Recenzie: Tronul de Cleştar de Sarah J. Maas

O INIMĂ DE GHEAŢĂ. O VOINŢĂ DE FIER. FACEŢI CUNOŞTINŢĂ CU ASASINA. FACEŢI CUNOŞTINŢĂ CU CELAENA SARDOTHIEN. FRUMOASĂ. UCIGĂTOARE. CU UN DESTIN MĂREŢ 

     În întunecatele şi mizerabilele ocne din Endovier o fată de optsprezece ani îşi ispăşeşte o condamnare pe viaţă. Ea este o asasină, cea mai bună din breasla ei, dar a făcut o greşeală fatală. S-a lăsat prinsă. Tânărul căpitan Westfall îi oferă o ieşire: libertatea în schimbul unui uriaş sacrificiu. Celaena trebuie să-l reprezinte pe prinţ într-o competiţie până la moarte - luptând cu cei mai talentaţi hoţi şi asasini ai ţării. Indiferent dacă rămâne în viaţă sau moare, Celaena va fi liberă. Indiferent dacă câştigă sau pierde, ea îşi va descoperi adevăratul destin. Dar va putea să se înmoaie inima ei de asasin?

     Doresc să mulţumesc Editurii RAO pentru că mi-a oferit şansa de a citi această carte impresionantă! Dacă doriţi să o comandaţi o puteţi face AICI.

“My name is Celaena Sardothien. But it makes no difference if my name's Celaena or Lillian or Bitch, because I'd still beat you, no matter what you call me.”

   Gândurile mele (Simona):  Un nume, o menire, o fată care prin intermediul propriilor forţe reuşeşte să devină cineva. Temută, admirată, respectată, numele care le face pielea de găină multora, acest nume este Celaena Sardothien, cunoscută ca Asasinul Aderlandului.

     La cei 18 ani ai săi, fata a reuşit să devină o asasină desăvârşită care poate ţine piept oricărui bărbat care îndrăzneşte să o denigreze sau să o umilească. Ea poate face cei mai mari criminali să tremure şi poate băga spaima în oameni doar prin simple vorbe. Ceea ce a văzut şi a făcut Celaena în schimb rămâne în trecut, este o asasină, instruită de Regele Asasinilor, prin cele mai barbare moduri cu putinţă. Fata reuşeşte să-şi înăbuşe revolta, pe care însă a păstrat-o adânc în suflet. Un suflet care a înmagazinat atât de multe palme, lovituri, deziluzii şi umilinţe încât este gata să clacheze în orice moment. Instabilă emoţional, dar cu o voinţă de fier şi o ambiţie de gheaţă, Celaena reuşeşte să-i impresioneze pe Dorian Havilliard, ( prinţul moştenitor al Aderlandului ) şi pe Chaol Westfall ( Căpitanul Gărzii Regale ). Cei doi rămân uimiţi de ferocitatea asasinei, de inteligenţa iscusită şi de frumuseţea ispititoare. Nimeni nu ştie nimic despre trecutul ei, despre părinţii ei, dar fata ne dă câteva indicii despre viaţa sa înainte de a deveni o asasină. Ea a încercat să ţină închis în spatele unei uşi toate secretele, care nu-i dau pace. Cum ar fi trădarea care a dus-o în pragul nebuniei.

“We all bear scars,... Mine just happen to be more visible than most.”

    Şederea la minele din Endovier şi-au lăsat amprenta pe corpul fetei, dar frumuseţea ei stranie nu a dispărut. Chiar dacă Dorian încearcă să stea departe de ea, ceva îl atrage periculos de mult, cu toate astea el se luptă cu impulsurile amintindu-şi constant cine este şi ce are de făcut. În schimb Chaol ştie cu cine are de-a face. O fată vulgară, lipsită de conştiinţă, o asasină calculată şi mai presus de toate ambiţioasă până în pânzele albe. Căpitanul ştie că nu trebuie să aibă încredere în ea, dar cu toate astea momentele de vulnerabilitate ale Celaenei îl fac să-şi reconsidere comportamentul şi sentimentele.

şi ese ascultată fără supărare.

“I name you Elentiya." She kissed the assassin's brow. "I give you this name to use with honour, to use when other names grow too heavy. I name you Elentiya, 'Spirit That Could Not Be Broken.”

    Ţara nu a fost niciodată mai moartă. Datorită regelui Adarlandului, magia a fost eradicată, oamenii Fae omorâţi, schinguiţi sau persecutaţi, nici un om care avea această putere nu trebuia să mai existe. Înţelepţii au ascuns cărţile, dar multe cunoştinţe au fost distruse în incendii. Mii de oameni omorâţi datorită tiraniei sadice a unui om nebun. Unii au fost măcelăriţi alţii au dispărut fără urmă. Cândva într-o epocă de mult apusă, ţara înflorea sub puterea magiei, oamenii Fae trăiau în armonie şi totul era plăcută, până la venirea acestui demon al Adarlandului, care a călcat tot în picioare şi care a vărsat sânge fără să clipească.

    Avid să aibă putere absolută organizează un Campionat, pentru cei mai buni asasini ai ţării. Premiul? Cel care va ieşi pe locul I, va fi Campionul Regelui, sau mai bine spus asasinul Regelui. Acea persoană va avea dreptul la libertate după câţiva ani de slujbă în onoarea regelui.

    Celaenei i-se oferă şansa de a participa la această competiţie datorită lui Dorian Havilliard, care-i promite că va negocia cu tatăl său să o lase liberă după 4 ani de zile. Asasina acceptă nu prea încântată că trebuie să slujască un criminal atroce, pe care şi-ar dori să-l omoare fără milă.

“She watched him, her head angled. He sometimes felt that she looked at him the way a cat regards a mouse. He just wondered how long it would take for her to pounce.”

    Competiţia începe, dar asasina noastră este sfătuită de Chaol, care-i devine instructor, să se menţină la mijlocul clasamentului pentru binele ei. Fata îşi înfrânează firea rebelă şi se supune. Zilele trec, iar răul începe să dea târcoale castelului, campionii încep să fie omorâţi şi sfâşiaţi în cel mai inimaginabil mod cu putinţă. Nimeni nu ştie ce se întâmplă, dar toată lumea se uită de două ori peste umăr ca să se asigure că este în siguranţă.

“I'm not married," he said softly, "because I can't stomach the idea of marrying a woman inferior to me in mind and spirit. It would mean the death of my soul.”

    Dorian Havilliard nu este printre personajele mele preferate, chiar dacă reuşeşte să mă impresioneze câteodată prin idealurile sale nobile, consider că ar trebui să se gândească mai mult la poporul său şi mai puţin la el. Nu este suficient de matur ca să se ocupe singur de crize majore precum moartea sângeroasă a Campionilor, motiv pentru care îl pune pe Chaol să rezolve totul. Nu-mi place faptul că nu se implică în anchete şi nu-şi ajută prietenul, preferă să se lase târât încolo şi încoace de mama sa care vrea să-l însoare. Chiar dacă citeşte mult, lucrul acesta îl face mult prea visător şi iresponsabil, sper să se maturizeze în volumul doi şi să-şi pună propriile interese pe plan secund.

     Chaol Westfall, Chaol Westfall….chiar îmi e greu să spun ceva urât la adresa ta Căpitane! Este foarte calm chiar dacă de câteva ori încearcă să-şi ascundă tulburarea şi nu poate, cumva reuşeşte să gândească limpede atunci când datoria îi cere asta. Îmi place că-şi iubeşte şi respectă munca, pe care o pune pe primul loc. Este opusul lui Dorian, fiind calculat şi întodeauna cu picioarele pe pământ. Chiar dacă şi el citeşte când are timp, preferă să lase micile plăceri şi să se ocupe de sarcinile încredinţate. Este unul dintre cei mai buni luptători şi chiar el afirmă că nu pierde niciodată. Dacă îi găsiţi defecte să mă anunţaţi pentru că eu nu am reuşit!

“Libraries were full of ideas–perhaps the most dangerous and powerful of all weapons.”

     Celaena Sardothien asasina cu inimă de gheaţă, ne dovedeşte că inima sa încă simte şi bate pentru persoanele care îi poartă de grijă. Grija ei pentru oameni de multe ori este dureroasă şi te pune puţin pe gânduri în legătură cu adevărata ei menire. Oare chiar este făcută să fie o asasină, asta este menirea ei? Sau trebuie să fie ceva mai mult? Nu vă spun vă las pe voi să aflaţi.

    Este o carte care merită din toate punctele de vedere, plină de suspans, mister şi aventură, nu o veţi mai lăsa din mână până la ultima pagină!

Nota mea 5/5