Bună! Cum o mai duceţi?
Eu abia ce am venit de la şcoală, am avut oralul la română, o mare prostie din partea mea.
Voi, cei care l-aţi susţinut, ce-aţi făcut? Cum vi s-a părut? Până reuşiţi să vă puneţi gândurile pe foaie, să revenim la oile noastre!
Voi, cei care l-aţi susţinut, ce-aţi făcut? Cum vi s-a părut? Până reuşiţi să vă puneţi gândurile pe foaie, să revenim la oile noastre!
Tot făcând zilele astea, variante pentru acest oral, am dat peste câteva citate care mi-au atras atenţia şi aş dori să le împărtăşesc şi cu voi.
"Fiecare om îşi construieşte de-a lungul vieţii un edificiu afectiv. Măsura în care el este e dată de consistenţa acestui edificiu, de mâna aceea de oameni, pe care i-a preluat în el şi pe care i-a iubit fără rest, fără umbră. [...] Aceşti oameni puţini, care ne fac pe fiecare în parte să nu regretăm că suntem, reprezintă, chit că o ştim sau nu, stratul de protecţie care ne ajută să trecem prin viaţă. [...] Fără acest zid de fiinţe iubite care ne înconjoară (indiferent că ele sunt sau nu sunt în viaţă), noi nu am fi buni de nimic." (Gabriel Liiceanu - Declaraţie de iubire)
"Sunt emoţii care se produc în noi fără ştirea noastră, îi răspund. Acestea ne consumă şi ne determină cel mai mult." (Marin Preda - Jurnal intim)
"Niciodată nu m-am simţit atât de dezorientată. Am impresia mereu mai chinuitoare că nu-l iubesc, că mi-am iubit doar visul meu în el, cel din vis. Nu, acum mă înşel. Ştiu că înainte îl iubeam. Înainte? [...] Aş vrea să pot închide ochii şi să-mi reazem capul pe umărul lui. Aş vrea să-i întâlnesc mâna când o întind pe a mea. Aş vrea să nu mai rătăcesc în gol. Să simt în el toată puterea mea, toate gândurile mele. [...] Totul e relativ. Dragostea o fi fiind şi ea o problemă de aproximaţie." (Ioana Em. Petrescu - Jurnal)
"Când mă gândesc la tine mi se umplu ochii de lacrimi şi nu mai găsesc cuvinte să-ţi spun ceea ce de-o mie de ori ţi-am spus: că te iubesc. Această unică gândire, care e izvorul fericirii şi al lacrimilor mele, această unică simţire care mă leagă de pământ." (Corespondenţă inedită Mihai Eminescu - Veronica Micle)
"...se vede că sunt îndrăgostit! Dacă aş cânta din syrinx te-aş duce într-o poiană scăldată de lună, într-o poiană unde încă nu s-a încuibat mândria omenească, şi ţi-aş şopti la ureche cântecul celor iubiţi. [...] Te iubesc pentru că mă iubeşti: aceasta e un schimb, dar nu iubire. Te iubesc pentru că te iubesc, şi nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc: aici începe iubirea. Îţi mulţumesc din suflet că te iubesc: acesta este cântecul iubirii." (Liviu Rebreanu - Mărturisiri)
Aveţi câteva citate preferate din cărţi, pe care aţi dori să le împărtăşiţi şi cu noi?
No comments:
Post a Comment