Asasin la feminin (Alina Marinescu #1) de Monica Ramirez (recenzie)

Autor: Monica Ramirez
Editura: Tritonic
Apariţie: noiembrie 2013
Pagini: 348


O iubire imposibilă, interzisă, din altă lume…

Alina Marinescu este o rebelă. A fost o rebelă înainte de recrutarea ei ca agent operativ şi rămâne o rebelă şi după. Acum însă, moartea face parte din viaţa ei de zi cu zi. Secţiunea Operaţiuni Speciale o recrutează împotriva voinţei ei şi Alex Therein, bărbatul pe care crede că-l iubeşte, o transformă într-un asasin de elită. Dragostea este o noţiune abstractă pentru Alex, un bărbat cu un trecut întunecat şi o expresie impenetrabilă, eficient de rece, care ucide pentru a putea supravieţui. Fără întrebări inutile. Alex nu este un bărbat real, ci mai degrabă o fantomă, o iluzie creată cu ajutorul oglinzilor. Misiunea lui este să o seducă pe Alina, aşa că o atrage în mod intenţionat în lumea lui misterioasă şi plină de senzatii, prăbuşindu-se emoţional pentru prima dată de la propria lui recrutare. Ca mentor al ei în timpul procesului de antrenament, trebuie să se confrunte nu numai cu atitudinea ei recalcitrantă, dar şi cu responsabilitatea de a transforma o persoană inocentă într-o unealtă a morţii. Cu toate acestea, cei doi sunt atraşi unul către celălalt şi relaţia paradoxală ură-iubire devine şi mai complicată datorită jocului aproape zilnic cu moartea. Probabil cea mai arzătoare întrebare este: o iubeşte Alex pe Alina cu adevărat?

„Puternic, provocator, te prinde de la prima pagină şi nu-ţi mai dă drumul.” – Espionage Chronicles

 

Gândurile mele (Andreea):

 

De când am citit "Fetele Gallagher", mi-am dorit să mai am parte de asemenea lecturi, care au la bază spionajul. Deşi sunt destule cărţi ce vizează acest subiect, multe dintre ele sunt cu puternice accente istorice, care nu prea sunt pe gustul meu şi care, sunt sigură că, vor aştepta mult şi bine până mă voi apuca să le citesc.

Adevărul este că sunt o fire care se plictiseşte foarte uşor, aşa că întotdeauna mă refugiez într-o carte care să mă ţină permanent cu simţurile în alertă, care să mă captiveze complet şi să mă lase fără pic de suflu, care să mă facă să simt şi să trăiesc odată cu personajele, care să mă zăpăcească în aşa fel, încât să nu mai fac diferenţa dintre realitate şi ficţiune. "Asasin la feminin" este una dintre acele cărţi, care-mi răpesc, fără drept de apel, câte o respiraţie cu fiecare pagină citită şi nu am niciun dubiu că aşa se va întâmpla şi cu restul cărţilor din serie.

Concluzia!? M-am ars! Mulţumesc, Monica! Mulţumesc pentru "arsura" aceasta dulce şi minunată. Abia aştept să ard în continuare (asta chiar a sunat ciudat :)) ).

 

Romanul acesta m-a făcut să-l iubesc şi să-l urăsc în acelaşi timp! Mi-a transmis atâtea sentimente contradictorii, încât cu greu reuşesc să le mai fac faţă, chiar şi acum. Acţiunea alertă şi antrenantă nu m-a lăsat nicio clipă să mă relaxez şi m-a îndemnat să pătrund în cruda şi nemiloasa lume a spionajului. Pasajele descriptive şi narative nu mi-au conferit acea stare de plictiseală, de somnolenţă aşa cum mă aştept uneori, ci doar m-au îmbiat să mă pierd într-o cu totul altă lume. O lume întunecată, plină de mister, de secrete cutremurătoare şi de durere, o lume a aparenţelor, în care puterea, influenţa şi manipularea sunt la ordinul zilei. O lume de-a dreptul "cenuşie", chiar macabră. Dacă evenimentele din "Clipa" lui Douglas Kennedy din perioada comunismului mi-au transmis fiori reci pe şira spinării, aici, totul a fost mult mai intens. Am avut o legătură atât de strânsă cu personajele noastre, încât am simţit aproape pe pielea mea, tot ceea ce au avut de îndurat şi de trăit acestea.

Un alt aspect care mi-a plăcut mult, a fost faptul că în prima parte a cărţii, autoarea a alternat momentele din trecut (recrutarea lui Alex, antrenamentele sale groaznice, recrutarea Alinei, relaţia contradictorie şi tensionantă dintre cei doi, transformarea necruţătoare de care au parte, faţă de oamenii ce erau odată) cu cele din prezent (misiunile la care iau parte amândoi, ca o echipă, relaţia cu suişuri şi coborâşuri dintre cei doi, care nu se prea îmbunătăţeşte nici acum). Le-a modelat în aşa fel, încât să nu te pierzi printre ele şi să-ţi fie uşor să le separi.

"Asasin la feminin" ne prezintă în prim plan povestea Alinei şi a lui Alex, două personaje complexe din toate punctele de vedere. Două personaje atât de diferite şi, totuşi, uşor asemănătoare, care au avut "norocul" de a ajunge într-un univers ce îi monitorizează la fiecare pas făcut, la fiecare şoaptă lăsată în aer, la fiecare gest ce le-ar putea trăda gândurile. Înger şi demon, lumină şi întuneric, viaţă şi moarte, cam aceste cuvinte, aparent banale, dar cu numeroase înţelesuri ascunse, i-ar putea descrie perfect pe eroii noştri. Unul încă simte, încă trăieşte, ţinându-şi sufletul mai viu ca niciodată, chiar dacă împrejurările în care se află îi interzic cu desăvârşire acest lucru, pe când celălalt, a uitat că în interiorul său mai bate o inimă, fiind, mai mult sau mai puţin, un mort viu, o mască umblătoare.

O Ea, un El, două suflete sângerânde, care joacă la nesfârşit aceeaşi piesă de teatru rece şi lipsită de nuanţe, ce se desfăşoară într-un cadru ireal, fără culoare. Aceştia trebuie să-şi joace la perfecţie rolurile pentru a putea supravieţui în lupta crâncenă împotriva morţii.

"Cineva mi-a spus odată că diavolul se află în detalii."

La vârsta de 18 ani, Alex ajunge să fie recrutat împotriva voinţei sale de către SSO, o societate secretă şi teroristă din perioada comunismului. Înainte să cadă pe mâna lor, acesta a fost prizonier într-una din închisorile politice ale României, fiind condamnat la moarte datorită acţiunilor săvârşite împotriva regimului. Pentru a mai avea o şansă la viaţă şi pentru ca familia lui să fie în siguranţă, acesta se vede nevoit să accepte intrarea sa în SSO, altminteri moartea va fi singura lui prietenă.

Abilităţile promiţătoare de care dădea dovadă înainte de recrutarea sa şi perfecţionarea lor, plus a altora noi, datorită antrenamentului terorizant şi lipsit de scrupule la care este supus, fac din Alex o maşină de ucis determinată, calculată, rece şi fără sentimente din cap până-n picioare. Tânărul care era odată, a dispărut complet din peisaj, lăsând în urma sa doar durere, tristeţe şi moarte. S-a supus rapid şi eficient normelor vieţii pe care o duce acum, eliminând, rând pe rând, tot ce ar putea fi o slăbiciune şi tentaţie pentru el.

"Ochii ei frumoşi, odinioară atât de plini de pasiune şi de poftă de viaţă, erau acum goi şi opaci. Aproape morţi. Avea sentimentul că priveşte prin el."
 

Totuşi, într-o zi, se trezeşte că are parte de o misiune ce i-ar putea schimba viaţa radical, din toate punctele de vedere. Devenit deja agent operativ pentru SSO, unul dintre cei mai de încredere agenţi ai societăţii lor, Alex Ştefănescu, acum, Alex Therein, primeşte misiunea de a recruta şi antrena un nou membru pentru ei, mai precis, o tânără de o frumuseţe răpitoare, în vârstă de numai 17 ani. Acesta acceptă cu greu, nedorind să-i distrugă viaţa tinerei inocente. Când întâlnirea are loc, zidurile de gheaţă din jurul său încep să cadă, dar agentul din el începe deja să lucreze la ceea ce trebuie să facă, nepermiţându-şi să simtă ceva în privinţa puştoaicei. Alina cade în plasa ţesută cu atâta senzualitate şi afecţiune de către Alex, iar povestea de dragoste atât de reală dintre cei doi, se transformă, într-o clipă, într-una mărginită de ură şi durere.

"Bărbatul pe care-l cunoscuse fusese doar o mască."
 

Crezând că n-o va revedea prea curând după tot răul ce i l-a pricinuit, Alex este ales ca mentor al Alinei. Punându-şi veşnica mască impenetrabilă, acesta îşi pune în gând să n-o lase să aibe parte de acelaşi tratament cutremurător de care a dispus el. Se pare că povestea unică de care s-au bucurat amândoi, i-a afectat în aceeaşi măsură sau...poate că nu. Oare pentru Alex, totul a fost doar o misiune ca oricare alta sau chiar a simţit ceva?

Doi pioni pe o tablă de şah, doar că aici, jocul este mult mai periculos, având ca premiu dulcea libertate. Ar putea fi amândoi câştigători. Sau poate doar unul singur va avea tăria şi forţa necesare să ducă la bun sfârşit lupta. Dar există şi şansa ca aceasta să fie pierdută de ambii, chiar dinainte să înceapă. Un thriller contrastant, care te va întoarce pe dos, demonstrându-ţi că nimic în viaţă nu se obţine uşor, mai ales libertatea.

Recomand, recomand, recomand!

 

Nota mea: 5/5