Autor: Margaret Atwood
Editura: Leda
Traducere: Florin Irimia, Nicoleta Irimia
Apariţie: martie 2013
Pagini: 672
Roman distins cu Giller Prize şi nominalizat la Booker Prize
„Un roman uluitor, plin de inteligenţă, compasiune şi introspecţie, cu o scriitură admirabilă, lirică, sigură de sine, evocatoare a unui timp şi spaţiu îndepărtate – seducător prin forţa de a ne captiva.” Houston Chronicle
„Atwood construieşte nu numai o poveste stranie, neliniştitoare despre crimă şi obsesie, dar şi un portret uimitor al vieţii femeilor din altă epocă.” Kirkus Reviews
Am ales să vă arăt mai multe coperţi, deoarece astea mi-au plăcut cel mai mult, pe lângă cea publicată la noi: aici (Canada), aici (Germania) şi aici (Spania).
Gândurile mele (Andreea):
Este prima carte de-a autoarei şi de genul acesta, pe care am citit-o, iar, spre mirarea mea, chiar mi-a plăcut, deşi, cele aproape 700 de pagini m-au cam speriat la început. Numai zic de faptul că am avut unele întreruperi şi am terminat-o după un interval de vreo două săptămâni.
Totuşi, trebuie să recunosc că a fost o lectură destul de antrenantă. Totul mi s-a părut un fel de puzzle complicat, la care aveam senzaţia plăcută că voi descoperi soluţia chiar înaintea dezvăluirii ei, senzaţie ce m-a urmărit pe întreaga durată a lecturii.
Romanul se desfăşoară pe trei planuri narative. Unul dintre ele reprezintă vocea lui Grace, în care tânăra ne prezintă atât povestea ei până la momentul crimelor şi ceea ce s-a întâmplat după, cât şi momentele din prezent.
Un alt plan, relatat la persoana a treia, ne prezintă povestea doctorului Simon Jordan, un tânăr psihiatru. Aflăm o parte din viaţa acestuia şi ceea ce se întâmplă la şedinţele cu Grace şi în casa unde este găzduit. Ultimul plan are de-a face cu mărturiile, articolele de ziar şi alte documente legate de cazul real.
Grace Marks s-a născut şi a crescut în Irlanda de Nord. Provine dintr-o familie numeroasă şi săracă. A avut unsprezece fraţi, dintre care, trei s-au născut morţi. Tatăl ei era englez şi lucra ca zidar, era un alcoolic şi o persoană abuzivă, pe când mama ei era bolnavă mai tot timpul. Familia sa se hotărăşte ca în 1840 să emigreze în Canada. Dar, în timpul călătoriei pe vas, mama lui Grace moare şi este "îngropată" în mare.
"Din momentul în care cearşaful i-a acoperit faţa, am avut sentimentul că femeia înfăşurată nu mai era mama mea, ci o străină."
"...m-am oprit şi mi-am admirat munca; mare plăcere să priveşti rufele proaspăt spălate...se spune cum curăţenia este cea mai apropiată de dumnezeire; iar uneori, după ploaie, priveam pe cer norii de un alb imaculat şi mă găndeam că înşişi îngerii îşi întinseseră albiturile."
În 1843, Grace, la doar vârsta de şaisprezece ani şi având o frumuseţe aparte, a fost încarcerată, alături de un alt servitor, James McDermott, pentru uciderea angajatorului ei, Thomas Kinnear, şi a lui Nancy Montgomery, menajera şi amanta acestuia.
Acest dublu asasinat a făcut înconjurul lumii la acea vreme, iar juriul a găsit-o vinovată de faptele ei. Unele persoane considerau că aceasta este nevinovată, pe cand alţii credeau tot ce este mai rău despre ea.
"Motivul pentru care vor să mă vadă este acela că sunt o ucigaşă renumită. Sau cel puţin aşa s-a scris despre mine în ziare. Când am văzut prima dată cuvintele, am fost surprinsă, deoarece se spune mai degrabă cântăreaţă renumită sau poetă renumită sau spiritistă renumită sau actriţă renumită, însă care-i renumele în a fi ucigaşă?"
Acestea sunt câteva informaţii pe care le aflăm de la Grace în timpul sedinţelor cu dr. Jordan.
Sketches of Grace Marks and James McDermott from their trial in 1843. Whether or not she was guilty of murder, Grace Marks was haunted by visions while in Kingston Penitentiary, and became one of the first women in Canada to be deemed criminally insane.
(Collection of the Toronto Public Library)
Acum, ispăşind o condamnare pe viaţă, Grace susţine faptul că nu-şi aduce aminte mai nimic din preajma crimelor săvârşite.(Collection of the Toronto Public Library)
"Dac-ar fi să fim judecaţi pentru toate gândurile noastre, atunci cu toţii am sfârşi în ştreang."
Va reuşi Simon să găsească acele părţi lipsă ale amintirilor ei? Este Grace, o femeie fără scrupule, însetată de sânge? Sau este doar o victimă, care se afla la locul şi în momentul nepotrivite?
Personajele - nu e o caracterizare aşa cum v-am obişnuit; am zis să las personajele să vă vorbească de data asta
Grace Marks: "Când scrie, am sentimentul că mă desenează; sau nu că mă desenează, ci că desenează pe mine - că desenează pe pielea mea - nu cu creionul pe care-l foloseşte, ci cu pana propriu-zisă. E ca şi cum sute de fluturi s-ar aşeza deodată pe faţa mea, deschizându-şi şi închizându-şi încet aripile." (despre dr. Jordan)
"...cuvântul Ucigaşă e unul destul de puternic. Are un miros aparte - de mosc greu, ca al florilor ofilite într-o vază."
Dr. Simon Jordan: "Grace nu e bogată. Dar e frumoasă, fără a fi frivolă, e casnică, fără a fi plictisitoare, are o fire sinceră, chibzuită şi precaută. Mai mult, e o expertă la cusut."
"Ucigaşă, ucigaşă, îşi şopteşte în gând. Are un farmec aparte, aproape un miros. Gardenii de seră. Prevestitor de rău, dar şi tainic."
Alias Grace este un roman realist, destul de fascinant, aş putea spune. Autoarea ne vorbeşte despre o tânără ce n-a avut o copilărie prea fericită, fiind lipsită de jocurile şi naivităţile specifice vârstei, trebuind să se maturizeze de la o vârstă destul de fragedă. Urmărind povestea ei pas cu pas, tind să cred că, în inocenţa ei de copil, Grace n-ar fi fost în stare să săvârşească o asemenea faptă.
Nota mea: 4/5
Mi-a plăcut foarte mult recenzia ta! Şi mie mi-a plăcut mult Alias Grace, mai întâi m-a atras subiectul, iar apoi am rămas pentru scriitură. Eu am citit-o în engleză şi am avut mult mai mult de furcă cu ea. Hehe! :D Îţi recomand şi Femeia comestibilă şi Oryx şi Crake, cred c-o să-ţi placă.
ReplyDeleteMultumesc! Cu siguranta, voi incerca si alte carti de-ale autoarei. :)
DeleteVreau sa citesc si eu alte carti ale acestei autoare.
ReplyDelete