sa faca EXACT acelasi lucru ca si Aidan. Da, citit bine, la un momentdat o ia si ea pe carari, ceea ce e atat de ipocrit incat nu stiu cum sa descriu situatia! Ambii au inselat, intr-un fel sau altul.  Asa cum zice si Emma, intentia vorbeste clar si raspicat. Dar de ce nu putea sa vorbeasca si la ea exact ca la el?! Nu, jeez, la ea a trebuit sa se termine roz si frumos cu un mare discurs dramatic iar Aidan nici macar sa nu afle! Daca voi intelegeti afacerea asta, explicati-mi si mie. Parca accentul se punea pe sinceritatea si angajament total, nu ‘’barbatul calca stramb dar daca o fac si eu la mine nu se pune’’. Nu ca Aidan ar fi fost mai breaz; efectiv nu am vazut nici macar o scena care sa dovedeasca intradevar ca merita sa fie iertat; vorbele mari si tonele de trandafiri nu iti spala pacatele. Iar pe Emma nu am vazut-o nici o secunda sa gandeasca situatia din perspectiva ei de femeie, si nu de orgolioasa/gravida plina de hormoni. Sfinte, daca toate femeile sunt asa pe timpul sarcinii prefer sa spun pas.

Asadar, personajele nu am avut strop de originalitate. Ea e tipica eroina capoasa care nu vrea nimic de la barbat, dar care oricum primeste tot pe tava si oricate tampenii ar face tot primeste sfarsitul fericit. Aidan e tipul care s-ar fi vrut a fi masculul alpha, ceva bad-boy si manwhore dar care si-a uitat barbatia in ceilalti pantaloni. Casey si Conor nu au avut deloc, dar deloc sclipire. Au mers evident pe tiparele de ‘badass bff’’ si ‘’gay friend’’.

Au mai fost povesti din trecut si tot felul de rastunari dramatice, dar nimic iesit din comun daca ai mai citit inainte genul asta de carti. Nu stiu ce sa zic, chiar sunt surprinsa ca nu m-a prins mai deloc. Ideea e ca mie imi plac cartile prostute si pline de bluff-uri si perfectiune, dar atata timp cat sunt originale. Exact asta i-a lipsit cartii; stropul de originalitate.

“I'm cute, Mommy's cute, and Daddy's..." She tore her gaze up to meet his.
"Daddy's lucky," he finished for her.”

Ceea ce mi-a placut in schimb a fost stilul de a scrie al autoarei. M-am infuriat, am plans si am ras odata cu personajele. Au fost momente in care puteam incadra cartea la favorite si au fost momente cand imi venea sa dau cu ea pe jos. Chiar daca au fost si pase proaste am avut mereu un ranjet tampit intiparit pe fata. Aidan e unul dintre cele mai dragute si adorabile personaje din toate cartile pe care le-am citit! Zau, daca in primul volum era un badass, in volumul asta zici ca a picat din rai :)) Mi-a placut ca a avut o personalitate realista, spre deosebire de cealalta carte.

“I want to be with you, Em. I want to be with you every fucking moment of every fucking day.”

Eforturile lui de a o cuceri pe Emm m-au lasat masca si inima imi statea in loc la fiecare mentionare a starii lui actuale; nu manca, nu dormea, nu era in stare sa mearga la munca datorita situatiei incredibil de nefericite in care se afla. Iar Emm…jeez! Fata asta ori te face sa razi, ori sa plangi! Cel putin o faci razand, pentru ca orice scoate pe gura are o nota de ironie.

Sfarsitul chiar a fost pe placul meu. E genul ala de happy-end realist, in care sunt expuse si partile bune, dar si cele rele, caci orice poate fi depasit atata timp cat exista iubire si sinceritate.

“There’s going to be good times and bad times and heart ache and joy. Don’t ever think that because of what happened before that your love isn’t as strong or as beautiful as anyone else’s. its the love that goes through the hardest trials and survives that is worth having.”

Per total, eu recomand cu mare caldura seria, pentru ca sunt anumite scene din care poti invatat foarte multe ca cititor. Cu siguranta 90% dintre cei care au citit cartea nici nu au dat mare importanta detaliilor expuse de mine mai sus, dar felul meu critic de a fi nu m-a lasat sa ma bucur in pace de carte :))

“You’ve made all her dreams come true. The moment she holds Noah in her arms for the first time any of the pain and suffering she experienced will just evaporate in an instant. And you will be the one who gave that to her.”