Cărţile Editurii Herg Benet!

    Adrian Green este un homosexual român care se mută la Londra pentru că… e obosit. Deși nu prea mai are chef de muncă, își găsește, totuși, un job: administrator de cimitir. Pe măsură ce interacționează cu diverși clienți, vii sau morți, Adrian ne spune exact ce crede el despre religie, bani, sex sau moarte, concepte pe care le descrie cu o sinceritate crudă, foarte mult umor și sarcasm. Cimitirul Wormholt devine spațiul în care Green își dă seama că fericirea stă în acceptarea adevărului propriu, și nu în ochii celor din jur.

“Singurul sfat pe care eu pot să îl dau cu inima împăcată este: Dormiţi! Dormiţi, fraţilor, că somnul n-a făcut rău nimănui! Eşti trist? Culcă-te! Eşti nervos? Culcă-te! Vrei să mori? Culcă-te, poate ai noroc şi mori în somn!”

Odată ce treci peste “urbanismul” limbajului și disecțiile întâlnirilor amoroase ale lui Adrian Green, Cimitirul îți propune un personaj care își îmbrățișează cu curaj imperfecțiunile, și le înțelege și acceptă, și care navighează cu mult umor într-un univers plin de personaje bizare, aproape suprarealiste. (Monica Bîrlădeanu)

Deși am citit recent multe cărți bune, nu mi s-a mai întâmplat de câțiva ani să mă arunce una din ele atât de puternic într-un film anume, cum a făcut-o Cimitirul. (Cristina Nemerovschi)

Singurul mesaj pe care îl am pentru tine e următorul: Nu îmi doresc să te învăț nimic, dar îmi doresc să îți placă ce am scris. Ceea ce ai acum în mână e o carte pe care ai fi putut să o scrii și tu. E o carte scrisă simplu, fără pretenții, pentru că eu nu sunt scriitor. Deschide cartea la prima pagină și vei vedea că tot ce fac eu în primele rânduri faci și tu în fiecare zi. Relaxează-te, finalul e mereu același! (Autorul)

Puteţi comanda cartea aici.

Într-un Bucureşti contemporan, de început de secol XXI, regulile de convieţuire socială încep să se schimbe odată cu apariţia bruscă, la margine de Ferentari, pe locul unei foste gropi de gunoi, a unei replici în mărime naturală a Casei Poporului. O construcţie albă, pe frontispiciul căreia se putea vedea de la câţiva kilometri anunţul pe care proprietarul îl făcea lumii întregi: „Aici stă Marele Băiat de Cartier“. Iar când Uniunea Europeană, NATO, preşedintele SUA şi bogații emiri arabi stau la coadă pentru a avea o întrevedere privată cu misteriosul Mare Băiat de Cartier, miturile devin legende, iar legendele adevăruri cotidiene, povestite seara, la colţ de bloc, la o nelipsită coajă de sămânţă.

Împotriva tuturor şanselor, Matei Petrini, un absolvent de filosofie, încearcă să obţină prima înregistrare cu fabulosul personaj, pentru a afla Secretul.

Puteţi comanda cartea aici.

Teodora Gheorghe nu se teme să își ardă eroii în agora, la o oră de maximă audiență. Știe că poate da naștere oricând unui tablou mai bun, pornind de la zero. Cu un discurs poetic oscilând între ironie fină și reverie arcadiană, Teodora reușește să scrie și să rescrie mici tratate de istorie alternativă. În acest mod, ea trece cu naturalețe de la Tyrannosaurus Rex la celebra eroare informatică 404. Fiecare nouă lectură a textelor din Moartea era un iepure şchiop aduce cu sine unghiuri din ce în ce mai ascuțite și personaje tot mai vii. Dacă vrei să știi cum arată o dresură de oameni la circ sau cum sunt gheișele care își fac din yeni mărgele, trebuie să citești această carte. E posibil să ajungi chiar un înger cu jumătate de normă. Dacă nu vei reuși în acest ultim demers, mai ai totuși o șansă: adaugă lângă acest volum pianul lui Mal Waldron. Merită!

Arnoux MAZ

Ce-ar fi dacă asemeni lui Alice te-ai trezi nu în Wonderland, ci pe un alt tărâm la fel de magic, unde Iepurele de Martie e un straniu iepure şchiop, sau, mai pe şleau, cum o spune şi titlul cărţii: Moartea, dar o Moarte deloc terifiantă care în imaginaţia exuberantă a autoarei se desfăşoară şi se înfăşoară într-un fir/şir de întâmplări cu valenţe benigne, ludice, ba chiar de comedie bufă, cu animale şi personaje fantaste: un carusel când gigant, când minuscul, al unui aproape adult-copil, învârtindu-se halucinant sub ochii cititorului invitat cu nobilă graţie şi subînţeles să participe la jocul acesta unde nu mai ştii cu exactitate cine şi pentru cine face cărţile. Misterioasă şi ludică deopotrivă, autoarea se lasă „citită” mai mereu „ca o tulbure şaradă tristă” /„când îngerii urzesc blesteme cu urşii de pluş” chiar la căpătâiul ei.

Ofelian Prodan

Puteţi comanda cartea aici.