Noi apariţii LEDA Edge!

Când Vee este aleasă pentru a juca în NERVE, un joc anonim de provocări transmis live online, ea descoperă că jocul o cunoaşte. O tentează cu premii luate din pagina ei AstaSuntEu şi o pune să facă echipă cu băiatul perfect, Ian cel super-sexy. La început este palpitant ― fanii lui Vee şi Ian îi încurajează să răspundă unor provocări tot mai riscante, cu mize tot mai mari. Dar jocul ia o întorsătură malefică atunci când sunt trimişi într-un loc secret împreună cu cinci alţi jucători pentru runda Marelui Premiu. Dintr-odată, este un joc de totul sau nimic, cu însăşi viaţa lor pusă la bătaie. Oare cât de departe va merge Vee înainte să cedeze, înainte să piardă NERVE?

NERVE de Jeanne Ryan, în curând în colecția Leda Edge și de pe 16 septembrie, în cinematografele din România.

"Între timp, partea de Arhivistă a creierului ei avea probabil să se oprească din goană doar atunci când avea să se oprească şi partea care controla respiraţia, sau clipitul, sau inima, sau planurile ei idioate şi neverosimile care nu ţineau şi aveau probabil să‑i aducă moartea într‑o bună zi.
Această parte continua să mormăie de una singură însemnări de teren, fără să ţină cont de nimic altceva."

ARHIVISTA WASP de Nicole Kornher-Stace, în curând în colecția Leda Edge

Încă de când era mică, Aza suferă de o boală misterioasă de plamâni, din cauza căreia îi este tot mai greu să respire, să vorbească – să trăiască. Tot ce pot doctorii să facă e să îi dea medicamente și să spere că reușesc să o mențină în viață. Așa că atunci când Aza vede o corabie în cer, familia ei consideră că e vorba de un efect secundar nemilos al pastilelor. Dar Aza e sigură că nu e o halucinație. Poate să audă pe cineva de pe vas strigându-i numele.

Doar cel mai bun prieten al ei, Jason, o crede. Jason, care întotdeauna a fost alături de ea. Jason, pentru care ea ar putea avea niște sentimente mai mult decât prietenești. Dar înainte ca Aza să se gândească mai bine la asta, ceva groaznic se întâmpla.

Boala o doboară.

Aza pleacă din această lume. Și ajunge într-alta.

MAGONIA

Deasupra norilor, pe un tarâm al corabiilor, Aza nu mai este făptura slabă, pe moarte, de dinainte. În Magonia, ea poate respire pentru prima data. Mai mult, are o putere imensă, pe care o poate folosi pentru a schimba lumea. Căci Magonia și Pământul sunt în pragul războiului, iar soarta întregii omeniri stă în mâinile Azei – inclusiv soarta băiatului pe care îl iubește. Încotro se va îndrepta loialitatea ei?

Se gândi că oamenii, când sunt în pericol, devin egoiști.

Și că egoismul este ca lemnele pentru foc.

Și că focul, în cele din urmă, arde totul.

Când orașul era încă un oraș, oamenii se trezeau în fiecare dimineață în Berlinul de Vest și în Berlinul de Est, separate prin Zidul necruțător. Când orașul era încă un oraș, Timo, Jakob și Christa nu aveau cum să știe că, într-o bună zi, vor fi nevoiți să deschidă ochii într-o lume fără adulți, în cartierele unui Berlin de nerecunoscut, plin de primejdii. Un oraș în care, pentru a supraviețui, este nevoie să faci parte dintr-un grup: Gropiusstadt, Havel, Reichstag, Tegel, Zoo. În ciuda luptelor înverșunate însă, toți au ceva în comun: virusul care, la sfârșitul adolescenței, le va curma viața, ca și cum maturizarea ar fi fost o condamnare la moarte.
Iar virusul nu este singura primejdie. O fiară misterioasă umblă liberă pe străzi, atacă și ucide animale și copii, apoi dispare fără urme. Iar pentru a se apăra de inamicul invizibil, tinerilor nu le mai ramâne decât să se alieze și să lupte împreună.

Corint Books vă invită la o călătorie printr-un Paris antrenant și plin de savoare, perfect pentru adulții doritori de a redescoperi o destinație clasică: Parisul meu. Din jurnalul unui francez prin adopție de Horea Porumb.

„Aşa cum există un Paris al lui Apollinaire şi al lui Proust, al lui Pallady şi al Marthei Bibescu, al lui Prevert sau Jacques Brel, al lui Camus, cu soarele lui negru prin cenuşiul zilelor de toamnă din Montmartre, aşa există şi un Paris al lui Horea Porumb, foarte personal, pentru un profesor care a predat ştiinţă în oraşul unde există liceul Louis le Grand şi College de France, şi nu a fost un simplu turist, ci un trăitor de zi cu zi al marelui oraş. Al tuturor şi al fiecăruia. Poate că nu vom apuca ziua cand lângă Notre‑Dame sau în Place Vendome se va construi o geamie. Parisul a fost şi a rămas, pentru noi, Place Dauphine, cheiurile Senei, clipa de azi şi Lumea de Apoi. ”