De o mie de ani oamenii n-au mai văzut soarele sau o floare, de când Lordul Legiuitor a început să conducă lumea. Omenirea e împărţită în două clase: skaa şi nobili. Singurul lucru care le deosebeşte este că nobilii se nasc uneori cu anumite abilităţi de a folosi metalele în acţiuni ca Domolirea, Aţâţarea sau Împingerea. Ocazional însă împerecherea dintre clase produce un skaa cu talente de nobil; de aceea, Lordul Legiuitor ucide copiii născuţi din asemenea relaţii. Uneori însă câte unul scapă cu viaţă. Iar Kelsier este un astfel de Supravieţuitor… legendarul „Născut din ceaţă", care aduce acum speranţă pentru skaa.
Pe lângă unul dintre cele mai interesante concepte de magie din literatura fantasy,Născuţi din ceaţă pune întrebări profunde despre religie şi societate." -- New York Times Book Review
Seria Născuţi din ceaţă este o trilogie, la care a fost adăugat ulterior un al patrulea volum a cărui acţiune se petrece la 300 de ani după evenimentele din seria originală.
Vreau să mulţumesc sponsorului nostru Editura Trei pentru şansa de a citi această carte! Ea poate fi comandată AICI alături de multe alte titluri!
Gândurile mele (Roxana):
“Belief?"
"Yes," Sazed said. "Tell me, Mistress. What is it that you believe?"
Vin frowned. "What kind of question is that?"
"The most important kind, I think.”
“Belief?"
"Yes," Sazed said. "Tell me, Mistress. What is it that you believe?"
Vin frowned. "What kind of question is that?"
"The most important kind, I think.”
În primul rând aș dori să precizez că deși am auzit de Brandon Sanderson, care este foarte popular în momentul acesta, totuși nu am avut ocazia să citesc una dintre operele lui asta până acum.
Iar acum mă întreb ce a fost în capul meu? Cum am putut rata oportunitatea de a citi o asemenea serie extraordinară? Pentru că dați-mi voie să vă asigur că am ADORAT Ultimul Imperiu!
Știu că mulți dintre voi veți cataloga această carte ca fiind încă un titlu fantasy, și cu toate că nu mi-am ascuns niciodată iubirea față de acest gen literar, de data aceasta cu greu aș putea cataloga Ultimul Imperiu ca fiind doar o altă carte obișnuită din acest gen literar, ci dimpotrivă ea ar putea face parte atât din categoria științifico-fantastică, dar și cu o tentă de distopie. Așa cum am menționat deja nu știam foarte multe despre autor, dar aflasem despre unele titluri scrise de el, care au avut foarte mult succes, încât vă puteți imagina că am ezitat puțin în decizia mea de a citi această carte, deoarece nu eram complet sigură că îmi va plăcea. Ce mult mă bucur că m-am înșelat.
“My behavior is nonetheless, deplorable. Unfortunately, I'm quite prone to such bouts of deplorability--take for instance, my fondness for reading books at the dinner table.”
“Belief isn't simply a thing for fair times and bright days...What is belief - what is faith - if you don't continue in it after failure?...Anyone can believe in someone, or something that always succeeds...But failure...ah, now, that is hard to believe in, certainly and truly. Difficult enough to have value. Sometimes we just have to wait long enough...then we find out why exactly it was that we kept believing...There's always another secret.”
“You should try not to talk so much, friend. You'll sound far less stupid that way.”
“But you can't kill me, Lord Tyrant. I represent that one thing you've never been able to kill, no matter how hard you try. I am hope.”
“My behavior is nonetheless, deplorable. Unfortunately, I'm quite prone to such bouts of deplorability--take for instance, my fondness for reading books at the dinner table.”
Subiectul romanului este unul deja cunoscut cititorului, mai
exact lupta dintre bine şi rău, dintre conducător şi cetățenii lui, dar aici,
avem parte de elementele fantastice care în timp ce oferă extraordinarul, în
același timp îi oferă și credibilitatea poveștii. Îi avem pe de o parte pe nobili împreună cu Lordul Legiuitor, care abuzează de puterile lor, dar și de skaa,
oamenii obișnuiți lipsiți de puteri magice, cei ce nu se pot apăra de abuzuri,
ci doar să spere că vor supraviețui în această lume violentă.
“Belief isn't simply a thing for fair times and bright days...What is belief - what is faith - if you don't continue in it after failure?...Anyone can believe in someone, or something that always succeeds...But failure...ah, now, that is hard to believe in, certainly and truly. Difficult enough to have value. Sometimes we just have to wait long enough...then we find out why exactly it was that we kept believing...There's always another secret.”
Dar, elementul care deosebește această carte de restul romanelor cu acest subiect ca stereotip, este lumea creată, ieșită din comun și foarte bine descrisă, dar mă opresc aici pentru că nu vreau să dezvălui prea mult.
“You should try not to talk so much, friend. You'll sound far less stupid that way.”
Ca în toate bătăliile dintre bine și rău, vom avea nevoie de personaje malefice şi eroi... cum vă puteți imagina, Lordul Legiuitor este personajul negativ, corupt, care acționează după propriile lui interese, dar nu știm cine sunt eroii... ei bine Kelsier este unul dintre eroi, iar celălalt, sau mai bine zis cealaltă este Vin, ucenica, ambii născuți din ceață, vânați de semenii lor, care nu le vor permite să existe din cauza originilor lor, dar de asemenea, datorită pericolului pe care îl reprezintă pentru nația lor și sistemul lor atent organiza.
Marsh: Our best efforts were never even a mild annoyance to the Lord Ruler."
Kelsier: Ah, but being an annoyance is something that I am very good at. In fact, I'm far more than just a 'mild' annoyance--people tell me I can be downright frustrating. Might as well use this talent for the cause of good, eh?”
Dar să nu vă închipuiți că Vin și Kelsier sunt mai prejos decât nobilii şi conducătorul lor, ci dimpotrivă sunt la fel de vicioși ca și ei, iar dacă sunt puși la pământ se vor ridica și vor lovi la fel sau chiar mai tare, de aceea i-am admirat atât de mult, pentru că sincer îi ADOR pe eroii care luptă la fel de mult, la fel de dur, la fel de teribil precum dușmanii lor. Nu mă înțelegeți greșit, pentru că știu că în viața reală este dificil să te ridici și să fi la fel de teribil precum dușmanii tăi, dar când citesc o carte bună, îmi place când autorul nu se inhibă și ne arată că poți lovi și să rămâi totuși fidel principiilor tale.
Totuși, odată ca niciodată Lordul Legiuitor nu era la fel de teribil așa cum este acum.. la început și-a dorit doar o lume mai bună, dar pe parcurs, totul s-a schimbat și recunosc că mi-a plăcut foarte mult să observ ascensiunea lui, dar deodată și distrugerea lui ca personaj cu principii nobile... În același timp îl vedem pe Kelsier, vedem lupta lui pentru a supraviețui și modul în care descoperă cine este și ceea ce poate face, pentru că până la urmă, avem un roman fantastic, în care nobilii au diverse abilități magice precum Căutarea, Ațâțarea sau Domolirea. Aceste abilități apar după ce nobilii ard una dintre cele opt metale, dar cei Născuți din Ceață pot mai mult de atât, iar acest fapt îi îngrozește pe nobili.
Așa cum am menționat deja, această carte ilustrează, într-o oarecare măsură lupta dintre bine și rău, dar și dintre clasele sociale, iar această caracteristică m-a făcut să mă îndrăgostesc și mai mult de această carte, pentru că rareori avem ocazia să vedem realitatea ilustrată într-un roman fantastic. Precum mai rar vezi un autor care nu-și inhibă părerile personale, iar acest lucru se poate observa în Ultimul Imperiu.
Decizie Finală- Avem un roman care ilustrează foarte multe teme serioase, încorporate într-o lume supranaturală extrem de bine descrisă, cu personaje frumos structurate, aflate într-un conflict dintre bine și rău. Toate acestea sub vocea unui narator care reușește cu ușurință să-ți ofere impresia că trăiești în lumea respectivă.... ce îți mai poți dori?
Nota mea: 5/5
Marsh: Our best efforts were never even a mild annoyance to the Lord Ruler."
Kelsier: Ah, but being an annoyance is something that I am very good at. In fact, I'm far more than just a 'mild' annoyance--people tell me I can be downright frustrating. Might as well use this talent for the cause of good, eh?”
Dar să nu vă închipuiți că Vin și Kelsier sunt mai prejos decât nobilii şi conducătorul lor, ci dimpotrivă sunt la fel de vicioși ca și ei, iar dacă sunt puși la pământ se vor ridica și vor lovi la fel sau chiar mai tare, de aceea i-am admirat atât de mult, pentru că sincer îi ADOR pe eroii care luptă la fel de mult, la fel de dur, la fel de teribil precum dușmanii lor. Nu mă înțelegeți greșit, pentru că știu că în viața reală este dificil să te ridici și să fi la fel de teribil precum dușmanii tăi, dar când citesc o carte bună, îmi place când autorul nu se inhibă și ne arată că poți lovi și să rămâi totuși fidel principiilor tale.
Totuși, odată ca niciodată Lordul Legiuitor nu era la fel de teribil așa cum este acum.. la început și-a dorit doar o lume mai bună, dar pe parcurs, totul s-a schimbat și recunosc că mi-a plăcut foarte mult să observ ascensiunea lui, dar deodată și distrugerea lui ca personaj cu principii nobile... În același timp îl vedem pe Kelsier, vedem lupta lui pentru a supraviețui și modul în care descoperă cine este și ceea ce poate face, pentru că până la urmă, avem un roman fantastic, în care nobilii au diverse abilități magice precum Căutarea, Ațâțarea sau Domolirea. Aceste abilități apar după ce nobilii ard una dintre cele opt metale, dar cei Născuți din Ceață pot mai mult de atât, iar acest fapt îi îngrozește pe nobili.
Așa cum am menționat deja, această carte ilustrează, într-o oarecare măsură lupta dintre bine și rău, dar și dintre clasele sociale, iar această caracteristică m-a făcut să mă îndrăgostesc și mai mult de această carte, pentru că rareori avem ocazia să vedem realitatea ilustrată într-un roman fantastic. Precum mai rar vezi un autor care nu-și inhibă părerile personale, iar acest lucru se poate observa în Ultimul Imperiu.
Decizie Finală- Avem un roman care ilustrează foarte multe teme serioase, încorporate într-o lume supranaturală extrem de bine descrisă, cu personaje frumos structurate, aflate într-un conflict dintre bine și rău. Toate acestea sub vocea unui narator care reușește cu ușurință să-ți ofere impresia că trăiești în lumea respectivă.... ce îți mai poți dori?
Nota mea: 5/5
“But you can't kill me, Lord Tyrant. I represent that one thing you've never been able to kill, no matter how hard you try. I am hope.”
Mistborn series...
Despre Autor
Brandon Sanderson (n. 1975) a obţinut masteratul în Creative Writing la Universitatea Brigham Young, pe când făcea parte din redacţia Leading Edge, revista semiprofesionistă de ficţiune speculativă a universităţii. A debutat în 2005 cu romanul Elantris. Sanderson a fost ales pentru a scrie volumul final din seriaRoata timpului după moartea lui Robert Jordan. Este laureat al Premiului David Gemmel Legend (2011) pentru cel mai bun roman fantasy, The Way of Kings.
No comments:
Post a Comment