Social Icons

.

04 February 2014

Recenzie: Te aștept (Te Aştept#1) de J. Lynn/ Jennifer L. Armentrout

                         Recenzie

                                Te aștept (Te Aştept#1) de J. Lynn

Traducere:Cristina Jinga
Format: Broșată, 13,7 x 20,3 cm
Pagini:384
ISBN: 978-606-93565-3





EPICA/EpicLove/+17 ani/Contemporary Fiction/Romance
EpicLove – ficțiune pentru tineri
- disponibil din 5 februarie 2014 (precomandă)


#1 New York Times e-book bestseller list

#2 on the New York Times print și e-book

#5 USA Today

#1 Amazon

ACEASTA ESTE CARTEA PE CARE O AȘTEPTAI SĂ O CITEȘTI DE CÂND AI TERMINAT CINCIZECI DE UMBRE ALE LUI GREY ȘI E UȘOR SĂ TE IUBESC

Unele lucruri merită să le aştepţi…

Să plece la mii de kilometri depărtare de casă pentru a se înscrie la colegiu e singura cale prin care tânăra de nouăsprezece ani, Avery Morgansten, poate scăpa de ceea ce i s-a întâmplat, în urmă cu cinci ani, la o petrecere de Halloween, care i-a schimbat pentru totdeauna viaţa. Tot ce trebuie să facă e să ajungă la timp la cursuri, să se asigure că brăţara de la încheietura mâinii stângi e la locul ei, să nu atragă deloc atenţia asupra propriei persoane şi poate — dă Doamne! — să-şi facă nişte prieteni, pentru că, fără îndoială, asta ar fi o schimbare bine-venită. Singurul lucru de care n-are nevoie şi la care nu s-a gândit este să-i trezească interesul singurului băiat care ar putea să-i zdruncine fragilul viitor pe care şi-l construieşte pentru ea însăşi.

Unele lucruri merită încercate…

Cameron Hamilton —1,90 m de fizic pentru care poţi să leşini, completat cu o pereche de ochi şocant de albaştri. Și cu o remarcabilă abilitate de a o face pe Avery să-şi dorească lucruri despre care crezuse că-i fuseseră răpite irevocabil. Ea ştie c-ar trebui să stea departe de el, dar Cam e înnebunitor de omniprezent, cu farmecul lui, cu tachinările lui isteţe şi cu păcătoasa aceea de gropiţă în obraz, atât de… să-ţi vină s-o mănânci. Să se încurce cu el e periculos, dar când nu mai e cu putinţă să ignore tensiunea clocotitoare ce scoate scântei ori de câte ori sunt unul în preajma celuilalt, el face să iasă la lumină o latură a ei despre care ea habar n-avea că o are.

Unele lucruri n-ar trebui trecute sub tăcere niciodată…

Dar când Avery începe să primească emailuri de ameninţare şi telefoane care o silesc să-şi înfrunte un trecut pe care ea îl voia îngropat, nu mai are de ales şi trebuie să admită că există cineva care nu-i îngăduie să uite de noaptea aceea când totul s-a schimbat. Când adevărul devastator va ieşi la iveală, o să mai scape ea şi de data asta întreagă, cu doar o cicatrice? Şi va putea Cam să fie acolo, s-o ajute să iasă la liman, sau va fi târât în adâncuri odată cu ea?

Iar pentru unele lucruri merită să lupţi…
----------------------------------------------------------------------------------------------

Recenzie:


Încă un titlu genial- sincer, am avut parte de foarte multe cărţi spectaculoase (cel puţin în ultimele luni)- nu m-am enervat (prea mult), nu am certat personajele (nu prea tare) şi m-am bucurat de imaginaţia scriitorilor (oh, da- lumile pe care le-am vizitat au fost fascinante!)

Dar, să revenim la subiect- îmi doream foarte mult să postez această recenzie până la apariţia pe piaţa românească(începând cu 5 februarie puteţi să-l aveţi în biblioteca voastră! ). De ce?
Ei, bine,pentru că este un titlu formidabil, pe care l-am adorat şi pe care vi-l recomand din tot sufletul...

În incipit- o cunoaştem pe Avery Morgansten- o fată drăguţă,dar foarte tristă- ea a avut parte de mai multe experienţe... îngrozitoare - nu aş vrea să intru în această polemică, pentru că aş distruge farmecul  misterului din acest roman...

Deci... o avem pe Avery- timidă, dar hotărâtă să preia frâiele destinului ei şi să nu se mai lase condusă de fantomele trecutului- uşor de zis, greu de făcut!- dar am avem o fată hotărâtă să înceapă o nouă viaţă şi astfel ajungem cu paşi repezi la intrigă. Avery s-a mutat din Texas (deşi s-a nascut în Ohio) în oraşul, ceva mai răcoros, West Virginia (seria Lux şi Cursed- vă amintiţi?)- în acest loc, ea se pregăteşte să ajungă la cursul de astronomie, dar întârzie şi astfel se loveşte de un perete, doar că nu este... un perete- dap, aţi ghicit este un băiat "1,90 m de fizic pentru care poţi să leşini, completat cu o pereche de ochi şocant de albaştri", Cameron Hamilton, care reuşeşte să o intimideze, dar şi să o 'trezească' din punct de vedere sexual (nu vă gândiţi la prostii!), astfel încât fata este pusă faţă în faţă, pentru prima dată, cu atracţia faţă de un necunoscut, dar, Avery are probleme mult mai presante- să rişte şi să apară în faţa întregului colectiv, alături de un necunoscut atractiv sau să fugă?- din păcate, acesta nu este momentul în care ea ar putea să facă faţă şuşotelilor şi zvonurilor, mai mult sau mai puţin inocente, cu privire la întârzierea ei, aşa că se decide să fugă...

Dar, peste câteva zile, Avery se întâlneşte din întâmplare cu o broscuţă ţestoasă, Raphael, care a fost abandonată pe teritoriu necunoscut de 'Senor Fucktard', Ollie, unul dintre prietenii lui Cam şi astfel, Avery descoperă că nu este deloc uşor să scapi de Cameron Hamilton (acest moment simbolizează intriga, din punctul meu de vedere)....

Luând în considerare că sunt colegi la acelaşi curs (şi printr-o 'întâmplare' ajung să devină parteneri la acelaşi proiect) , Avery se apropie încetul cu încetul de Cam, sau mai degrabă viceversa, pentru că Cam nu renunţă- niciodată! Deşi, Avery îl refuză in mod continuu, atunci când o invită să iasă la o întâlnire cu el, el nu renunţă niciodată şi reuşeşte, de fiecare dată să-i aducă un zâmbet pe buze prin modul în care o invită- şi nu numai ea zâmbea în mod constant atunci când Cam o invita în mod aleatoriu, atunci când se aştepta cel mai puţin, de fapt, practic, acesta devine un fel de joc între cei doi, dacă el o poate prinde pe picior greşit si, astfel, ea să accepte invitaţia lui- dar, Avery este atentă şi nu acceptă atât de uşor, cu atât mai mult cu cât, se pare că nu este singura din viaţa amoroasă a lui Cam, Stephanie, o fostă 'parteneră' de pat, nu se resemnează atât de uşor cu fostul ei titlu, cu atât mai mult, cu cât Cam nu-i mai acordă niciun fel de atenţie, cel puţin nu atenţia de care se bucura înainte ca Avery să apară în scenă. Şi astfel începe un joc al pasiunii, niciunul dintre cei doi, Cam sau Avery nu cedează, dar amândoi se simt foarte atraşi unul de celălalt. În plus, în tot acest timp, pare că trecutul nu vrea să renunţe la Avery, deoarece aceasta primeşte multe mesaje şi apeluri telefonice jignitoare şi şocante, dacă luăm în calcul comportamentul lui Avery...

Recunosc, au fost multe scene care m-au impresionat- de la scena mic-dejunului luat împreună de cei doi, în apartamentul lui Avery, la scena turnului, în care ea îi mărturiseşte că nu s-a întâlnit niciodată cu un băiat, la scena petrecerii din noaptea de Halloween, în care un băiat întrece puţin măsura şi ea reacţionează violent, ceea ce-l determină pe Cam să reacţioneze violent şi astfel să descoperim că amândoi au secrete periculoase....

Un alt punct forte al romanului a fost modul în care autoarea a echilibrat romantismul cu prietenia, amuzamentul şi romanticul cu drama- pentru că simţeai că te afli într-un roller coaster, într-un moment simţeai cum adrenalina îţi curge prin vene şi te impulsionează, determinându-te să-ţi doreşti să le spui personajelor să se oprească, iar în celălalt moment râzi cu lacrimi la sarcasmul şi jocurile de cuvinte. Un amestec genial, atât de tipic lui Jennifer L. Armentrout....

Ceea ce m-a deranjat a fost faptul că secretul ei nu era atât de 'secret'- vreau să spun că bănuiam ce s-a întâmplat în noaptea aceea de Halloween, în urmă cu cinci ani- DAR, ceea ce nu am bănuit este modul în care s-a derulat tragedia, precum şi secretul lui Cam- care a fost aproape la fel de îngrozitor precum cel al lui Avery- , recunosc că nu m-am aşteptat la persoana care o suna pe Avery şi o îngrozea de moarte...

Naraţiunea se realizează la persoana întâi, din perspectiva lui Avery, iar cititorul trăieşte emoţiile şi  frământările sufleteşti ale personajului principal, în modul atât de caracteristic lui Jennifer L. Armentrout- trebuie să vă previn, această carte conţine anumite evenimente interzise minorilor, aşa că o citiţi pe riscul vostru...

Personaje:

Avery- timidă, drăguţă, inteligentă, amuzantă, ea este unul dintre personajele principale ale acestui roman, dar este şi naratoarea lui. Avery a trăit o dramă teribilă în urmă cu mai mulţi ani, dar înaintea acelui moment, era fata populară, cea care-şi petrecea timpul cu prietenii, la petreceri, dar era şi una dintre cele mai bune dansatoare din anul ei. Ceea ce m-a scandalizat cel mai mult a fost faptul că drama prin care a trecut nu s-ar fi întâmplat dacă părinţii ei s-ar fi preocupat mai mult de fericirea ei decât de propria lor poziţie socială. Spre exmplu, în noaptea care i-a schimbat existenţa, mama lui Avery i-a ales 'costumaţia' şi a incurajat-o să participe, deşi aceasta nu ştia ce o poate aştepta. Un alt motiv pentru dezgustul meu faţă părinţii ei a fost acela că, la momentul întâmplării dramei, precum şi ale consecinţelor ce au urmat, părinţii ei erau mai îngroziţi de ceea ce vor crede 'prietenii' lor decât de siguranţa şi liniştea fiicei lor. Aceştia nu au dorit să intervină, cu ajutorul unui psiholog, nici măcar atunci când situaţia era gravă , de fapt au încercat să o manipuleze pe fata lor să păstreze tăcerea în continuare- pur şi simplu, aceste pesonaje nu meritau titlul de 'părinţi'...

Cu toate acestea,Avery, devine mai puternică şi reuşete să evedeze din închisoarea căreia îi spunea 'acasă' şi îl cunoaşte pe Cam, care încetul cu încetul, reuşeşte să o convingă să iasă din 'carapacea' ei, astfel învăţând-o că lumea nu este doar în alb şi negru...

Cam- simpatic, chipeş, atent, tipul de băiat care este adorabil, amuzant şi atractiv în acelaşi timp- este unul dintre personajele principale ale acestui roman. Cam a avut un trecut turbulent, care l-a schimbat şi l-a transformat în băiatul care este astăzi. Ceea ce nu ştiau mulţi este faptul că Cam era un băiat bogat, obişnuit să obţină orice fată îşi dorea atunci când o dorea, dar un eveniment important l-a schimbat complet , şi în ciuda faptului că flirtează cu orice mişcă, el nu mai este doar un Casanova, iar întâlnirea cu Avery consolidează această schimbare...

Jacob şi Britanny, Ollie şi Jase- ei, bine, despre ei vă pot spune că sunt cei mai buni prieteni ai lui Avery, respectiv Cam, iar în momentele de cumpănă ale cuplului, prietenii lor sunt singurii care îi pot ajuta să meargă mai departe. În plus, numeroasele momente de amuzament şi haos au fost furnizate de prietenii lor, aşa cum puteţi observa dacă citiţi citatele...

Verdict final- un roman care ne învaţă că în pemanenţă ne schimbăm, dar esenţa- sufletul- rămâne acelaşi indiferent de schimbările şi obstacolele la care este supusă o persoană. Un roman care ne învaţă că toţi avem dreptul la o nouă şansă, şansă pe care nu ar trebui să o irosim cu atâta uşurinţă. Un roman despre prietenie, loialitate şi prima dragoste. Un roman despre viaţă şi maturizare...

Nota mea: 5/5

Citate:

“I'm beginning to think cookies is a code word for something else."
"Maybe it is." He tugged on my bag again as he took a confident step back, forcing me down another step. "And just think about it. If cookie was a code word, whatever it symbolizes, it's been in your mouth, sweetheart.”
“Leaning back against Cam's chest, I tipped my head back and I reached up, cupping his cheek. I drew his mouth to mine and kissed him softly. "Thank you."
His lips curved up on one side. "For what?"
"For waiting for me.”
“You've been checking me out, haven't you? In between your flaming insults? I feel like man candy.”
“As long as the sun’s shining, shit can’t be that bad.”
“And this must be Avery?"
"Oh, God, no," Cam said. "This is Candy, Mom."
His mother's eyes widened and a bit of color infused her cheeks. "Uh, I'm..."
"I'm Avery," I said, shooting Cam a look. "You had it right."
She spun around, smacking Cam across the arm. Hard, too. "Cameron! Oh my God. I thought..." She smacked him again and he laughed. "You're terrible.”
“I didn't know what to say, but my heart was racing as he slid his hands down to mine. He placed them on his chest, right above his heart. "I have hope," he said, his gaze never leaving mine. "I have hope because I love you-I've been in love with you, Avery. Probably before I even realized that I was."
"You loved me?"
Cam dropped his forehead to mine and his chest rose sharply under my hands. "I love you."
My heart stuttered. "You love me?"
"Yes, sweetheart.”
“The moment we stepped out into the hall, Cam's apartment door flung open. Ollie appeared, a cellphone in one hand and Raphael wiggling in the other. "Smile!" he shouted as he snapped a picture on his phone. "It's like my two kids are going to prom.”
“My brain was telling me this was a bad idea and I told my brain to shut the fuck up, because it rarely told me anything helpful.”
“Fuck, Avery. You think I don't want you? There's not a single part of you that I don't want, you understand? I want to be on you and inside of you. I want you against the wall, on the couch, in your bed, in my bed, and every fucking place I can possibly think of, and trust me, I have a vast imagination when it comes to these kinds of things. Don't ever doubt that I want you. That is not what this is about.”

“I want to be here with you, Avery. You don't have to worry about impressing me or wowing me. You've already done that.”
“We are your friends. It is the law of friendship that you tell us things you don’t want to tell us.”
“People got out of the way for Cam. He was like a hot Moses, parting a sea of drunk college students.”
“I’m a shallow, shallow boy. Hey, it helps that you’re pretty. It brings out the nice guy in me. Makes me what to share my cookies with you.”
“I’m confident enough in my masculinity and sexuality that I can say that Ryan Gosling is just dreamy in this movie.”
“Guess what, Avery?"
"What?" I wondered if he could see how fast my heart was beating beneath my shirt.
"Remember how you just said you were having a good time?" Cam lowered his head so that our mouths were scant inches apart. "It's about to get better."
"Is it?"
He shifted his head and his nose grazed mine. "Oh, yeah."
"Are you not going to kiss me again?"
His lips tipped up. "That's exactly what I'm going to do.”
“Cam was already on his feet, waiting for me. I arched my brow at him. "Following me?" "Like a true serial killer," he replied.”
“Whoa," Brit breathed, handing my drink back to me. "That was..."
"Really hot," Jacob finished. "I thought you two were going to rip off each other's clothes and start making babies right here on the dirty, beer covered floor. Like I was going to have to start charging admission for what was about to go down.”
“You’re a good guy, Cam.”
“No, I’m not.” He exhaled deeply and his breath was warm against my cheek. “I’m only good with you.”
“Everything okay?" Cam asked, placing his hand on my lower back. Concern pinched his brows.
"Yes." I dropped my cell back into my bag.
Everything was okay. Maybe not perfect, but life wasn't meant to be perfect. It was messy and sometimes it was a disaster, but there was beauty in the messiness and there could be peace in the disaster.”
“You are really…”
“Amazing? Awesome?” He paused, brows raised. “Astonishing?”
“I was going to go with bizarre.”
“Well, hell, if I had feelings that might actually hurt.”
“I'm skipping, but Cam doesn't have a class until this afternoon, so he's a good boy."
"And your a bad boy?"
"Oh, I'm a bad, bad boy."
"Yeah, as in bad at spelling, math, english, cleaning up after yourself, talking to people, and I could go on.”
“So I was thinking we should skip tomorrow, stay right here and watch shitty movies all day."
My first response was to say I couldn't skip a whole day's worth of classes, but as I met Cam's mischievous gaze, I said screw it. "That's a brilliant idea."
"I know, right?" He tapped his head. "I'm full of great shit."
"Yeah, you're definitely full of it..."
"Ha.”
“He raised his brows. "You're drunk." "Am not!" He gave me a bland look. "A drunk's famous last words before they fall flat on their face.”
“We have to stop meeting like this."

And that was the truest thing ever spoke. I needed to stop staring at his bicep... and chest... and tattoo. Never thought the sun could be so... sexy. Wow. This was awkward.

"You running over me, me almost running over you?" Cam elaborated. "It's like we're a catastrophe waiting to happen.”
“Within a few short hours, he nearly had me agreeing to try deer jerky for the first time. Almost. If it weren't for Cam continuously whispering "Bambi" in my ear every couple of minutes, I would've caved.”
“I want you, Cam.”
“You have me,” he groaned. “You so fucking have me.”
“Avery."
"Cam?"
"What are you up to?"
"Nothing. Everything."
"Those are two opposite things."
"I know. Kiss me?”
“She jerked her hand back and shot me what could only be described as a 'bitch' look. Frankly, it was a fucking work of art and I was sort of jealous of that level of mastery.”
“Did last night really happen?" One side of his lips tipped up, and my chest swelled. I'd missed that smile. "Depends on what you think happend." "I took my shirt off for you?" His eyes deepened. "Yes. Lovely moment.”
“Warmth slid through my veins as my body tensed in a welcomed, delicious way.
My eyes fluttered shut as his lips brushed mine once and then twice, as if he was getting reacquainted with the feel of them. The slight, barely there touch was nerve racking.
Cam shifted his weight onto his left arm and with his other hand, he spread his fingers along my cheek. He placed a kiss to the corner of my lips and the other side before sliding his hand back around the nape of my neck. His lips moved along my jaw, trailing a fiery path to my ear. A shiver danced along my skin, eliciting a deep, husky chuckle from him. His lips pressed against the sensitive spot under my ear, and a moan crawled up my throat.
“Goodnight, Avery.”
And then he kissed me—kissed me like he’d had right before he’d left the night of our date. Kissed me like he was a man starving for oxygen and I was the only air he needed to breathe. The hand around my neck held me there, raised up on my elbows as his mouth devoured mine. And that was the only word I could use to accurately explained how he kissed me.
Cam devoured me.”


Seria
         ....Te Aştept

Wait for You (Wait for You,...
de

Trust in Me (Wait for You, ...
de

Be with Me (Wait for You, #2)
de

Stay with Me (Wait for You,...
de

No comments:

Post a Comment

 
 
Blogger Templates