Într-o societate îmbătrânită şi workoholică, obsedată de cifre şi statistici, care a inventat centrul de naşteri de unde oamenii pot să îşi cumpere copii, Rena este mamă de meserie. Are doar 19 ani şi o cuprinde panica gândindu-se la experienţa înfiorătoare de a naşte din nou fără a fi cu adevărat mamă. Va reuşi să evadeze din centrul acela toxic? Va reuşi să scape de santinele? Va reuşi Rena să simtă că trăieşte cu adevărat lângă bărbatul de care s-a îndrăgostit şi să îşi construiască propriul destin? Sau este doar naivă gândindu-se că va putea să demonstreze că nu este aşa cum sesimte - vulnerabilă şi incapabilă să se adapteze lumii reale, dependentă, subjugată rolului prestabilit de societate.
Gândurile mele
Romanul ne prezintă povestea Renei, o tânără mamă ce a avut "norocul" de a se naște într-o societate care pune mare preț pe muncă. De la mic la mare, fiecare om este dator să lucreze, pentru a aduce beneficii și rezultate pozitive acestei provincii în care trăiesc. Nici măcar cei abia născuți nu au voie să stea, fără să cotizeze la stat. Chiar dacă nu pot să muncească așa cum o face un adult, ei pozează pentru diferite reclame și produse.
Nedorind să treacă printr-o nouă criză, societatea le-a impus oamenilor să muncească zi de zi, încontinuu. De când cu această obișnuință, monotonie, aceștia au uitat să își mai trăiască propria viață și să se bucure cu adevărat de ea și de cei pe care îi iubesc. Au preferat să se piardă pe drum, neavând timp pentru nimic altceva, decât muncă și iar muncă. Nu mai pleacă în vacanțe, nu își mai iau concedii și nu își mai întemeiază familii în mod natural. Nu se mai relaxează absolut nicio clipă.
Pentru ca și femeile să muncească fără oprire, nefiind nevoite să mai intre în concediu de maternitate și, astfel, rezultatele pozitive să scadă, a fost creat un centru de unde tinerii părinți își pot comanda și cumpăra un copil pe gustul lor. Astfel, femeile din afara centrului nu mai sunt nevoite să ducă ele sarcina grea sau să își strice siluetele, ci vor putea să-și aleagă copilul așa cum și-l doresc, încă dinainte ca acesta să se nască, doar plătind suma potrivită.
În această instituție, sunt aduse fete din orfelinate care vor deține funcția de mame. Tinerele sunt crescute și educate special pentru a naște cei mai frumoși și sănătoși copii ca, mai apoi, să fie dați mai departe familiilor care oferă mai mult. Li se reamintește zilnic că asta este MI-SI-U-NEA lor acolo.
Acestea nu au niciun drept să se bucure de faptul că au devenit mame, nu apucă nici măcar să și-i țină în brațe pentru câteva momente, că le și sunt luați. Unele dintre ele s-au obișnuit deja cu situația și sunt încântate să facă acest lucru pentru "binele omenirii", pe când altele suferă în tăcere pentru că nu-și vor mai vedea niciodată copiii. Foarte crud din partea lor să le răpească bucuria de a fi mame în adevăratul sens al cuvântului!
Rena face parte din a doua categorie. Nu poate suporta acest lucru. S-a produs o ruptură în ea, în momentul nașterii primului ei copil. Vrea să plece din centru și să își găsească băiețelul. Vrea să fie alături de bărbatul pe care a ajuns să-l iubească și, împreună cu acesta, să înfrunte ceea ce îi aruncă în față realitatea.
În centru, totul îi era impus, trebuia să respecte programul și să nu întârzie nicio clipă la activitățile care îi erau destinate pentru a duce o sarcină ușoară. Fiecare porție de mâncare era cu măsură, neavând voie să consume mai mult sau mai puțin decât îi era dat. Trebuia să respecte întocmai tot ce i se cerea, altfel era sancționată. Nu avea de ce să ducă grija zilei de mâine sau cu ce ar trebui să își mai ocupe timpul liber, deoarece, acolo, viața îi era programată până la ultimul minut.
Afară, lucrurile stăteau cu totul altfel. N-avea nicio siguranță că totul va fi bine, odată ce trecea de zidurile centrului. Nu știa cum funcționează lumea de cealaltă parte și cum ar putea să o perceapă oamenii, atunci când ar vedea-o. Deoarece nu era ușor de trecut cu vederea, în special însemnul centrului pe care îl avea tatuat pe gât. Nu putea să-l ascundă la nesfârșit. Într-o zi, cineva tot ar fi descoperit-o și ar fi dus-o înapoi.
Romanul ne prezintă povestea Renei, o tânără mamă ce a avut "norocul" de a se naște într-o societate care pune mare preț pe muncă. De la mic la mare, fiecare om este dator să lucreze, pentru a aduce beneficii și rezultate pozitive acestei provincii în care trăiesc. Nici măcar cei abia născuți nu au voie să stea, fără să cotizeze la stat. Chiar dacă nu pot să muncească așa cum o face un adult, ei pozează pentru diferite reclame și produse.
Nedorind să treacă printr-o nouă criză, societatea le-a impus oamenilor să muncească zi de zi, încontinuu. De când cu această obișnuință, monotonie, aceștia au uitat să își mai trăiască propria viață și să se bucure cu adevărat de ea și de cei pe care îi iubesc. Au preferat să se piardă pe drum, neavând timp pentru nimic altceva, decât muncă și iar muncă. Nu mai pleacă în vacanțe, nu își mai iau concedii și nu își mai întemeiază familii în mod natural. Nu se mai relaxează absolut nicio clipă.
Pentru ca și femeile să muncească fără oprire, nefiind nevoite să mai intre în concediu de maternitate și, astfel, rezultatele pozitive să scadă, a fost creat un centru de unde tinerii părinți își pot comanda și cumpăra un copil pe gustul lor. Astfel, femeile din afara centrului nu mai sunt nevoite să ducă ele sarcina grea sau să își strice siluetele, ci vor putea să-și aleagă copilul așa cum și-l doresc, încă dinainte ca acesta să se nască, doar plătind suma potrivită.
În această instituție, sunt aduse fete din orfelinate care vor deține funcția de mame. Tinerele sunt crescute și educate special pentru a naște cei mai frumoși și sănătoși copii ca, mai apoi, să fie dați mai departe familiilor care oferă mai mult. Li se reamintește zilnic că asta este MI-SI-U-NEA lor acolo.
Acestea nu au niciun drept să se bucure de faptul că au devenit mame, nu apucă nici măcar să și-i țină în brațe pentru câteva momente, că le și sunt luați. Unele dintre ele s-au obișnuit deja cu situația și sunt încântate să facă acest lucru pentru "binele omenirii", pe când altele suferă în tăcere pentru că nu-și vor mai vedea niciodată copiii. Foarte crud din partea lor să le răpească bucuria de a fi mame în adevăratul sens al cuvântului!
Rena face parte din a doua categorie. Nu poate suporta acest lucru. S-a produs o ruptură în ea, în momentul nașterii primului ei copil. Vrea să plece din centru și să își găsească băiețelul. Vrea să fie alături de bărbatul pe care a ajuns să-l iubească și, împreună cu acesta, să înfrunte ceea ce îi aruncă în față realitatea.
În centru, totul îi era impus, trebuia să respecte programul și să nu întârzie nicio clipă la activitățile care îi erau destinate pentru a duce o sarcină ușoară. Fiecare porție de mâncare era cu măsură, neavând voie să consume mai mult sau mai puțin decât îi era dat. Trebuia să respecte întocmai tot ce i se cerea, altfel era sancționată. Nu avea de ce să ducă grija zilei de mâine sau cu ce ar trebui să își mai ocupe timpul liber, deoarece, acolo, viața îi era programată până la ultimul minut.
Afară, lucrurile stăteau cu totul altfel. N-avea nicio siguranță că totul va fi bine, odată ce trecea de zidurile centrului. Nu știa cum funcționează lumea de cealaltă parte și cum ar putea să o perceapă oamenii, atunci când ar vedea-o. Deoarece nu era ușor de trecut cu vederea, în special însemnul centrului pe care îl avea tatuat pe gât. Nu putea să-l ascundă la nesfârșit. Într-o zi, cineva tot ar fi descoperit-o și ar fi dus-o înapoi.
Un roman de debut incitant, scris într-o manieră simplistă, fără înflorituri ce nu-și au rostul, o distopie ce promite multe în continuare. O societate cu un regim aspru, în care lumea este obsedată de muncă, pentru a obține rezultatele scontate. O societate care consumă puțin și care nu se mai bucură de nimic altceva. O societate în care totul se cumpără cu bani, înafara fericirii și speranțelor unui posibil viitor plin de culoare. Dacă nu se vor lua măsurile necesare din timp, acest viitor nu va veni prea curând, oamenii vor avea de suferit și mai mult, iar acest regim s-ar putea răspândi în toată lumea.
Nota mea: 4/5
No comments:
Post a Comment