Tag: Behind the blog

Bună,

Am primit acest tag de la Vise pierdute între stele şi scopul principal este de a vă ajuta pe voi să ne înţelegeţi/ cunoaşteti mai bine.

Există doar trei reguli simple:

1) Trebuie să răspunzi sincer.

2) Trebuie să iei imaginea tag-ului și s-o încorporezi în postarea ta.

3) Tăguiește cât mai mulți din blogării tăi favoriți/care îți plac foarte mult :)).

Acum cerințele, vor fi 7 întrebări universale (pe care le ia toată lumea) și 4 (sau mai multe, dar minim 4) lucruri pe care vrei tu să le știe lumea.

1. Din ce oraş eşti?

Laura: Sunt din Simeria Veche, judeţul Hunedoara

Roxana: Am crescut într-un mic sătuc numit Rădeşti, iar în prezent locuiesc atât la Braşov (unde urmez facultatea de drept) cât şi la Rădeşti

Andreea: Vin de peste tot şi de nicăieri. Glumesc! Sunt din Ploieşti.

Lexy L: Iaşule, Iaşule, mândra cetate.. :) Am avut norocul de a mă naşte într-un oraş superb, nu cred că aş fi vreodată în stare să îl părăsesc.

Simona: Sunt din Bucureşti, oraşul care nu doarme niciodată.

2.Câţi ani ai?

Laura: 40(ştiu că sunt puţin cam mare dar îmi place să citesc şi să scriu despre ceea ce citesc).

Roxana: Nu prea e frumos să întrebi o reprezentantă a sexului frumos şi sensibil o astfel de întrebare! Ar trebui sa fii crucificat!! Glumesc!! Am 24 de ani şi sunt mândră de ei!

Andreea: Acum 2 luni şi jumătate, vreo câteva ore presărate, o aglomeraţie mare de minute şi numai zic de secunde (câte şi mai câte), care în momentul ăsta tot trec pe nesimţite...am împlinit 19 ani. :)

Lexy L: În curând 18 :)

Simona: În câteva luni fac 18 ani la fel ca Lexy:D.

3.Care e mâncarea ta preferată? Dar dulcele preferat?

Laura: Mâncare preferată nu prea am dar îmi plac în general lactatele. Ador îngheţata de vanilie, rom cu stafide sau pepene galben.

Roxana: Nu am o mâncare preferată... ador salatele, dar şi preparatele din carne carne În schimb sunt o fanatică a dulcelui... ştiu... e doar o clipă de plăcere pe buze, o viaţă pe coapse, dar ce pot spune... asemenea lui Joey din serialul Prietenii tăi, voi răspunde că am curbe şi sunt mândră de asta!

Andreea: Mâncarea mea preferată este pizza (pe bune! cine n-o adoră?) şi sărmăluţele cu smântână (adevărate delicii, mai ales dacă sunt făcute de tatăl mamei). Dulcele preferat? Sunt atât de multe, încât mi-ar trebui ore bune să le enumăr, dar în general, ador orice conţine ciocolată, multă ciocolată. :3

Lexy L: Gătitul e pe planul doi după lectură, deci nu aş putea să denumesc un fel favorit. Bucătăria e foarte asemănătoare cititului într-un anume sens; e complexă, surprinzătoare şi de fiecare dată te învăţă un lucru nou :)

Simona: Această întrebare este foarte grea pentru mine pentru că sunt foarte pofticioasă la mâncărurile bunicii, dar şi la cele ale mamei…voi spune…orez cu lapte făcut de bunica şi ardei copţi făcuţi de mama. La dulcele preferat se încadrează orezul cu lapte, gemul de prune, dulceaţa de vişine, ciocolata, napolitanele (să mai continui:))?).

4.Care este cel mai mare vis al tău?

Laura: Eu cred că mi-am cam îndeplinit toate visele de până acum(să îmi cresc fetele, să am o casă, să am un căţel, o pisică, iepuraşi şi cel mai principal, să reuşesc să o ţin pe fetiţa pe care o am de la casa copilului, cât mai mult posibil şi cu ajutorul meu, al iubirii şi afecţiunii pe care i-o ofer să se vindece, parţial- suferă de elemente atipice de autism).

Roxana: Să termin studiile şi să devin o persoană independentă.

Andreea: Vise, am prea multe şi cam nerealizabile. Probabil şi la voi este la fel. Greşesc?

Lexy L: Nu cred că am un vis anume în jurul căruia să aspir. Am multe speranţe pentru viitor, într-adevăr. Vreau să termin liceul cât mai bine posibil şi să dau la drept.

Simona: Visul meu este să pot fi independent financiar şi să am o carieră de sucees în orice domeniu aş alege să fiu.

5.Cea mai mare frică a ta este:

Laura: Că va veni o zi în care voi fi despărţită de fetiţa pe care o am în grijă de la un an şi jumătate.

Roxana: Să asist la moartea celor dragi...

Andreea: N-am stat niciodată să mă gândesc care este frica mea cea mai mare. Cred că mă tem de faptul de a rămâne singură. Îmi place să fiu înconjurată de oameni, de familia şi prietenii mei, cu condiţia de a nu fi eu în mijlocul atenţiei.

Lexy L: Sunt o fire ambiţioasă şi am încredere în mine. Momentan nu am găsit un lucru de care să îmi fie frică în viitor.

Simona: Cea mai mare frică a mea este că aş putea să îi dezamăges pe părinţii mei.

6. Care este citatul tău preferat, dar motto'ul?

 Laura: Citatul preferat este: "Trăieşteţi viaţa fără frică, atacă obstacolele din calea ta şi demonstrează că le poţi suporta."

Iar motto'ul preferat este cam lung dar m-a ajutat de multe ori: "Munceşte ca şi cum nu ai avea nevoie de bani. Iubeşte ca şi când nimeni nu te-a făcut să suferi. Dansează ca şi când nimeni nu te vede. Cântă de parcă nu te-ar auzi nimeni. Trăieşte ca şi când ar fi ultima zi pe pământ. Când îţi vine să plângi, adu-ţi aminte de clopele în care zâmbeai. Când simţi că viaţa nu are niciun rost gândeşte-te la cei ce mai au doar o zi de trăit. Când simţi că vrei să mori gândeşte-te că alţii ar da orice să trăiască. Iubeşte-ţi viaţa care e cel mai de preţ lucru."

Roxana: Nu am un citat preferat, dar am un motto: Carpe Diem! Trăieşte clipa- nimic pe lumea asta nu merită să-ţi distrugi timpul, aşa că fii fericit!

Andreea: Citat: "Niciodată nu mi-am pictat visele. Mi-am pictat realitatea." Christina Burrus

Motto: Nu am aşa ceva...încă! ;)

Lexy L: Hell is empty and all the devils are here - Shakespeare

Simona: Citatul meu preferat este: “Suferinţa şi durerea sunt întotdeauna obligatorii pentru o conştiinţă largă şi o inimă profundă. După mine, oamenii cu adevărat mari încearcă o mare tristeţe pe pământ...”-Dostoievski în Crimă şi pedeapsă

Motto: Atunci când ceilalţi vor să te doboare, ridică-te şi urcă o treaptă mai sus ca să te poată vedea aşa cum eşti de fapt, mai sus ca ei. (Eu l-am inventat:D)

7. Aici va rog sa ne adresati voi cateva intrebari, iar noi vom reveni cu un edit.
Întrebări la alegere:

1. Care a fost prima carte citită şi ce impact a avut asupra ta?

Laura: Prima mea carte a fost: Tess D'Urberville. M-a făcut să îmi doresc să citesc mai multe cărţi şi să pot să o salvez la sfârşit, pe Tess. Am avut chiar şi o păpuşă de porţelan la care i-am pus numele Tess, pentru că mi se părea că seamănă enorm de mult cu personajul principal feminin din carte.

Roxana: Prima carte pe care am citit-o a fost Legende şi Învăţăminte chinezeşti ... cel puţin aşa cred că se numea...am împrumutat-o de la o colegă şi chiar dacă până atunci citisem doar fragmente din cărţi, refuzând cu o încăpăţânare absurdă să citesc o carte, totuşi am fost extrem de curioasă în privinţa ei şi astfel a început iubirea/obsesia pentru lectură.

Andreea: Prima mea carte citită, cred, că a fost una cu poveştile lui Hans Christian Anderson. Când eram mică, pur şi simplu, le adoram. Preferatele mele erau poveste cu Degeţica şi cea cu Lebedele. Cert este, că mi-au rămas întipărite în minte şi le preţuiesc cu mare drag, ori de câte ori le recitesc.

Lexy L: Prima carte citită a fost Steaua Sudului de Jules Verne, şi m-a determinat să mă apuc serios de lectură.

Simona: Prima carte citită a fost Lună nouă şi mi-a stârnit curiozitatea în ceea ce priveşte vampirii, iar de acolo a fost un pas până să încep Jurnalele Vampirilor, o carte care m-a aruncat efectiv în lumea cărţilor de gen fantasy.

2. Dacă ar fi să alegi un loc perfect unde să stai şi să citeşti, care ar fi acela?

Laura: Într-un hamac pe malul mării.

Roxana: Oriunde... am citit în autobuze, în gară, chiar şi la masă... sincer atât timp cât am o carte bună în faţă şi timp la dispoziţie, lumea exterioară dispare.

Andreea: Oriunde ar fi perfect, atâta timp cât am o oază de linişte şi puţină ciocolată cu mine.

Lexy L: Acasă, în pat :)

Simona: Pe banca din grădină, îmi place pentru că acolo am linişte.

3. Crezi că oamenii citesc suficient în ziua de azi?

Laura: Nu, pentru că nu mai au prea mult timp liber. 

Roxana: Da şi nu... este un subiect mai delicat, deoarece înţeleg ambele părţi... nu întotdeauna ai timp să citeşti, fie problemele de natură emoţională sau cele profesionale te împiedică să te bucuri de puţin timp liber, deoarece trebuie ca atenţia ta să fie îndreptată în altă direcţie. Pe de cealaltă parte, să nu citeşti o carte, înseamnă să te limitezi doar la lumea pe care o trăieşti şi este păcat să perzi o astfel de ocazie. Şi totuşi mai există aceea categorie care consideră că este o pierdere de timp să citeşti... ei bine, nu cred că ar trebui să-i judecăm, ci să-i compătimim ... ei niciodată nu vor afla ce pierd...

Andreea: Ca să fiu sinceră: nu prea. Dacă şi-ar consacra măcar o jumătate de oră pe zi pentru lecturare, indiferent de ceea ce ar citi, dar numai să o facă, atunci lumea n-ar mai fi atât de nepăsătoare şi indiferentă la ce se întamplă în jurul ei.

Lexy L: În nici un caz. Ignoranţa e în floare atât în rândul adolescenţilor cât şi în cel al adulţilor. Din păcate, eforturile pe care le fac nu sunt suficiente cât să producă o schimbare majoră, dar mă mulţumesc momentan cu ceea ce reuşesc să realizez în grupul de prieteni şi în liceu.

Simona: Din păcate nu, dar nici şcoala nu prea se grăbeşte să le stârnească interesul pentru cărţi copiilor. Consider că ar trebui să existe la limba română ore speciale în care copilul să povestească ceea ce a citit el din propria iniţiativă, nu să i-se impună o anumită listă. Nimeni nu acceptă uşor să aibă ceva impus, bătut în cuie, cred că ar trebui să avem mai multă libertate în ceea ce priveşte lectura. Ştiu de la o prietenă bună că profesorul ei de limba română adoptă această atitudine deschisă, lăsându-i pe elevi să vorbească liber despre cărţi. Cred că mai mulţi profesori ar trebui să îi urmeze exemplul.

4. Ce carte ai recomanda unei persoane care vrea să pornească pe urmele tale? 

Laura: Depinde de ce fel de gen de carte preferă. De exemplu: Academia vampirilor(întreaga serie), Chimie Perfectă, Slam, din dragoste pentru Laken, Printre tonuri cenuşii sau Destine la limită.

Roxana: Cred că orice carte va decide să citească, va fi o decizie înţeleaptă... până la urmă, important este faptul că vrea să citească şi având în vedere că una dintre primele mele lecturi la doar 10 ani a fost o carte marca Sandra Brown (şi nici nu am înţeles mare lucru din ea ) nu prea am dreptul să judec... aşa că sfatul meu este să citiţi oamani buni ceea ce doriţi când aveţi timp. Nu uitaţi lectura e o placere!

Andreea: O întrebare capcană? :)) Hmm..nu prea ştiu, depinde şi de gusturile persoanei respective privind cărţile. Cred că mai întâi, i-aş recomanda o lectură uşoară şi de-a unui autor de-al nostru (trebuie să ne promovăm ţara, nu?). Şi acea carte ar fi "Invitaţie la vals" a lui Mihail Drumeş.

Lexy L: Întrebarea aceasta e foarte complicată. Depinde de vârstă, sexul, hobby-urile şi interesele persoanei respective. Trebuie să găseşti cartea care să îl reprezinte oarecum pe individ şi să îi sporească pofta pentru lectură.

Simona: Greu, greu, greu….dacă vrea să pornească pe urmele mele i-aş recomanda să înceapă cu o carte scrisă de Mihail Drumeş un autor extraordinar, care m-a făcut să stau cu sufletul la gură până la ultima pagină.

Dăm mai departe acest tag următoarelor bloguri: Another Books World, Simona's Blog, Walking on Letters, Blogul Colectionarului.Curcubeul Viselor.