Gelozie (Altfel de îngeri #3) - Lili St. Crow (recenzie)

Autor: Lili St. Crow
Traducere: Alexandra Muşat
Editura: LEDA
Apariţie: 2011
Număr pagini: 384

Dru Anderson
Întunecată, periculoasă şi sexy.
Dragostea este un camp de luptă.

Lumea Reală este un loc înspăimântător. Întrebaţi-o despre asta pe Dru Anderson, o fată dură care a pus la pământ un număr destul de mare de tipi răi. E înarmată, periculoasă, şi gata să lupte mai întâi şi abia pe urmă să stea la discuţii. Aşa că o să dureze ceva timp până să-şi dea seama în cine se poate încrede.

Dru a ajuns în sfârşit la Schola Prima — căminul Ordinului şi locul unde se pregătesc djamphirii din Lumea Reală —, dar viaţa ei devine încă şi mai agitată. Pe firmament a apărut o nouă svetocha, o roşcată vicleană numită Anna, care joacă Ordinul pe degetele ei drăgălaşe şi care mai degrabă ar omorî-o pe Dru decât să împartă cu ea lumina reflectoarelor. Şi se pare că Dru are ceva ce Anna îşi doreşte. Iar numele acelui „ceva” se întâmplă să fie Christophe Reynard…

Cum poate crede Dru că Ordinul o va proteja, când conducătoarea lui o vrea dispărută?

Dru Anderson nu se teme de întuneric. Deşi ar trebui.

 

Gândurile mele (Andreea):

 

Iată-ne ajunşi la recenzia celui de-al treilea volum, care este de-a dreptul explozibil! La acesta a durat ceva mai mult să-mi găsesc cuvintele, pentru că, încă de la început, am cam rămas fără ele. :)))

Declar cu mâna pe inimă, că aceasta a devenit una din seriile mele preferate, mai ales, acest volum!

În volumul trecut (recenzia aici), Dru a avut parte de multe peripeţii. Graves a început să se integreze în colectiv şi să petreacă mai mult timp cu noii săi prieteni vârcolaci. La şcoală şi-a făcut apariţia o altă svetocha, Anna, care a încercat s-o îmboldească pe Dru împotriva lui Christophe.

Au avut loc mai multe atacuri ale vampirilor, care au fost informaţi că o svetocha se află acolo. Cineva trădase locul secret al şcolii, dar Dru reuşeşte să scape atât cu ajutorul prietenilor săi, cât şi cu cel al lui Ash, vârcolacul care-l muşcase pe Graves.

În sfârşit, puştoaica şi prietenii ei, împreună cu Ash, ajung în locul care trebuia, Schola Prima, unde se antrenează djamphirii şi vârcolacii, după ce ultimul atac al vampirilor a incendiat şcoala în care se aflau. De data asta, Christophe a avut grijă să-i conducă până la uşa şcolii, iar, apoi, şi-a luat tălpăşiţa, fără prea multe explicaţii.

Aici, Dru întâmpină şi mai multe obstacole şi face cunoştinţă cu membrii Consiliului, care conduc şi Ordinul. Are parte de propria gardă de corp, desemnată chiar de Christophe. În acest Ordin există un trădător, iar Dru trebuie să descopere cine o vrea moartă.

“Pe de altă parte, tipii ăştia erau probabil destul de în vârstă ca să-mi fie taţi. Sau chiar mai bătrâni. Nu mă simţeam în largul meu să mă trag de şireturi cu ei.”

Tânăra este nevoită să se ducă la unele întalniri ale Consiliului, iar acolo dă de câteva ori peste Anna, amândouă încercând să se poarte cât mai “frumos” una cu cealaltă.

Între cele două svetocha încep să iasă scântei, având parte şi de ceva vânătăi. Anna are ceva de împărţit cu puştoaica, la fel cum a avut şi cu mama lui Dru.
 

„În faţa clasei, am verificat, încărcat şi ochit cu fiecare armă; am pus magazia în AK 47 şi încărcăm puştile când profesorul şi-a dres glasul şi a spus:— Ei bine, cred că ştiu cine va fi asistentul meu semestrul ăsta.”

Se pare că şcoala nu e chiar atât de sigură cum se spune, vampirii reuşind să pătrundă în incinta ei. Avem parte de foarte multe surprize, unele plăcute (care o vor face pe Dru confuză în legătură cu sentimentele ei), altele nu (un singur cuvânt: Anna; bine! e mai degrabă un nume ).

Şi aici există un “triunghi amoros”, care îşi face simţită prezenţa mai mult decât în celelalte volume. Acum, fiecare ţine cu cine vrea: cu Graves, prietenul ei cel mai bun, loup-garou, care a acceptat, cu bune şi rele, să rămână alături de Dru sau cu Christophe, djamphirul care a devenit “îngerul ei păzitor”, luptând cu oricine o vrea moartă.

„— Bineînţeles că am vorbit serios. [...] Tu eşti singurul lucru bun care mi s-a întâmplat de când tata a fost transformat în zombi, Graves. Vrei să pun un afiş pe care să scriu asta?”

"Zâmbetul lui Christophe era larg şi dulce. Când zâmbea aşa, arăta mai chipeş ca niciodată. Inima oricărei fete era în pericol să stea în loc."

Va descoperi Dru care este trădătorul, care o vrea cu orice preţ moartă? Christophe se va întoarce după ea? Dar Anna, de ce este atât de pornită împotriva lui Dru? Ce va face Dru în legătură cu cei doi băieţi?

Veţi afla, numai dacă veţi citi! 

Personajele

Benjamin şi Leon fac parte din garda lui Dru, alături de alţi doi băieţi (George şi Thomas), până ea îşi va alege singură garda personală. Aceştia sunt djamphiri şi sunt unii dintre cei mai de treabă, pe care i-am întâlnit de-alungul seriei până acum.

„Hei, Graves, vrei să te duci să cumperi şampon, pastă de dinţi, lucruri de genul ăsta? [...] Ia-mi şi nişte Midol, bine?

Benjamin aproape se înecă. Leon studie tavanul foarte interesat şi un zâmbet îi apăru la colţurile gurii. Avea buze subţiri. În timp ce Benjamin părea gata să intre în pământ, Leon părea foarte amuzat. Am ajuns la concluzia că-mi plăcea de el.
— Cred că ar trebui să-ţi iei singură Midolul, spuse Graves serios, dar un zâmbet îi mijea pe buze.[...]
De vreme ce Graves crede că ar trebui să-mi cumpăr singură Midolul. Voi aveţi nevoie de ceva, dacă tot suntem aici? Leon râse cu poftă.
— Au sucuri cu fulgi de gheaţă în faţă.
— Isuse Hristoase, mormăi Benjamin. [...] Mă aşteptam la nişte zboruri transatlantice.M-am gândit că era cel mai bine pentru toţi cei în cauză să mă fac că n-am auzit ce-a spus. [...] Doar că noi am crezut că o svetocha are să fie, ei bine, mai dificilă. Leon se strâmbă. Eu chiar vreau un suc cu fulgi de gheaţă.
Am schiţat un zâmbet. Acum clar îmi plăcea de el.
— Nici eu n-am mai băut aşa ceva de nu mai ştiu când. Poate tipii de afară – cei doi blonzi – vor şi ei unul?
Nu ştiu de ce, dar lui Leon i se păru că spusesem ceva de-a dreptul amuzant. Pufni şi chicoti cât am trecut prin Articole de Menaj spre raionul de Sănătate şi Frumuseţe, şi chiar şi Benjamin se înmuie destul cât să zâmbească larg.”

Hiro şi Bruce sunt membrii ai Consiliului, cât şi cei care conduc Ordinul. Aceştia sunt tot djamphiri. După cum v-aţi dat seama sau nu, vârcolacii n-au ce căuta în Consiliu, Ordin sau în gărzile personale ale svetochei. Şi de cei doi îmi place mult!

"Dacă ar fi venit Bruce să mă ia, aş fi fost nerăbdătoare să schimbăm câteva cuvinte."

"- Kir. Milady. Buza i se arcui şi cuvintele lui erau pline de sarcasm. Apoi se întoarse pe jumătate şi se uită la mine. Când deschise din nou gura, murmură cu respect.
- Milady. Nu reuşeam să înţeleg cum putea să rostească acelaşi cuvânt atât de diferit de fiecare dată. Se aplecă uşor, făcu o reverenţă şi eu nu m-am abţinut şi am făcut la fel."

Kir este un alt djamphir şi membru al Consiliului. Din acesta mai fac parte încă 3 băieţi djamphiri (Alton, Ezra şi Marcus). Nu-mi place deloc persoana lui. Încă de la început, mi s-a părut un tip ciudat. Mai ales că se ţine după Anna, exact ca un „căţeluş”.
 

"Djamphirul roşcat zâmbi. Era un rânjet larg, ca de animal, şi era cât pe ce să mă dau un pas în spate. [...] Am luat brusc hotărârea să nu rămân niciodată singură cu Kir dacă aveam de ales."

Anna este cealaltă svetocha şi este conducătoarea Consiliului, implicit a Ordinului. Poreclită Regina Roşie, nu toţi au onoarea de a o vedea în persoană, pentru ei fiind un fel de mit. Are parte de o gardă personală, aleasă chiar de ea (exact cum va face şi Dru, când va ajunge la maturizare) şi este tratată exact ca o prinţesă, pentru statutul ei.

„Era oficială treaba. Nu-mi plăcea de ea. Probabil că şi ea simţea la fel.”
 

 “Am zărit o frântură de ceva roşu, de mătase, o cascadă de păr roşcat şi creţ şi nişte cizme cu toc care aveau nasturi pe toată partea din faţă. Se opri brusc. Exact ca o felină care te vede că te uiţi la ea şi încremeneşte locului, cu o labă în aer.”

Nota mea: 5/5