"Arta visării" de Lucy Keating (recenzie)

Titlul original: Dreamology: A Love Stoy
Traducere de: Ana Dragomirescu 
Anul apariţiei: 2016
Nr. de pagini: 328

Viaţa e un vis
Apoi te trezeşti.

Eu l-am inventat pe Max. Cel puţin asta mi-am spus întotdeauna. Toţi bărbaţii pe care i-am adorat încă din copilărie, combinaţi într-un singur tip perfect. Problema e că m-am înşelat.
Pentru că în uşa clasei, uitându-se direct la mine, stă Max. 
Max al meu. 
Max cel din visele mele. 
Max al meu care nu există în realitate.

De când se ştie, Alice îl visează pe Max, un băiat pe care nu l-a întâlnit niciodată. 
Împreună au călătorit prin toată lumea, au călărit pe elefanţi roz, s-au bătut cu biscuiţi în Muzeul Metropolitan de Artă şi s-au îndrăgostit nebuneşte, iremediabil, unul de celălalt. Max e băiatul viselor ei (şi doar al viselor ei) până în dimineaţa în care îl descoperă stându-i alături la oră, cât se poate de viu. Dar el habar nu are cine e Alice.

Când te îndrăgosteşti în vis, mai poate realitatea să-ţi fie de ajuns?

"În mod evident, sunt perfect conştientă că par sută la sută ţăcănită când spun că m-am îndrăgostit de un om pe care nu l-am întâlnit niciodată, care nici măcar nu există. Dar din moment ce nu-mi pot aminti o perioadă în care să nu-l fi visat pe Max, mi-e greu să fac diferenţa. Locurile se schimbă, la fel şi poveştile, însă Max rămâne acelaşi, întâmpinându-mă în fiecare vis cu zâmbetul lui poznaş şi inima lui mare. El e sufletul meu pereche." 

Gândurile mele

Mulțumesc Editurii Trei pentru lecturarea acestei cărţi! O puteţi găsi aici!

Tuturor ne place să visăm și, câteodată, am vrea să nu ne mai trezim la realitatea cenușie care ne înconjoară. Dorim să ne pierdem măcar pentru câteva ore în visele noastre, fie ele uneori prea ciudate. Dar, hei!, sunt ale noastre și nu ni le poate lua nimeni. 
  
Dar dacă acestea par că s-ar transpune în viața reală, chiar sub ochii noștri? Cum ar trebui oare să reacționăm la ele? Oare ne mai dăm seama de ce parte a barierei ne aflăm: cea a visului sau cu picioarele pe pământ, așa cum ar trebui să fim? 
  
Dacă ți-ai vedea câinele conducând o motocicletă? Dar cerul plin de stele în culorile curcubeului? Dacă ai știi că piesele de lego sunt din ciocolată, le-ai mânca? Dar dacă te-ai afla într-un muzeu de artă, iar toate tablourile ar fi goale, ți-ai pune imaginația la bătaie ca să vezi ce iese? 

Ei, bine, de astfel de vise are parte personajul nostru feminin, Alice. Și chestia este că nu e singură. Aceste vise înseamnă foarte mult pentru adolescentă, deoarece așteaptă cu mare nerăbdare să adoarmă din nou și să își întâlnească prietenul. De fiecare dată când pătrunde pe tărâmul viselor, Max este acolo pentru ea, indiferent în ce aventură urmează să pornească.

"Reală. Ultimul cuvânt rămâne în aer între noi, iar eu clatin din cap, rușinată. Are dreptate. Indiferent ce sentimente aș avea față de Max, rămâne o problemă. Noaptea trecută în Muzeul Metropolitan a fost un vis. De când mă știu, fiecare noapte petrecută cu Max a fost un vis. Pentru că Max e băiatul viselor mele... și doar al viselor mele. Pentru că el nu există în realitate." 

  
Fiind nevoită să se mute împreună cu tatăl său înapoi în orașul natal, deoarece bunica sa murise și le lăsase casa în care Alice copilărise, parcă tot ceea ce visase vreodată prinde viață. Complet paralizată și cu inima bubuindu-i în piept, se trezește față-n față cu Max al ei. Cu Max pe care-l iubea încă de când era mică. Cu Max care era mereu lângă ea, așteptând-o. Cu Max care nu exista în realitate, dar, se pare, că... o cam făcea. 
  
Ce se întâmplă când băiatul viselor tale, acum cât se poate de real, pare că nu te cunoaște și te tratează cu indiferență? Cum poți suporta să îl întâlnești noaptea în vise, iar ziua să vă comportați ca și cum nu v-ați mai întâlnit până în acel moment? 

Alice se simte din ce în ce mai confuză și nu mai știe cum să reacționeze la ceea se întâmplă. Știind că ar putea să pară ridicolă, riscă să-l atragă pe Max într-o discuție, cu scopul de a-l face să se dea de gol în privința viselor. Dar nu reușește. Așa că își impune să stea deoparte și să îl lase să-și ducă liniștit viața. Dar inima nu vrea încă să renunțe atât de ușor. Cel puțin până ce nu se va lămuri situația în care se află.  

"Nu mă pot întoarce să trăiesc în vise, Alice. Am muncit mult prea mult pentru realitatea mea." 

  
Nemaiputând să țină secret, Max i se destăinuie fetei, recunoscând că o visează și el, având parte de aceleași vise ca și ea. Alice este cum nu se poate mai fericită aflând toate acestea, dar starea de bine nu durează prea mult. Tânărul îi spulberă toate speranțele, atunci când îi spune că dorește să trăiască în realitate și nu în vise, așa cum o face ea. Tânăra a preferat mai mult să "existe" prin visele sale, nelăsând prea multă lume să intre în viața sa, cu excepția Sophiei, prietena sa cea mai bună, și neinteracționând cu niciun alt băiat, înafara lui Max, cel din vis. Pe când adolescentul a ales să se concentreze mai mult pe viitorul său și pe relațiile cu cei din jur, făcându-și chiar și o iubită care i-a fost alături în momentele de cumpănă.

"O vreme stăm întinși în tăcere, simțind pe față razele soarelui. Dacă ăsta ar fi un vis, m-aș răsuci pe burtă și mi-aș învârti degetele în buclele lui castanii și dese. Sau i-aș gâdila în joacă lobii urechilor. Când visăm, suntem mereu legați unul de altul. Dar ăsta nu-i un vis. Mă întreb dacă și lui îi e la fel de dor de vise pe cât mi-e mie. De un moment în care să nu existe nicio distanță între noi." 

Alice sperase că acum, odată ce s-au găsit în sfârșit, puteau să fie împreună, așa cum se întâmpla și în vise. Dar nu este cum își dorea și, neputincioasă, îl căuta cu privirea ori de câte ori se afla prin preajmă. Îi venea greu să îl vadă cum își trăiește în continuare viața, în timp ce ea se lupta singură cu o inimă frântă. 
  
Ignorând pentru moment emoțiile schimbătoare ale adolescenței, tinerii noștri sunt foarte curioși să descopere cauza viselor lor comune. Astfel, cei doi află că, atunci când erau mici, părinții lor i-au dus la CDV, un centru pentru descoperirea viselor, deoarece aveau coșmaruri din cauza anumitor incidente din familie. Odată rezolvată problema, se pare că au rămas cu aceste vise ciudate. Amândoi vor să știe ce s-a întâmplat cu exactitate în acel loc, de au ajuns să se viseze unul pe celălalt. 
  

„În vis știu întotdeauna că mergem într-un loc grozav. Însă chiar dacă nu ajungem niciodată acolo, nu contează, pentru că sunt cu tine.”

Poate că în vise par că știu totul unul despre altul, dar nu este chiar așa și în realitate. Visele le-au arătat doar părțile bune, nu și cele rele care îi însoțesc în viața de zi cu zi. Acest lucru nu este în stare să priceapă Alice la început, ținând-o tot pe a ei. Așa este cu îndrăgosteala asta. Nu vezi și nu auzi nimic altceva, decât ceea ce vrei. Adolescenta trebuie să înceteze să mai trăiască în vise și să se concentreze să fie ea însăși, nu cineva ce nu este, altfel se va pierde în ceva ireal, ceva care nu-i face bine. Trebuie să se accepte așa cum este și să nu-l mai ridice pe Max mai presus de perfecțiunea pe care nu o are în realitate.

"Când  te îndrăgostești, creierul tău e inundat de un val de dopamină. Oamenii obțin același efect prin consumul de droguri. În principiu, devii dependent. Dar când dragostea, persoana la care ții, îți este luată, lucrul ăsta e procesat în aceeași parte a creierului care ne spune că ne-am ars, ne-am rupt un os sau ne-am zgâriat pielea. Prin urmare, ce îți zic eu, Gândăcel, e să nu-ți faci griji. “Inima îndurerată” nu e doar o expresie. Are o bază științifică. Deci nu trebuie să te simți prost pentru că ți-e dor de el. E perfect normal. Dar toate oasele rupte, arsurile ori inimile... ei bine, până la urmă toate se vindecă."

Deși Sophie este singura ei prietenă, Alice începe să lase și alte persoane să intre în viața ei. Încă din prima zi de liceu, se împrietenește cu Oliver, un nebunatic care făcea numai prostii, dar care reușea, oarecum, să scape de pedepse în felul său. Nevoită să ia parte la activitățile extrașcolare, aceasta intră în Clubul Terariilor unde îl cunoaște atât pe Jeremiah și pasiunea lui pentru șopârle, cât și pe Celeste, iubita lui Max. Descoperă cu uimire că tipa nu este așa cum își închipuia, așa cum spera să fie cele de țeapa ei. Încearcă să o urască, dar se găsește în situația că nu poate să-i poarte pică. Amândouă țin la Max și vor să-l vadă fericit, așa că ușor-ușor ceva începe să le lege pe cele două. Acum să vedem cât va dura! Cu tatăl ei se înțelege chiar bine, căldura și iubirea pentru fiica sa reverbând din sfaturile 'ceva mai științifice' pe care acesta i le dă. Dar merg și acestea, atât timp cât sunt spuse din toată inima, nu-i așa? 
  

O poveste plină de substrat, dar care atrage prin simplitate și originalitate, Arta visării este genul de lectură care ne transmite niște lecții de care ar trebui să ținem seamă. Oricât de bine ne-am simți în visele noastre, tot realitatea este cea căreia trebuie să-i ținem piept. Și nu uitați, trebuie să ne facem singuri momentele, nu visele pe care le avem. 

Nota mea: 4/5

Dede

Jocul Final. Cheia Cerului (Endgame #2) de James Frey&Nils Johnson Shelton (recenzie)

Autori: James Frey, Nils Johnson-Shelton
Editura: Trei
Număr de pagini: 504
Anul apariţiei: 2015

Jocul Final e aici. Lumea începe să se năruie, să se destrame, s-o ia razna.
Dar Jucătorii continuă să Joace. Au rămas nouă Jucători. Cheia Pământului a fost găsită.
Două chei – şi nouă Jucători – rămân.
Cheile trebuie găsite şi doar un singur Jucător poate să câştige.

Queens, New York

Aisling Kopp crede inimaginabilul: că Jocul Final poate fi oprit.
Dar e abordată de către agenţii CIA, care ştiu de Jocul Final şi au propriile idei despre cum trebuie Jucat. Idei care ar putea schimba totul.

Regatul Aksum, Etiopia

Hilal ibn Isa al-Salt a supravieţuit la limită unui atac care l-a lăsat desfigurat. Dar trăieşte şi ştie ceva ce Jucătorii ceilalţi nu ştiu: keplerii au intervenit în desfăşurarea Jocului.
Şi n-ar fi trebuit să facă asta.

Londra, Anglia

Sarah Alopay a găsit prima cheie. Şi – împreună cu Jago – câştigă.
Dar găsirea Cheii Pământului a însemnat un preţ prea mare pentru Sarah. Nu se poate ierta pentru ceea ce a făcut.

Cheia Cerului – oriunde şi orice ar fi ea – este următoarea.

Şi toţi cei nouă Jucători nu se vor da în lături de la nimic ca s-o găsească.

Mulțumesc Editurii Trei pentru șansa de a citi acest volum!

Gândurile mele

Încă de la începutul acestui Joc final, când cei 12 meteoriți au lovit Pământul, alegându-și în sfârșit Jucătorii, scriitura simplă și energică a autorilor  James Frey și Nils Johnson-Shelton a reușit să mă fascineze, creionând o lume distopică năucitoare, într-un mod cât se poate de inedit. Deși mă așteptam la ceva explozibil, nu eram chiar atât de sigură că cel de-al doilea volum al trilogiei o să mă poată surprinde și mai mult decât a făcut-o cel anterior. Dar uite că m-am înșelat și acesta chiar mi-a depășit așteptările pe care le aveam în privința continuării, acum că haosul s-a pus în mișcare. 

„Viitorul e un joc. Timpul e una dintre reguli.”

Acțiunea acestei cărți se învârte în jurul celor nouă Jucători rămăși în lupta pentru supraviețuire. Odată găsită prima cheie, cea a Pământului, de către cahokiana Sarah Alopay, care a format o alianță cu olmecul Jago Tlaloc, Evenimentul ce amenință să distrugă totul în cale a fost declanșat. Nepăsător, Jocul își urmează propriile reguli, reguli ce se schimbă cu fiecare ezitare și fărâmă de neîncredere ce îi încearcă pe tinerii noștri. Reguli ce nu țin cont de ceea ce ei își doresc cu adevărat. Cel puțin, pentru unii dintre ei.
 
Alianțele înfiripate între Jucători în prima parte continuă și aici. Totuși, datorită situațiilor cărora sunt nevoiți să le facă față, unele au început să se cam zdruncine, confuzia și furia simțindu-se tot mai pronunțate în rândul lor. Cu toții fac greșeli și se simt neputincioși în unele momente, dar cumva reușesc să-și găsească tăria și forța necesare să mai înainteze cu un pas în cenușiul care îi înconjoară din toate părțile.

 "Poate că tu ești gata să renunți, dar eu nu-s gata să renunț la tine. Așa am eu de gând să te ajut." 

Paralel cu problemele întâmpinate din cauza Jocului, adolescenții trebuie să le țină piept și oamenilor care n-au habar de ceea ce se întâmplă chiar lângă ei. Pe zi ce trece, populația este tot mai înspăimântată de fenomenele care au loc pretutindeni. Pe lângă cei 12 meteoriții ce au căzut în diferite zone ale Pământului, sunt obligați să observe neputincioși cum un altul, mult mai mare și mai periculos, poreclit de aceștia Abaddon, amenință să elimine o bună parte din suprafața pe care își duc traiul. Cu această veste răsunând din toate cotloanele Pământului, oamenii devin tot mai egoiști față de cei din jur, fiind în stare să calce pe cadavre pentru a scăpa cu viață din ghearele morții ce se apropie vertiginos de ei.

 "Jocul Final a început și lumea deja se schimbă."   

Jucătorii continuă însă să lupte și să joace așa cum au fost instruiți, chiar dacă unii dintre aceștia sunt măcinați de regrete și de alegerile pe care le fac. Emoțiile ce îi acapară, furie, tristețe, plăcere sadică, frică, disperare, dezamăgire, vinovăție, se intensifică la fiecare obstacol înlăturat, dar ei continuă să acționeze. Fiecare luptă cu sinele său pentru a face ceea ce crede de cuviință, indiferent de impactul pe care îl are asupra sa aceste alegeri, aceste acțiuni. Continuă să lupte pentru semenii lor, pentru salvarea Pământului, sunt dispuși să riște totul pentru a învinge, chiar dacă este ultimul lucru pe care îl vor mai face în viața asta.

  "Sunt doar oameni. Nu sunt atotputernici și n-au puteri supranaturale. Dar sunt foarte, foarte periculoși. Toți suntem antrenați să omorâm, să evadăm, să ne deghizăm, să lucrăm cu computerele. Suntem piloți experimentați, luptători, scufundători. Împreună suntem cei mai periculoși oameni de pe Pământ."

Pe măsură ce înaintăm cu lectura, observăm cât de mult Jucătorii se maturizează în gândire, schimbându-se modul lor de a percepe Jocul final față de cum o făceau înainte. O parte dintre ei începe să privească dincolo de fațada acestui joc periculos și de cei care îl conduc, întrebându-se constant dacă există vreo șansă ca să-i oprească și să se salveze cu toții de la distrugere. Se gândesc dacă nu cumva ăsta este doar un șiretlic meschin creat special de kepleri pentru a elimina întreaga populație de pe planetă. Oare se simt amenințați de specia lor, de vor să scape de niște simplii muritori de rând? Tocmai ei, creatorii lor?

 

Se simte o evoluție semnificativă a personajelor. Dacă în bine sau în rău, rămâne să aflați singuri. Scopul unora a rămas același, anume să câștige cu orice preț, găsind plăcere în violență și sadism, pe când a altora a mai deviat de la cel puternic înrădăcinat în ei de către semințiile lor, încă de la începuturi.  

 
Momentele tensionante și pline de suspans, secretele îngrozitoare ce se lasă descoperite, răsturnările de situație din ce în ce mai imprevizibile, trădările și aparențele înșelătoare, scenele ce abundă în acțiune și dramatism, perspectivele multiple, tradițiile învechite și pline de istorie fac din Cheia Cerului un volum absolut năucitor care captivează cu fiecare pagină întoarsă și te atrage în jocul său, în această luptă nedreaptă, fără a-ți da vreo șansă să te eschivezi.

Nota mea: 5/5

Recenzia primului volum - aici.
Dede

 

Recenzie: Oameni sărmani de F.M. Dostoievski

Gândurile mele (Simona): 

     “My sweetheart! When I think of you, it's as if I'm holding some healing balm to my sick soul, and although i suffer for you, i find that even suffering for you is easy.”

Makar Alexeevici şi Varvara Dobroselova sunt doi oameni care fac parte din aceeaşi clasă socială. Ambii chinuindu-se din răsputeri să facă rost de bani pentru a reuşi să trăiască de pe o zi pe alta şi ajutându-se constant la nevoie cu mărunţişurile care le mai rămân. O poveste impresionantă despre omenie şi modestia omului sărac. 

“There is a crack in my soul, and I can hear it trembling, quivering, stirring deep inside me.”

Varvara a fost o fetiţă chinuită de boala mamei sale, o boală necruţătoare care în cele din urmă reuşeşte să o doboare pe biata sa mamă. O altă dramă din viaţa acestei fete a fost moarte persoanei care-i era suflet pereche. O poveste de dragoste platonică, dar frumoasă prin inocenţa vârstei Varvarei, dar şi prin iubirea pură pe care i-o purta tânărul Pokrovski.

     “I don’t even know what I’m writing, I have no idea, I don’t know anything, and I’m not reading over it, and I’m not correcting my style, and I’m writing just for the sake of writing, just for the sake of writing more to you… My precious, my darling, my dearest!”

Nu sunt foarte multe lucruri de spus despre această carte, multe dintre ideile întâlnite aici vor fi dezvoltate în romanele ulterioare ale lui Dostoievski. Este o lectură frumoasă şi intensă, o lectură care te face să-ţi doreşti mai mult. O mostră din stilul încă neşlefuit al acestui autor minunat. O mică incursiune într-un mini univers dostoievskian ce prefigurează mari opere de factură literară. Recomand cu drag această carte care nu o să vă facă decât să-l îndrăgiţi şi mai mult pe acest autor.

Nota mea 5/5

Recenzie: Pe când eram o operă de artă de Eric-Emmanuel Schmitt

Descrierea cărţii:

     „Cine n-a visat să devină obiectul admiraţiei tuturor? Iată promisiunea pe care i-o face un artist excentric, zeu şi demon în acelaşi timp, unui tânăr disperat, în pragul sinuciderii. Primul, mereu dornic să scandalizeze, îi propune celui de-al doilea, dornic de o nouă existenţă, mai puţin anostă, să-l transforme într-o operă de artă. La urma urmei, nu are nimic de pierdut, în afară de libertate.

     Cu noua sa identitate de statuie vie, Adam bis devine mai celebru decât Gioconda. Dar, imediat ce începe să se simtă privat de dreptul la conştiinţă, omul din el se răzvrăteşte. Creaţia încearcă astfel să fugă de creator şi să-şi recâştige libertatea pierdută. Prin dragoste. Va mai putea însă să-şi redobândească umanitatea şi să descopere fericirea într-o lume stăpânită de narcisism, de cultul simulacrelor şi al aparenţei şi de puterea zdrobitoare a imaginii?”

     Gândurile mele (Simona): Această carte mi-a fost oferită cadou de o prietenă foarte dragă mie şi am fost fericită să văd că a ţinut cont de pasiunea mea pentru acest autor francez. Îmi doresc încet, încet să fac loc în bibliotecă tuturor cărţilor scrise de acest autor care până acum nu m-a dezamăgit.

    Nici această carte nu m-a dezamăgit ci m-a făcut să reflectez foarte mult asupra locului pe care noi ca indivizi îl ocupăm în societatea actuală. Subiectul pregnant al acestei opere este identitatea umană. Ce s-ar întâmpla dacă într-o zi te-ai trezi fără a şti cine eşti, fără a mai putea lua decizi sau a mai întreprinde acţiuni fără acordul cuiva. Cum te-ai simţi dacă ai fi anulat ca persoană şi ai deveni brusc un obiect?

    Un subiect foarte interesant abordat de Schmitt în această carte. Adam este un tânăr care vrea să se sinucidă aruncându-se în mare. În timp ce se gândea la toate motivele pentru care vrea să ducă planul la bun sfârşit, apare un domn care-i opreşte tirada de gânduri morbide. Acest domn se numeşte Zeus Peter Lama. Un aşa zis artist, care vrea să-l ajute pe Adam să renunţe la aceste gânduri şi să-şi regăsească dorinţa de a trăi. Îi promite câte în lună şi în stele cum s-ar spune, dar toate cuvintele ce ieşeau din gura acestui "artist" erau purtate de vânt şi pierdute în neant. Bietul Adam nu ştia în ce se bagă atunci când a acceptat sceptic la început să-l urmeze pe binefăcătorul lui. 

    Zeus locuia în lux, înconjurat de graţii feminine, frumuseţi rare, care-l inspirau să picteze şi să creeze. Acesta dorea să-şi ducă opera la un cu totul alt nivel. Să experimenteze arta pe trupul uman. Să-l modifice, să-l reconstruiască bucată cu bucată. Adam semnează un document prin care îşi cedează trupul binefăcătorului său. Zeus începe monstruosul plan de a-i modifica trupul lui Adam, de a-l transforma într-o aşa zisă operă de artă. Operaţiile sunt realizate de un doctor plătit foarte generos de Zeus, acesta urmează cu stricteţe instrucţiuniile "artistului" şi îi modifică lui Adam toate părţile care sunt la vedere. Ochii sunt singurii, pe care acesta nu îi schimbă. Recuperarea este lungă şi anevoioasă, dar în cele din urmă Adam reuşeşte să-şi revină.

     Scos în faţa publicului şi prezentat drept o operă de artă, oamenii îl admiră, trec de la şoc la încântare, mulţimea este traversată de un val de emoţii, dar singurul lucru care îl face pe Adam să fie mândru de postura sa ca operă de artă este admiraţia primită de cei din jur. Oamenii nu-l mai ignorau, nu se mai puteau preface că nu este acolo, acum toată înfăţişarea lui striga după atenţie. 

    Când personajul nostru realizează că gândurile sale trebuiesc cenzurate, că glasul său trebuie oprit, că trebuie să devină o operă de artă în adevăratul sens al cuvântului, el încearcă să evadeze dacă nu fizic măcar sufleteşte. O să întâlnească doi oameni minunaţi Fiona şi tatăl ei, care-l vor ajuta pe parcursul călătoriei sale de a-şi relua identitatea. Acum obiect, prins într-o lume opulentă unde frumuseţea este înlocuită de grotescul diformităţilor produse de un om nebun după faimă, Adam încearcă să lupte cu o întreagă societate pentru a-şi recăpăta statutul de fiinţă!

    O carte impresionantă, pe care o recomand cu drag tuturor celor care vor să încerce o lectură ce are în prim plan o idee întâlnită constant în societatea noastră. Frumuseţea fizică este sau nu răspunsul tuturor frământărilor noastre. Oare mai contează sufletul sau doar aparenţa. Concluzia mea după această carte a rămas mai fermă ca oricând şi anume sufletul face o persoană frumoasă! Aparenţele sunt trecătoare, frumuseţea este doar în ochii celui care priveşte şi sper ca mulţi dintre voi să aveţi bine montată în minte această concluzie.

Nota mea 5/5

    

Interviu scriitoricesc #5 - Lavinia Călina

Lavinia Călina s-a născut revoluționară, în decembrie ’89. Urmează cursuri pedagogice și de filologie în Caransebeș. În 2008 se mută la Timișoara și studiază limbi străine la facultatea de litere. În 2012 se înscrie la Școala Sanitară Carol Davila din Caransebeș, cu gândul că, poate într-o zi, se va schimba ceva în sistemul sanitar. În prezent lucrează ca editor-imagine/fotogaf la propria firmă (Călina Audio-Video).

A trecut ceva vreme de când n-am mai completat această rubrică, așa că era cazul să revin asupra ei. De data asta, o vom cunoaște pe Lavinia Călina, o tânără ce s-a remarcat încă de la debutul său literar. Printre romanele apărute la editura Herg Benet, se numără și Copiii întunericului, primul volum al seriei Neamul Corbilor, serie despre care autoarea ne prezintă câte ceva mai jos.

 

1. Bună, Lavinia. Te-aș ruga, pentru început, să ne prezinți trei lucruri fără de care n-ai fi tu.

Nu aș fii eu fără persoanele minunate din jurul meu, inclusiv familia, nu aș fii eu fără cărțile din biblioteca mea și jocurile video de care nu mă mai satur. :)

2. Când și cum te-ai apucat serios de scris? Care a fost factorul declanșator?

În generală obișnuiam să scriu diverse texte amuzante, aberații despre mine și colegii mei. De obicei cum luptam noi împotriva tiraniei profesorilor, dar m-am apucat serios de scris odată cu Ultimul avanpost. Prin 2013 m-a prins febra distopiilor și m-am enervat că în toate acțiunea se petrecea în alte țări. Așa că am scris una care să se petreacă în România.

3. Prima carte scrisă a fost o distopie. Ce te-a făcut să abordezi și genul fantasy?

Mereu mi-au plăcut poveștile cu vrăjitoare și ființe supranaturale, iar genul fantasy mereu a fost unul din preferatele mele. Mi-a făcut plăcere să dau naștere unei lumi în care diverse neamuri de vrăjitori se luptă pentru supremație.

4. Cum a luat naștere Neamul Corbilor?

Știu că nu sună prea profesionist, dar cartea asta s-a născut de la o simplă glumă. În 2014, la masa de Paște, bunica mea a făcut o glumă la adresa mea. Eu sunt vegetariană, iar ea mi-a spus că nu ar putea renunța niciodată la carne căci e neam de Corb (numele de fată al mamei ei era Corbu). Pe moment am râs, dar mi-a plăcut atât de mult cum sună Neamul Corbilor că am scris o carte... de fapt e o serie. Tot bunica mea a servit drept inspirație și pentru bunica lui Nicol, caracterul ei blând și înțelegător se reflectă în acel personaj.

Din păcate, în septembrie anul trecut, bunica mea a încetat din viață, probabil de asta îmi e atât de greu să scriu volumul 2 din Corbi.

5. Dacă nu sunt prea curioasă, ai putea să ne spui mai multe despre cele 5 neamuri de vrăjitori? În caz că nu dorești să ne dezvălui prea multe și vrei să ne surprinzi pe parcursul seriei, atunci descrie-ne într-un cuvânt fiecare dintre aceste neamuri.

Corbii sunt cei puternici, dar pierduți în întuneric. Lupii sunt cei neînfricați, dar care se lasă conduși de instinctele animalice și de multe ori fac alegeri greșite din impuls. Cerbii cei corecți, cei ce se îngrijesc de respectarea regulilor, dar totodată sunt la fel de nemiloși, precum Corbii, cu cei ce încalcă rânduiala. Roibii sunt cei calmi și sufletiști, dar caracterul lor blând îi împiedică de multe ori să vadă adevărata față a persoanelor din jurul lor. Șoimii nu mai există deoarece toți membrii au fost uciși în războiul dintre neamuri.

6. Ce planuri ai pregătit în continuare pentru fetele noastre, Roxana și Nicol?

Ufff... nu prea e de bine. La începutul noului volum Nicol face tot posibilul să o găsească pe Roxi, chiar dacă asta înseamnă să își ia rolul de Corb în serios și să folosească blestemul zorilor ca să obțină de la alți vrăjitori informațiile necesare (cum funcționează blestemul o să aflați în carte, deși am lăsat câteva indicii și în primul volum).

Își dorește să dea de ea înaintea lui Ștefan, căci și el e pe urmele celor doi fugari (Roxana și Liviu). Evident că o să fie și câteva confruntări între Nicol și Ștefan, mai ales după ce a făcut Nicol (cine a citit Copiii întunericului știe despre ce vorbesc), dar și o întorsătură de situație pe care, recunosc, nu am anticipat-o nici măcar eu. Totodată Roxana realizează că nu poate fugi pentru totdeauna de acest război, iar când situația o constrânge va trebui să aleagă dacă jură credință unui neam sau pierde o persoană dragă ei.

Se întâmplă multe lucruri în acest nou volum și sper ca rezultatul final să fie pe placul cititorilor... bine, rezultatul final al seriei căci Blestemul zorilor se termină cu un cliffhanger.

7. Înafară de scris, citit, bloggerit și booktube, ce alte pasiuni mai ai?

Îmi place să călătoresc și să fac fotografii, dar sunt pasionată și de jocuri video. Acum sunt la un pas de a-mi dezinstala Diablo 3 de pe comp, altfel volumul doi nu o să fie gata la timp :))

8. Pentru că a trecut ceva vreme de când ești în "lumea" asta a booktube-ului, ai putea să ne spui ce reprezintă această activitate pentru tine? Dacă cineva ar dori să încerce, ce l-ai sfătui?

Sfatul meu e să fie naturali și să o facă din pasiune. Știu că sunt mulți cei care nu se apucă de asta din cauză că îi sperie reacțiile negative, dar important e să faci ce îți place, iar restul nu au decât să critice.

9. Numește trei cărți sau serii preferate și spune-mi primul cuvânt care îți vine în minte atunci când te gândești la ele.

Trei serii care mie îmi plac mult sunt Jocurile foamei(Suzanne Collins), Întoarcerea acasă (Orson Scott Card) și Am murit, din fericire (Theo Anghel). Nu le pot descrie într-un singur cuvânt sunt prea faine și intense ca să mă limitez la un cuvânt.

10. În ce lucruri din jur îți găsești inspirația?

Mă inspiră cele mai banale lucruri. De multe ori sunt la volan sau la alimentară și din te miri ce îmi vine o idee în cap, iar atunci e musai să ajung cât mai repede acasă ca să o pun în aplicare. Noaptea, înainte să adorm, mă gândesc cum vor evolua lucrurile în romanele mele, apoi mă trăsnește câte o idee și adio somn!

11. Mulțumesc pentru că mi-ai acceptat invitația de a ne împărtăși câte ceva despre ține și mult succes în continuare. Așteptăm următorul volum al seriei. Câteva gânduri pentru cititorii noștri?

Mulțumesc și eu. Mă bucur că ți-au plăcut Corbii. :) Cititorilor le doresc numai bine și cât mai mult timp liber să poată citi cât mai mult. Eu duc lipsă de timp. :p

CĂRȚI PUBLICATE LA EDITURA HERG BENET.

 

Dede

 

Copiii întunericului (Neamul Corbilor) de Lavinia Călina (recenzie)

Autor: Lavinia Călina
Editura: Herg Benet
Anul apariției: noiembrie 2014
Pagini: 288

“Tu cât de mult te poți ascunde de magie?”

Roxana și Nicol, două adolescente cu personalități aparent diferite, devin cele mai bune prietene după o noapte în care viața li se va schimba complet. Împărtășind același secret, ele vor încerca timp de mai mulți ani să ducă împreună o existență cât mai banală, cotidiană, pentru a se ascunde de cei care le doresc, probabil, moartea.

Dar chiar secretul nu este ceea ce pare. Devenite pioni în mijlocul unei confruntări seculare între cele mai puternice neamuri de vrăjitori, cele două tinere au de ales între a fugi mereu sau a-și înfrunta adversarii. Întunericul este însă foarte aproape, mult prea aproape…

Magie și acțiune, răsturnări de situație, intrigi țesute de veacuri, iubiri blestemate; un creuzet al coșmarurilor devenite realitate, în care moartea pândește din colțul oricărei străzi, în ochii oricărui trecător și chiar din adâncul propriului suflet. Lupta abia a început, iar Neamul Corbilor este mai decis ca niciodată să fie cel care va câștiga supremația asupra întregii lumi.

Gândurile mele

Aveam această carte de ceva vreme (a se traduce: "mai bine de juma' de an") în bibliotecă. Nu ştiu ce m-a tot ţinut la distanţă de ea, de n-am citit-o până acum. Îi mai aruncam eu, din când în când, nişte priviri pe ascuns, îmi mai arunca şi ea, dar degeaba. Niciodată nu ni se intersectau privirile. Cred că, inconştient, am aşteptat momentul potrivit pentru a o "prinde" în plin flagrant, altfel nu-mi explic. 

Adevărul este că nu este prima dată când mi se întâmplă să citesc o carte după mult timp de când o am şi nu pot să nu observ că le citesc doar atunci când simt nevoia să o fac în privinţa fiecăreia. Cred că le percep şi rezonez mai bine cu ele, dacă le citesc la momentul lor şi nu mai devreme. Și, bineînțeles, cartea este citită de vreo trei luni, dar de-abia acum am reușit să revin și cu recenzia. 

Atunci când vorbim despre lumea fantasy, avem parte de un război pe viață și pe moarte între forțele binelui și ale răului, de când lumea. În acest caz, între neamurile de vrăjitori, fiecare luptând pentru a fi cel mai puternic dintre toți. Pe când unii aleg să ajungă la supremație pe calea cea dreaptă, mai grea, ceilalți aleg calea mai ușoară, aceea de a călca pe cadavre cu orice preț. Dintre cele cinci neamuri care conviețuiesc împreună, fie că vor sau nu, cel mai înspăimântător ni se prezintă ca fiind Neamul Corbilor, datorită drumului pe care acesta l-a ales ca să ajungă acolo unde își dorește. Cine cade pe mâna acestor indivizi, nici că va mai avea vreo șansă să scape, dacă nu acceptă ceea ce i se cere.

"Când ești pe fugă, nu te mai gândești la ce lași în urmă, la persoanele pe care s-ar putea să nu le mai vezi, la locurile frumoase prin care nu o să te mai plimbi, la prieteni în compania cărora nu o să mai bei o bere, la cartea pe care nu ai mai returnat-o la bibliotecă. Și cu siguranță nu te gândești că ai uitat pe noptieră CD-ul cu formația preferată. Nu, atunci când fugi, tot ce vrei e să scapi, să ajungi cât mai repede posibil într-un loc în care nimeni să nu te cunoască și nimeni să nu știe ce ai făcut."

Așa cum ne spune și descrierea, povestea se învârte în jurul a două tinere obișnuite, care își duc traiul monoton de zi cu zi. Totuși, ele sunt mult mai mult decât ceea ce vor să pară la prima vedere. Cele două, Roxana și Nicol, au crescut în același sat și se cunoșteau doar din vedere, neinteracționând prea mult una cu cealaltă. Dar, în urma unui eveniment nefericit petrecut cu șapte ani în urmă, n-au avut altă alternativă decât să părăsească locul natal și să fugă departe de ce s-a întâmplat. Din acea clipă, fetele se apropie, depind una de alta și leagă o prietenie profundă și plină de secrete, încercând să se comporte cât mai normal, ca și cum nimic nu le-a afectat.

"Nu m-am temut niciodată de întuneric, de creaturile ce se puteau ascunde printre umbre. Mai frică mi-a fost de oamenii care se amestecă printre razele soarelui, cei ce te amăgesc doar cu un zâmbet cald și o îmbrățișare, cei ce te ademenesc cu vocea lor suavă, cei care te trădează fără să clipească. Să nu îți fie frică de întuneric, căci de la întuneric știi la ce te poți aștepta, să îți fie frică de lumină, căci lumina e cea care te orbește." 

Totuși, trecutul are altceva în plan pentru ele, surprizându-le în cele mai neașteptate momente. O clipă de neatenție le-a costat monotonia în care se complăceau zilnic și, acum, neîncrederea, teama și neputința plutesc în aer. Amândouă sunt confuze, nu mai știu cine le vrea binele și cine le vrea răul, deși s-au ferit atâta vreme să fie prinse în acest război pe care nu vor să-l poarte. Roxana și Nicol se trezesc între două lumi care nu le oferă niciuna ceea ce își doresc cu adevărat: un loc al lor. Un loc în care să nu mai fie nevoite ca, la orice pas făcut, să se uite înapoi pentru a se asigura că nu sunt pândite din umbră. Un loc care să le mențină în siguranță, ori de câte ori trecutul amenință să le vină de hac. Un loc în care să se simtă “acasă” cu adevărat.

Pe măsură ce înaintăm cu lectura, ni se dezvăluie alianțe neașteptate și legături interzise între neamurile de vrăjitori. Secrete întunecate din trecutul personajelor ies la iveală și nu știi cum să mai reacționezi în privința lor. Este destul de greu să îți dai seama de ce parte a taberei se află fiecare și chiar tu însuți te gândești dacă faci alegerea corectă de a te încrede în cineva anume.

"Oamenii vin și pleacă din viața ta. Chiar dacă au fost prezenți pentru o scurtă perioadă sau una mai îndelungată, atunci când îi pierzi lasă în urmă un gol cât de mic în inima ta. Să pierzi pe cineva drag e cumplit. Există două moduri prin care asta se poate întâmpla. O persoană poate decide să iasă voluntar din viața ta. Îți întoarce spatele și își vede de drumul lui. [...] Dar ce faci atunci când ruptura se produce brusc? Atunci când moartea ți-o răpește." 

Începe să-mi placă din ce în ce mai mult faptul de a citi povestea prezentată din două perspective, acestea alternând între ele. Astfel, putem afla mai multe despre personaje și despre percepția lor asupra situațiilor care li se ivesc dinaintea ochilor. Descoperim cum gândesc fiecare, ce este corect sau greșit în alegerile pe care le fac și cum fac față problemelor întâmpinate.

Un alt plus pentru care mi-a plăcut cartea a fost acțiunea din abundență. Nici dacă ai vrea, nu poți să te oprești până ce n-ai terminat tot de citit. Autoarea nu-ți lasă posibilitatea de a te plictisi nici măcar o clipă. Te ține în alertă până la finalul volumului, unde îți dă lovitura de grație, împingându-te cu nonsalanță în situația de ați face tot felul de scenarii, care mai de care, în privința continuării.

Dacă doriți să vă pierdeți printre intrigi și secrete cutremurătoare de care n-ar trebui să știți, asta dacă țineți la viața voastră, Neamul Corbilor este exact genul de carte de care aveți nevoie. Povestea creionată de Lavinia o să vă dea lumea peste cap și o să vă prindă atât de tare în plasă, încât nici măcar n-o să aveți timp să clipiți la cât de repede se mișcă lucrurile, atunci când vrăjitorii se perindă printre oameni ca și cum ar fi unii de-ai lor.  

Nota mea: 5/5

Cartea o găsiti aici!

Dede

Editura Quantum Publishers – noutăţi

Frumuseți monstruoase de Marina Neagu

Lara ştie că, pentru ea, tentaţiile întunecate sunt foarte mari. Crescută şi protejată de un preot–gardian, reuşeste până la vârsta de 18 ani să îşi ţină în frâu pornirile demonice. Dar când se mută în Valea Îngerilor, Lara află că existenţa ei nu este întâmplătoare.

Gardienii, soldaţi ai îngerilor, sunt crescuţi şi instruiţi să distrugă toate umbrele, fiice ale demonilor.

Şi Lara este una dintre ele.

Cu toate că a reuşit să se ascundă de gardieni timp de 18 ani, odată cu noua ei mutare, se trezeşte nu numai înconjurată de aceştia, dar şi nevoită să accepte o legătură specială cu unul dintre ei.

Noua alianţă îi oferă Larei prima dragoste, dar şi riscul de a plăti cu propria viaţă şansa de a elimina definitiv umbrele.

Cartea o găsiţi aici.

 

 

Rochia aurie de Theo Anghel

 

Ana Simion este fiica unor imigranți români pe tărâmul tuturor posibilităților. În urma unei întâlniri pe nevăzute, aranjată de o prietenă, cunoaște un bărbat pe care îl antipatizează, fără drept de apel, încă din primele minute. Dorind să pună capăt serii dezastruoase, îl refuză categoric. Însă individul face parte din tagma celor ce nu acceptă un NU din partea sexului slab. Rănit în orgoliu, își iese din fire, și o atacă pe Ana în toaleta localului. Țipetele ei atrag atenția unui necunoscut care o salvează în ultimul moment.

Mason Hart face parte dintr-o familie bună, însă puțin cam ciudată. Atrasă în mijlocul acestui grup pestriț de sentimentele pe care începe să le aibă față de Mason, viața banală a Anei este dată peste cap.

Cartea o găsiţi aici.

Câștigători Hop Cadouri de Crăciun #2

Dragilor, este timpul să anunțăm câștigătorii. Ne-a plăcut enorm faptul că această idee a prins repede la voi și ne gândim să mai facem astfel de concursuri. Cu premii pe măsură, bineînțeles. ;)

Premiul I

 

Larisa Ciubotaru

 

"De multe ori trecem pe lângă fericire, fără să știm că este "fericirea" noastră. O căutăm ca și acei bețivi care își caută casa știind confuz că au una pe undeva, iar dacă s-ar construi casa fericirii, cea mai mare încăpere ar fi sala de așteptare, pentru că noi o căutăm în "curtea" altuia. " 

 

Premiul II

 

Nadia Candrea

 

"De multe ori trecem pe lângă fericire, fără să clipim măcar. Nu o recunoaștem sau, dacă o facem, ne este frică pentru ce ne-ar putea aduce cu adevărat. Dacă ne-ar schimba?! Noi acceptăm rutina, refuzăm poate cu bună știință să fim mai buni, să câștigăm fericirea pentru fiecare zi."

 

Premiul III

 

Daniela Cușa

 

"De multe ori trecem pe lângă fericire, fără să zăbovim măcar puțin în jurul ei. În esența noastră, suntem atât de grăbiți și atât de dezorientați, încât nici nu ne mai sinchisim să deschidem larg ochii și să conștientizam că, de fapt, ea se află chiar acolo, fix la un pas distanță, așteptând liniștită și răbdătoare clipa în care ne vom îndrepta sufletul și inima către ea și o vom îmbrățișa atât de strâns, încât nu-i vom mai da drumul niciodată."

 

Dragelor, aveți timp o săptămână la dispoziție să ne lăsați datele voastre (nume, prenume, adresă și cod poștal) într-un mesaj privat pe pagina blogului.

 

Felicitări câștigătoarelor, dar și celorlalți participanți!
Vă dorim tuturor Sărbători Fericite alături de cei dragi, pline de împliniri, pace și iubire! ^_^

 

 

Hop Cadouri de Crăciun #2

Salutare, dragi cititori! Iată-ne, pentru a două oară consecutiv, luând cu asalt iniţiativa Cristinei de pe Bibliophile Mystery şi a Monei de pe Mythical Books. Ne-am gândit să participăm şi să ne bucurăm şi anul acesta de hop. Sunt sigură că şi voi sunteţi la fel de încântaţi ca şi noi!

Astfel că vă invităm la un nou concurs care sperăm să vă placă. Vă mulţumim că sunteţi alături de noi şi ne urmăriţi, vă mulţumim pentru cuvintele frumoase şi pentru aprecierile manifestate faţă de munca noastră. Ne dorim ca recenziile noastre să vă fie de ajutor în alegerea celor mai potrivite lecturi.

Chiar dacă în ultima vreme a fost mai mult linişte pe aici, să ştiţi că n-o facem intenţionat. Este o perioadă mai aglomerată pentru noi şi chiar încercăm să avem timp, măcar puţin, şi pentru ceea ce ne leagă. Sperăm să ne înţelegeţi şi să ne urmăriţi în continuare.

Acestea fiind spuse, vă mulţumim încă o dată pentru sprijinul vostru!

Să aveţi parte de sărbători pline de bucurie! 

Continuaţi următoarele cuvinte (idee preluată de pe blogul Illusion's Street):

"De multe ori trecem pe lângă fericire, fără să..."

Pentru a participa la concurs trebuie:

- să urmăriţi blogul prin GFC

- să daţi share acestei postări pe Facebook/Twitter/Google+ etc.

- să daţi like paginii de Facebook a Blogului: https://www.facebook.com/ShatteringWords

- să lăsaţi într-un comentariu la această postare toate cele cerute

- câştigătorii vor fi aleşi pentru cele mai originale şi surprinzătoare răspunsuri

Alte bloguri participante:

1. Bibliophile Mystery

2. MYTHICAL BOOKS

3. The Sagittarius Books

4. Life is but a dream

5. Simona's blog

6. Dorina Danila

7. Dreams Have Wings

8. Madalina's books

9. Walking on Letters

10. Shattering Words

11. The Club of Serial Readers

12. Luciana

13. Books World

14. Aproape de prieteni

15. Andreea's Book Club

16. Navigand printre suflete

17. Cristina Boncea

Durata concursului: 6 - 25 decembrie (orele 24:00)

Succes! ^_^