Camryn Bennett, o tânără în vârstă de douăzeci de ani, crede că ştie exact în ce direcţie se îndreaptă viaţa ei.Însă după o noapte de pomină la cel mai extravagant club din Raleigh, North Carolina, şochează pe toată lumea- inclusiv pe sine- când se hotărăşte să renunţe la singura viaţă pe care a cunoscut-o vreodată şi să ia totul de la început. Având la ea doar poşeta şi telefonul mobil, Camryn se urcă într-un autobuz Greyhoud, gata să se găsească pe sine însăşi. În schimb îl găseşte pe Andrew Parrish.
Sexy şi provocator, Andrew o face să simtă dragostea şi pasiunea în feluri pe care Camryn nu şi le-ar fi imaginat niciodată. Dar, bărbatul din viaţa ei ascunde un secret. Îi va apropia acesta definitiv sau îi va distruge ireversibil?
Vreau să mulţumesc sponsorului nostru Editura Trei pentru şansa de a citi această carte! Ea poate fi comandată AICI alături de multe alte titluri!
Gândurile mele (Roxana):
Aş vrea să încep prin a menţiona că această carte nu este o lectură plină de scene dramatice, iubiri imposibile, complicaţii, tragedii şi pur şi simplu un Twilight pentru adulţi ( nu vreau să jignesc fanii seriei - şi eu fac parte dintre ei- dar trebuie să recunoaştem că seria respectivă este plină de dramă ), deci mă aşteptam la o asemenea . Sunt convinsă că vă întrebaţi de ce m- aş aştepta la o furtună de emoţii şi complicaţii emoţionale..
Ei bine, pentru început titlul romanului "Niciodată împreună?" sau în versiunea originală "The Edge of Never". Înainte de a vă explica motivele mele aş vrea să clarific o problemă - cea a modificării titlului original- am observat că a apărut o polemică în privinţa lui. Pot mărturisii cu mâna pe inimă că nu înţelegeam de ce a fost ales şi modificat titlul original, dar nici nu condamnam editura pentru alegerea făcută, până la urmă reprezintă o mare responsabilitate alegerea unui titlu potrivit care să atragă atenţia unui public cât mai numeros posibil şi cu toate că, noi eram în cunoştinţă de cauză în privinţa acestei duologii, restul populaţiei nu este ( citându-l pe Alexandru Lapusneanu cu una dintre frazele lui faimoase în literatură : ' proşti, dar mulţi!') , trebuie să luăm în considerare că până la urmă majoritatea primează în faţa individului oarecare. Evident, acest titlu părea ales mai degrabă ca o strategie de marketing decât o ilustrare mai scurtă a poveştii ( şi aşa cum deja am subliniat este important să se vândă acest titlu nu doar unui public restrâns, cunoscător, dacă editura vrea să-şi continuie activitatea, atunci trebuie să-şi plătească toate datoriile- incluzând drepturile pentru publicare, traducători, editori, angajaţi etc.- şi să obţină suma necesară pentru continuarea activităţii ). DAR, s-a dovedit că măînşelam amarnic, deoarece trebuia să mă gândesc la simbolism ( în prima carte, eroina şi eroul se află parcă pe marginea unui prăpăstii adânci şi niciunul dintre ei nu vrea să se arunce, să se dezvăluie cu totul în faţa celuilalt, implicit şi în faţa publicului, şi să dea cărţile pe faţă, de aici şi alegerea titlui original: "The Edge of Never") , luând în considerare ceea ce am aflat, trebie să analizăm puţin şi simbolistica titlului românesc: "Niciodată împreună?". Trăind cu un părinte care respiră, mănâncă şi iubeşte cu toată fiinţa lui sarcasmul, am învăţat să-l folosesc şi să-l perfecţionez, de aceea recunosc importanţa semnelor de punctuaţie, care folosite cu multă grijă şi atenţie poat face o mare diferenţă în cadrul unui discurs.Acum, ştiu că mulţi nu vedeţi legătură între sarcasm şi prezenţa semnelor de exclamare, dar este foarte importantă, ea ne caracterizează şi chiar dacă nu ne place, ne încadrează într-o anumită categorie. De aceea trebuie să fim foarte atenţi la semne şi accente, astfel ajungem la "Niciodată împreună?" care prezintă acel mic semn de întrebare plus aceea întrebare, o incertitudine a relaţiei lor, o relaţie nedefinită, cei doi eroi aflaţi într-un dans al iubirii nesigur, amândoi fug de responsabilitatea unei relaţii reale, dar în acelaşi timp trăind-o. O contradicţie în termeni, un oximoron ce apare frecvent în roman, dar vom discuta mai pe larg puţin mai târziu.
Revenind la subiectul iniţial, m-am aşteptat la dramă şi puţină depresie în acest roman, DAR m-am înşelat complet, relaţia personajelor, deşi puţin dramatică, pasională, în acelaşi timp era şi relaxată, dulce, sexy şi liniştită- încă un oximoron - ceea ce compensează pentru secretele şi complicaţiile emoţionale din roman.
În incipit o cunoaştem pe eroină care este prezentată în relaţiile cu prietenii ei, dar şi în mod indirect prin gândurile şi trăirile ei. Pot spune că relaţia cu prietena ei cea mai bună,Natalie. Contrar tuturor aşteptărilor mele, relaţia lor de prietenie este foarte profundă, chiar dacă par antiteza celeilalte, Camryn - cuminte, blondă,controlată, inocentă şi, respectiv Natalie- fata gotică, brunetă, dezinhibată şi necontrolată. În pofida acestui fapt, amândouă se protejează una pe cealaltă, o relaţie pe care puţine persoane sunt suficient de norocoase să se bucure de ea. Dar această relaţie va fi pusă la încercare când, într-o seară, iubitul lui Natalie, care era îndrăgostit în secret de Camryn, gelos pe Blake, un pretendent al lui Camryn, o 'salveaza' pe aceasta de la un posibil viol, acţiune inutilă născută din gelozia lui, doar ca într-un final să încerce să se impună cu forţa asupra lui Camryn. Din acel moment, Camryn încearcă să procedeze în mod corect şi să-i dezvăluie adevărul lui Natalia, dar aceasta se înfurie şi o acuză pe Camryn pentru seducerea iubitului ei, Damon. Astfel, ajungem cu paşi repezi de la incipit la intrigă, după aceea trecem la expoziţiune. Adevărul este, este timpul care face tranziţia de la o etapă la cealaltă este relativ scurt, dar aflăm incredibil de multe informaţii în acest timp, dar odată cu apariţia expoziţiunii, desfăşurarea acţiunii se face puţin mai lent, dar la fel ca în prima a romanului, eroina noastră va trece printr-o serie de peripeţii, care conduc către punctul culminant şi finalul cărţii. Naraţiunea se face la persoana întâi, existând doi naratori- Camryn şi Andrew- autori ce prezintă acţiunea într-un mod diferit, astfel încât se observă cu uşurinţă inexperienţa de viaţă a lui Camryn în antiteză cu maturitate atât pe planul sexual cât şi în examinarea comportamentului celorlalte personaje. Dar, ceva îi atrage şi le uneşte destinele în mod irevocabil, chiar şi în pofids voinţei lor.
Mai exact, Camryn ranita de indiferenta persoanelor iubite, ingrozita ca viata ei se transforma intr-o rutina ingrozitoare, hotaraste sa fuga. Andrew, bantuit de proprii lui demoni, se simte obligat sa-i infrunte si astfel, intamplarea, soarta ii pune fata in fata, prin prezenta lor in acelasi autovehicol- un autobuz in drum spre Texas- dar, doar sunetul muzicii le uneste destinele, chiar de mai multe ori, pe parcursul romanului...
Întâlnim noţiunea de simbolism pe tot parcursul romanului, prin prezenţa unei călătorii atât pe planul fizic cât şi spiritual, un bildungsroman în centrul caruia se află Camryn şi povestea ei.Este adevărat că unele situaţii se repetă,motivul atacului, al unui posibil viol, dar cred că autoarea a încercat să tragă un semnal de alarmă asupra situaţiei lui Camry- ' chiar dacă Camryn îşi găseşte prinţul din poveşti într-un autobuz, asta nu înseamnă că este în regulă să vorbiţi cu străinii'- mai ales că acest roman poate fi citit de unele tinere uşor influenţabile. Dar, ce tot vorbesc, în această era, există prădători atât în viaţa reală cât şi online - niciodată nu poţi şti cine este la capătul celuilalt monitor sau telefon.
Caracterizarea personajelor:
Camryn- Are multe secrete, dar inexperienţa ei de viaţă se reflectă chiar şi în modul în care îşi păstrează secretele, nereuşind să le ascundă pentru foarte mult timp de cititor sau de Andrew. Ea este departe de a fi timidă în interior, dar la începutul romanului este închisă în relaţiile cu celelalte personaje, deşi în urmă monologurilor interioare se vede cu uşurinţă că ea ar spune multe, doar că a fost foarte afectată de întâmplările din trecut- în principal pierderea unei persoane foarte dragi, o umbră ce planează asupra relaţiilor amoroase.
Camryn adoră să-şi împletească părul blond, fiind una dintre trăsăturile ei fizice atent subliniate de autoare, astfel conturându-se o imagine angelică a personajului, ce-l va atrage pe erou, care îşi doreşte să-i arate, spre deliciul publicului matur, plăcerile 'păcătoase', dar extrem de sexy.
Andrew- este cel de-al doilea narator al romanului, dar care este antiteza lui Camryn. Dacă Camryn are viitorul deja conturat şi planificat sub atenţia constantă a mamei ei, Andrew trăieşte după principiul Carpe Diem - fiecare nouă zi este tratată ca şi cum ar fi ultima, dar moartea inevitabilă a tatălui lui îl obligă să se întoarcă acasă , locul ce-l sperie cel mai mult, din mai multe motive personale, motive ce se vor transforma în secrete periculoase pentru relaţia lui cu Camryn.
Andrew, este foarte talentat din punct de vedere muzical, fiind un bun cunoscător al acestei arte, observă foarte curând talentul lui Camryn, pe care o va încuraja să-şi urmeze visurile şi să cânte alături de el.
Natalie- este un personaj aflat în antiteză cu personalitatea lui Camryn, dar în acelaşi timp o completează, fiind privite ca ying şi yang. Deşi Natalia va face unele greşeli, în cele din urmă o va ajuta pe Camryn să realizeze un fapt foarte important în relaţia ei cu Andrew.
Ian-.
Probabil vă întrebaţi de nu am completat caracterizarea acestui personaj. Ei bine, va trebui să citiţi şi să aflaţi singuri mai multe despre el precum şi celelalte episoade secundare : Damon, mama lui Camryn, tatăl lui Andrew, dar şi cele episodice precum mama lui Andrew, Blake şi ticălosul din autobuz.
Totuşi, trebuie să vă avertizez că sunt şi unele puncte negative ale romanului: vor rămâne unele întrebări fără răspuns şi deznodământul pare grăbit, în momentul apariţiei punctului culminant, va apărea aproape imediat, fără a ne acorda un moment de respiro şi procesare a evenimentelor. Singura explicaţie ar fi aceea că autoarea s-a grăbit să finalizeze romanul. Refuz să cred că a fost doar o strategie de marketing, pană la urmă autorul se ' conecteză cu personajele sale, nu doar le vinde pur şi simplu.
În ciuda acelui final grăbit, romanul merită fiecare bănuţ şi constituie o operă literară extraordinară aflată la limita noului gen New Adult şi a genului Adult, o combinaţie genială şi unică, în care umorul se îmbină cu drama în părti egale.
Notă 4/5
Citate:
"Părinţii au această opinie deformată că nimeni sub douăzeci de ani nu poate şti, pur şi simplu, ce este dragostea, ca şi cum vârsta pentru iubire s-ar reglementa la fel ca vârsta legală pentru consumul de băuturi alcoolice.Ei cred că 'dezvoltarea emoţională' a psihicului unui adolescent este prea slabă ca să înţeleagă dragostea, să ştie dacă este 'reală' sau nu.
Asta este o idioţenie.
Adevărul este că adulţii iubesc în feluri diferite, nu într-un singur fel.(...)"
"Nu se mişcă. Îl bat mai tare. El se întoarce şi deschide încet ochii, uitându-se la mine cum stau cu burta sprijinită pe spătarul scaunului.
Se ridică şi-şi trage căştile din urechi, lăsând muzica să ţâşnească din difuzoarelemicuţe.
- Te deranjează să le dai puţin mai încet?
- Ai putut să auzi asta? spune el.
Eu ridic o sprânceană şi spun:
- Îhî, da, e destul de tare.
El dă din umeri şi apăsă cu degetul mare pe butonul de volum al MP3- playerului, iar muzica se aude în surdină.
- Mulţumesc, spun şi mă las să alunec înapoi în scaun.
De data asta, nu mă lungesc pe cele două scaune în poziţie fetală, ci mă las într-o parte şi-mi sprijin capul, din nou, de geam.Încrucişez braţele şi închid ochii.
- Hei.
Ochii mi se deschid, dar nu-mi mişc capul.
- Ai adormit deja?
Îmi ridic capul de pe geam şi mă uit în sus la tipul care pluteşte deasupra mea.
- Doar ce am închis ochii, spun. Cum aş putea să fi adormit?
- Păi nu ştiu, şopteşte el. Bunicul putea să adoarmă în fix două secunde după ce-şi închidea ochii.
- Bunicul tău era narcoleptic?
Pauză.
- Nu, din câte ştiu eu.
Oo, asta este ciudat.
- Ce doreşti? întreb la fel de încet cum a facut-o şi el.
- Nimic, spune el rânjind în jos spre mine. Voiam să ştiu doar dacă ai adormit.
- De ce?
- Ca să pot da muzica mai tare."
Nu cred că mai trebuie să menţionez că aştept cu nerăbdare continuarea acestui roman- The Edge of Always, din această duologie.
No comments:
Post a Comment