Recenzie: Viermele de mătase de Robert Galbraight

Când scriitorul Owen Quine dispare, soţia lui apelează la detectivul particular Cormoran Strike. La început, femeia crede că soţul ei a plecat pentru că a vrut pur şi simplu să fie singur câteva zile -- aşa cum a mai făcut înainte -- şi îi cere lui Strike să-l găsească şi să-l aducă acasă.

Dar, pe măsură ce ancheta lui Strike înaintează, devine limpede că dispariţia lui Quine implică mai multe decât şi-ar fi imaginat soţia lui. Scriitorul tocmai a finalizat un manuscris în care face câte un portret necruţător aproape fiecărei persoane pe care o cunoaşte. Dacă romanul ar fi publicat, ar distruge vieţi -- aşadar, sunt mulţi care ar vrea să-l reducă la tăcere pe Quine.

Iar când scriitorul este găsit ucis cu brutalitate în împrejurări stranii, pentru Strike devine o cursă contracronometru să înţeleagă ce l-a împins pe ucigaşul nemilos să comită acea crimă atroce..

„O poveste despre ranchiună şi crimă într-o lume literară toxică. Pur şi simplu, nu te poţi opri din citit." -- Sunday Times

„Un roman pe care-l devorezi!" -- Telegraph

„Viermele de mătase este un roman captivant în care personajele memorabile nu sunt ucigaşul sau victima, ci detectivul însărcinat cu rezolvarea cazului şi asistenta sa." -- New York Times

 

Doresc să mulţumesc Editurii Trei pentru şansa de a citi această carte extraordinară!

Ea poate fi comandată aici!

“The whole world's writing novels, but nobody's reading them.” 

     O carte explozivă, care te lasă fără cuvinte şi te ţine în suspans până la ultima pagină. La fel ca „Chemarea Cucului”, cel de-al doilea volum din seria Cormoran Strike nu se lasă mai prejos şi ne aduce un alt mister care îţi va pune mintea la o mie de încercări dorindu-ţi să aflii, să-ţi dai seama cine a comis această crimă. Vei suspecta şi te vei înşela, dar oare în final vei vedea cu adevărat cine a comis atrocea crimă? Precum în „Chemarea Cucului" criminalul este cineva la care nici măcar nu te-ai fi gândit, sau cel puţin eu nu m-aş fi gândi vreodată. Veţi fi duşi pe piste false de către intuiţie sau veţi reuşi alături de Strike să rezolvaţi misterul? Eu vă sfătuiesc să citiţi această serie pentru că nu veţi regreta, mai ales dacă vă daţi în vânt după romane poliţiste cu intrigi bine ţesute.

    “We don’t love each other; we love the idea we have of each other. Very few humans understand this or can bear to contemplate it. They have blind faith in their own powers of creation. All love, ultimately, is self-love.” 

    Detectivul privat Cormoran Strike, reuşeşte în urma rezolvării crimei Lulei Landry să câştige puţină notorietate şi ceva bani, astfel că în slujba sa va cădea să dezlege iţele crimei şi să-l prindă pe vinovat.

“You know, there's pride, and then there's stupidity” 

    Victima este Owen Quine un autor care nu are foarte mult succes şi o persoană foarte dezagreabilă. În ultima sa carte vorbeşte urât la adresa persoanelor care au legătură cu el, atât în lumea literară cât şi în viaţa personală. Acest lucru a dus la enervarea unor persoane, dar se pare că cineva a fost întratât de mâniat întrucât l-a ucis cu brutalitate pe Quine.

    “Like most writers, I tend to find out what I feel on a subject by writing about it. It is how we interpret the world, how we make sense of it.”

    Misterul care părea de nepătruns, începe încet, încet să prindă contur şi să se clarifice fără grabă; prin lungi interviuri cu suspecţi, prin călătorii pe străzile Londrei, cu multe piste false, la fiecare pas fiind ghidaţi de priceperea şi îndemânarea acestui detectiv.

    Avem ocazia să cunoaştem sinele acestor suspecţi, unii sunt plini de neplăceri, alţii sunt întunecaţi, superficiali şi uneori chiar liniştiţi. Fiecare personaj prinde viaţă sub îndemânarea lui Rowling. 

“You can’t plot murder like a novel. There are always loose ends in real life.” 

    Când toate lucrurile se leagă într-un final este o plăcere să te uiţi în urmă şi să vezi cum s-a ajuns la acest deznodământ.

    Dacă aţi citit „Chemarea cucului” şi aţi rămas captivaţi de acest detectiv şi de iscusinţa, pe care o are, vă recomand cu drag şi cel de-al doilea roman din serie şi dacă nu v-aţi apucat încă de această serie, chiar sper să o faceţi mai ales dacă vă place acest gen poliţist pentru că vă veţi bucura din plin de lumea construită de Rowling şi de întorsăturile de situaţie pe care le controlează cu multă îndemânare.

“All love, ultimately, is self-love.”

Nota mea 4/5