Cum a fost primul an de facultate!

    Chiar dacă am terminat facultatea în urmă cu o lună aproape, nu am putut să-mi pun gândurile în ordine și să scriu toate lucrurile trăite anul acesta, într-un mod coerent. Dar în cele din urmă am reușit!

    Sunt studentă la UMF Carol Davila București la medicină dentară, am intrat aici cu mult entuziasm și cu încrederea că voi găsi oameni extraordinari pe care o să-i admir, respect și de la care o să am cu siguranță multe de învățat. Din păcate sunt chestii pe care mi le-am dorit și am rămas foarte dezamăgită că s-au dovedit a fi total pe dos. Să o luăm de exemplu cu oamenii din jur. Nu prea găsești oameni care să fie acolo când ai nevoie de sprijin moral sau susținere, aici fiecare e pentru el, iar în sesiune nu exiști! Ești ceva plutitor în jurul lor dacă ai nevoie de un curs sau dacă ai nevoie de un sfat sau o explicație. Ei bine nu sunt chiar toți așa, dar marea majoritate. Partea plină a paharului este că am cunoscut studenți mai mari care m-au ajutat enorm și m-au îndrumat cât au putut. M-au luat chiar și în brațe când am avut nevoie. M-au sprijinit și încurajat și pentru asta le voi rămâne veșnic îndatorată. Lupta pentru buget face ca acești studenți să fie așa. Poate unii care în facultate sunt obsedați să rămână la buget și doar asta văd, în realitate sunt super ok și ai ce discuta cu ei. Dar cât ține de ce văd eu prin facultate majoritatea îți pot da și în cap dacă așa iau o notă mare. Uită că la finalul acestor ani cel mai important e să rămâi om și chestia asta am învățat-o la practica de vară.

    Nu contează ce note ai avut în facultate, câte restanțe sau nopți nedormite ai avut, ci în final contează ca omul de pe scaunul stomatologic să-ți zâmbească înapoi și să-ți spună că e mulțumit de lucrarea făcută, de ședința prestată. Lucru pe care mulți nu-l mai înțeleg și se pierd în obsesia asta de a avea bugetu cu orice preț încât ajung să rămână doar cu un carnet plin de note mari și cam atât.

    Cred că cel mai mare cadou pentru mine anul acesta a fost o prietenă foarte bună care m-a ajutat și susținut în tot, care m-a ridicat când am avut nevoie și care mi-a ascultat neliniștile și m-a făcut să merg mai departe. A fost o prietenie ca o gură de oxigen în toată jungla aceea. Cred că acesta e marele secret când intri la o asemenea facultate să găsești o persoană, persoana ta care poate rezona cu tine și pe care te poți baza mereu. Sigur există undeva în acea facultate, serie sau grupă o astfel de persoană pentru fiecare nu mă îndoiesc de asta. În orice facultate este important să te înconjori de oameni care sunt pe aceeași frecvență ca tine, dacă găsești aceste persoane ține de ele ca de ochii din cap, din păcate în cazul meu a fost o singură persoană în anul meu pe aceeași frecvență cu mine și din fericire suntem și în aceeași grupă, dar poate în cazul vostru o să fie un grup și sper din suflet să fie așa!

    Profesorii....aici e un subiect foarte delicat pentru că părerea mea este trecută prin filtrul subiectivității. Am avut profesori incredibili de la care am învățat foarte multe lucruri și am avut profesori care m-au făcut să mă gândesc serios dacă e ceva în neregulă cu modul meu de a învăța la materia lor. În unele cazuri e vina ta de acord poate acel profesor vrea să faci anumite corelații și trebuie să stai într-un timp scurt să faci aceste corelații și să le scrii pe foaie. Dar sunt și cazuri în care profesorii te țin pe o anumită notă, dar nu numai pe tine ci toată seria sau tot anul din care faci parte. Așa că nu te învinovăți prea tare dacă știi că ai făcut cât a depins de tine.

    Cantitatea de materie....din nou sunt subiectivă când spun că a fost șocul vieții mele...am trecut de la 3 pagini de caiet studențesc la 100 lejer! Termeni demni de DEX și informații care mai de care mai pline de mister te bombardau din toate părțile. Trebuia să înveți cum să înveți. Să înțelegi care este ritmul tău, unii învață mai bine noaptea, alții dimineața, iar alții sub presiune cu 3 zile înainte de examen. În general când ajungeți la facultate trebuie să învățați cum să învățați.

    În final concluzia mea este următoarea: NU mergeți undeva dacă nu vă doriți cu adevărat să fiți acolo, chiar dacă se supără mami, tati, bunica, purcelu, nu faceți asta pentru nimeni în afară de voi pentru că altfel o să vă pară rău și în cele din urmă ori terminați facultatea și nu profesați ori renunțați și faceți ce vă place pierzând inutil ani din viață. Fiți hotărâți e viața voastră destinul vostru!

    P.S Dacă după prima sesiune credeți că nu trebuia să alegeți facultatea respectivă vă spun doar capul sus pentru că primul an este greu indiferent de facultatea aleasă, treceți cu bine de el și în anul 2 veți vedea dacă acolo este sau nu locul vostru!