Prima recenzie de film în cadrul săptămânii altfel sper să fiţi alături de noi pe parcursul ei. Cei mai activi cititori vor fi premiaţi, poate fi o carte, şanse în plus la viitoarele concursuri, sau semne de carte. Veţi afla la sfârşitul săptămânii!
Într-o zi am găsit lângă patul meu un simplu nasture de la o cămaşă pe care o purtasem cu ceva timp în urmă. M-am uitat la el şi l-am analizat atent, undeva în mintea mea ceva a început să se lege ca mai apoi totul să devină clar ca lumina zilei. Nasturele acela îmi amintea de un film, care a rămas în sufletul şi mintea mea de când l-am vizionat prima oară în urmă cu un an. De atunci viaţa mea s-a schimbat la un nivel pe care încă nu-l pot explica şi înţelege ci doar simţi. Simt că ceva s-a schimbat în percepţia mea de când am văzut acest film, ceva ce a rămas schimbat şi acum.
Povestea lui Benjamin Button începe timid într-o iarnă când este abandonat de tatăl său pe treptele unui azil. Acolo o doamnă cu suflet mare îl ia în îngrihirea sa, chiar dacă aparenţele nu sunt deloc plăcute, acesta nu doreşte să-l abandoneze. Băiatul se născuse grav bolnav, acesta avea conformaţia unui bătrân trecut de 80 de ani. Nimeni nu-i dădea şanse de supravieţuire, dar dragostea şi căldura noii familii i-au oferit putere micuţului, care încet, dar sigur începea să prindă forţe şi să lupte pentru supravieţuire.
Benjamin învaţă să meargă şi să vorbească, chiar dacă are înfăţişarea unui bătrân, sufletul său este la fel de inocent ca cel al unui copil, care nu ştie ce înseamnă răutatea. Mi-se rupea sufletul când vedeam câtă confuzie zace în mintea lui, câtă nedreptate trebuie să îndure din partea celor care se lasă ghidaţi de aparenţă şi nu de esenţă.
Alături de Benjamin învăţăm să iubim, să iertăm, să ne sacrificăm şi să nu renunţăm niciodată în a ne căuta locul nostru în lumea aceasta. Pentru el totul părea imposibil, speranţa de a duce o viaţă normală, i-se spulberase de foarte mult timp, dar cu toate astea încearcă, încearcă să cunoască oameni, să atingă destine şi vieţi pe care nu le-ar fi atins dacă ar fi stat pe loc. Decide să călătorească şi să exploreze, să cunoască. Cu toate astea există un preţ pe care băiatul trebuie să-l plătească. Să întinereşti în timp ce alţii îmbătrânesc nu este un dar ci un blestem. Când vezi că toţi cei dragi ţie, inclusiv femeia iubită stau sub semnul timpului nu-ţi este uşor să-ţi păstrezi fruntea sus şi optimismul intact. Dar cumva el reuşeşte să facă asta dându-ne la toţi lecţia acceptării.
Acest film este un film de suflet, care te va face să râzi, să plângi şi să fi mai bun. Să nu urăşti, ci să ierţi, să nu insulţi, ci să treci mai departe, să-ţi urmezi calea destinului tău pavată cu pietrele pe care tu le alegi, pentru că nu se ştie niciodată ce bariere trebuie să forţezi ca să poţi trece acolo unde vrei şi crezi că trebuie să fi.
Pentru mine filmul acesta a însemnat mai mult decât aş putea vreodată să exprim în cuvinte. Tot ce pot să fac este să vă sfătuiesc cu drag să strecuraţi acest film în agenda voastră şi să-l vizionaţi, iar la sfârşit să luaţi un pachet de şerveţele pentru că veţi avea nevoie.
Nota mea 5/5
Acesta e unul dintre filmele mele de suflet, alaturi de Portretul lui Dorian Gray... M-a emotionat pana la lacrimi. Mi-a placut atat subiectul, cat si punerea in scena.
ReplyDelete