Jocul Final. Cheia Cerului (Endgame #2) de James Frey&Nils Johnson Shelton (recenzie)

Autori: James Frey, Nils Johnson-Shelton
Editura: Trei
Număr de pagini: 504
Anul apariţiei: 2015

Jocul Final e aici. Lumea începe să se năruie, să se destrame, s-o ia razna.
Dar Jucătorii continuă să Joace. Au rămas nouă Jucători. Cheia Pământului a fost găsită.
Două chei – şi nouă Jucători – rămân.
Cheile trebuie găsite şi doar un singur Jucător poate să câştige.

Queens, New York

Aisling Kopp crede inimaginabilul: că Jocul Final poate fi oprit.
Dar e abordată de către agenţii CIA, care ştiu de Jocul Final şi au propriile idei despre cum trebuie Jucat. Idei care ar putea schimba totul.

Regatul Aksum, Etiopia

Hilal ibn Isa al-Salt a supravieţuit la limită unui atac care l-a lăsat desfigurat. Dar trăieşte şi ştie ceva ce Jucătorii ceilalţi nu ştiu: keplerii au intervenit în desfăşurarea Jocului.
Şi n-ar fi trebuit să facă asta.

Londra, Anglia

Sarah Alopay a găsit prima cheie. Şi – împreună cu Jago – câştigă.
Dar găsirea Cheii Pământului a însemnat un preţ prea mare pentru Sarah. Nu se poate ierta pentru ceea ce a făcut.

Cheia Cerului – oriunde şi orice ar fi ea – este următoarea.

Şi toţi cei nouă Jucători nu se vor da în lături de la nimic ca s-o găsească.

Mulțumesc Editurii Trei pentru șansa de a citi acest volum!

Gândurile mele

Încă de la începutul acestui Joc final, când cei 12 meteoriți au lovit Pământul, alegându-și în sfârșit Jucătorii, scriitura simplă și energică a autorilor  James Frey și Nils Johnson-Shelton a reușit să mă fascineze, creionând o lume distopică năucitoare, într-un mod cât se poate de inedit. Deși mă așteptam la ceva explozibil, nu eram chiar atât de sigură că cel de-al doilea volum al trilogiei o să mă poată surprinde și mai mult decât a făcut-o cel anterior. Dar uite că m-am înșelat și acesta chiar mi-a depășit așteptările pe care le aveam în privința continuării, acum că haosul s-a pus în mișcare. 

„Viitorul e un joc. Timpul e una dintre reguli.”

Acțiunea acestei cărți se învârte în jurul celor nouă Jucători rămăși în lupta pentru supraviețuire. Odată găsită prima cheie, cea a Pământului, de către cahokiana Sarah Alopay, care a format o alianță cu olmecul Jago Tlaloc, Evenimentul ce amenință să distrugă totul în cale a fost declanșat. Nepăsător, Jocul își urmează propriile reguli, reguli ce se schimbă cu fiecare ezitare și fărâmă de neîncredere ce îi încearcă pe tinerii noștri. Reguli ce nu țin cont de ceea ce ei își doresc cu adevărat. Cel puțin, pentru unii dintre ei.
 
Alianțele înfiripate între Jucători în prima parte continuă și aici. Totuși, datorită situațiilor cărora sunt nevoiți să le facă față, unele au început să se cam zdruncine, confuzia și furia simțindu-se tot mai pronunțate în rândul lor. Cu toții fac greșeli și se simt neputincioși în unele momente, dar cumva reușesc să-și găsească tăria și forța necesare să mai înainteze cu un pas în cenușiul care îi înconjoară din toate părțile.

 "Poate că tu ești gata să renunți, dar eu nu-s gata să renunț la tine. Așa am eu de gând să te ajut." 

Paralel cu problemele întâmpinate din cauza Jocului, adolescenții trebuie să le țină piept și oamenilor care n-au habar de ceea ce se întâmplă chiar lângă ei. Pe zi ce trece, populația este tot mai înspăimântată de fenomenele care au loc pretutindeni. Pe lângă cei 12 meteoriții ce au căzut în diferite zone ale Pământului, sunt obligați să observe neputincioși cum un altul, mult mai mare și mai periculos, poreclit de aceștia Abaddon, amenință să elimine o bună parte din suprafața pe care își duc traiul. Cu această veste răsunând din toate cotloanele Pământului, oamenii devin tot mai egoiști față de cei din jur, fiind în stare să calce pe cadavre pentru a scăpa cu viață din ghearele morții ce se apropie vertiginos de ei.

 "Jocul Final a început și lumea deja se schimbă."   

Jucătorii continuă însă să lupte și să joace așa cum au fost instruiți, chiar dacă unii dintre aceștia sunt măcinați de regrete și de alegerile pe care le fac. Emoțiile ce îi acapară, furie, tristețe, plăcere sadică, frică, disperare, dezamăgire, vinovăție, se intensifică la fiecare obstacol înlăturat, dar ei continuă să acționeze. Fiecare luptă cu sinele său pentru a face ceea ce crede de cuviință, indiferent de impactul pe care îl are asupra sa aceste alegeri, aceste acțiuni. Continuă să lupte pentru semenii lor, pentru salvarea Pământului, sunt dispuși să riște totul pentru a învinge, chiar dacă este ultimul lucru pe care îl vor mai face în viața asta.

  "Sunt doar oameni. Nu sunt atotputernici și n-au puteri supranaturale. Dar sunt foarte, foarte periculoși. Toți suntem antrenați să omorâm, să evadăm, să ne deghizăm, să lucrăm cu computerele. Suntem piloți experimentați, luptători, scufundători. Împreună suntem cei mai periculoși oameni de pe Pământ."

Pe măsură ce înaintăm cu lectura, observăm cât de mult Jucătorii se maturizează în gândire, schimbându-se modul lor de a percepe Jocul final față de cum o făceau înainte. O parte dintre ei începe să privească dincolo de fațada acestui joc periculos și de cei care îl conduc, întrebându-se constant dacă există vreo șansă ca să-i oprească și să se salveze cu toții de la distrugere. Se gândesc dacă nu cumva ăsta este doar un șiretlic meschin creat special de kepleri pentru a elimina întreaga populație de pe planetă. Oare se simt amenințați de specia lor, de vor să scape de niște simplii muritori de rând? Tocmai ei, creatorii lor?

 

Se simte o evoluție semnificativă a personajelor. Dacă în bine sau în rău, rămâne să aflați singuri. Scopul unora a rămas același, anume să câștige cu orice preț, găsind plăcere în violență și sadism, pe când a altora a mai deviat de la cel puternic înrădăcinat în ei de către semințiile lor, încă de la începuturi.  

 
Momentele tensionante și pline de suspans, secretele îngrozitoare ce se lasă descoperite, răsturnările de situație din ce în ce mai imprevizibile, trădările și aparențele înșelătoare, scenele ce abundă în acțiune și dramatism, perspectivele multiple, tradițiile învechite și pline de istorie fac din Cheia Cerului un volum absolut năucitor care captivează cu fiecare pagină întoarsă și te atrage în jocul său, în această luptă nedreaptă, fără a-ți da vreo șansă să te eschivezi.

Nota mea: 5/5

Recenzia primului volum - aici.
Dede

 

Jocul Final. Convocarea (Endgame #1) de James Frey&Nils Johnson Shelton (recenzie)

Autor: James Frey&Nils Johnson Shelton
Editura: Trei
Apariţie: 2014
Pagini: 512

Jocul Final e real. Jocul Final are loc acum.
Pământ. Acum. Astăzi. Mâine. Jocul Final e real, Jocul Final a început.
Viitorul e nescris.
Ce va fi va fi.

12 Jucători. Tineri, dar din seminţii străvechi. Din care se trage toată omenirea. Şi care au fost create şi alese cu mii de ani în urmă.

De atunci Jucătorii se pregătesc neîncetat. Nu au puteri supranaturale.

Niciunul nu poate să zboare, să transforme plumbul în aur sau să-şi vindece rănile. Când le sună ceasul, Jucătorii mor. Mor ei, murim şi noi.

Jucătorii sunt moştenitorii Pământului şi ei trebuie să rezolve Marea Enigmă a Salvării. Unul dintre ei trebuie să reuşească, altminteri vom pieri cu toţii.

Citeşte cartea.
Găseşte indiciile. Descifrează enigma.
Există un singur câştigător.
Jocul Final e real.
Jocul Final a început.

Mai multe detalii despre Endgame, veţi găsi aici! 

Gândurile mele (Andreea):

Cartea aceasta chiar te prinde şi nu te lasă până ce n-ai terminat tot de citit şi nu este chiar subţire, având puţin peste 500 de pagini. Totuşi, am terminat-o surprinzător de repede şi încă mai vreau. Probabil că o voi mai reciti până apare şi următorul volum.

Unele personaje le-am îndrăgit chiar de la început, iar, pe altele, le-am urât instant, chiar dorindu-le moartea, deoarece, în loc să găsească o cale de mijloc pentru ca toată lumea să supravieţuiască, aceştia ucideau şi torturau cu sânge rece pe oricine le pica pe mâini.

Jocul Final ne prezintă lumea reală (mai bine spus, se desfăşoară chiar în lumea reală), atât cu părţi pozitive, cât şi cu părţi negative, dar, totodată, încearcă să combată ceea ce credeam noi adevărat, încă de când ne naştem, cum că oamenii sunt făcuţi de Dumnezeu, provin din primate sau mai ştiu eu ce am fost învătaţi. În acest prim roman, ni se spune că lumea a fost creată de Annunaki, aşa zişii Mari Părinţi, nişte fiinţe ciudate care nu par a fi nici bărbaţi, dar nici femei.

Jocul Final este un joc foarte periculos, dar, totuşi, poţi să-ţi dai seama de unele aspecte care l-ar putea pune într-o lumină chiar favorabilă. Trebuie doar să ştii să citeşti printre rânduri. La un moment dat, unul dintre personaje chiar îşi dă seama de acest lucru şi va încerca să le unească pe celelalte şi să le aducă pe calea cea bună. Asta, numai dacă îl vor asculta.

La acest joc participă 12 concurenţi din doisprezece seminţii diferite: 6 fete şi 6 băieţi cu vârste cuprinse între 13 şi 20 de ani. Limita de vârstă este o condiţie impusă încă de la începuturi, ca să zic aşa. Cei 12, încă de mici, au fost crescuţi şi învătaţi, conform tradiţiei seminţiei fiecăruia, să fie asasini, să dezlege enigme, să fie rapizi atât în gândire, cât şi în mişcări, să fie puternici, răbdători, să fie foarte buni observatori, să ştie să se descurce în orice situaţie şi câte şi mai câte. Pe scurt, să fie cei mai buni dintre cei buni. Celor, care au fost aleşi să participe la acest joc, li se spune Jucători. Au fost destui înaintea lor care au purtat acest "titlu" şi care au dorit să ia sau nu parte la joc, dar n-au avut şansa, deoarece Jocul loveşte exact când nu te aştepţi, nu când vor Jucătorii.

 

Iar, acum, când acesta s-a dezlănţuit, unele dintre personajele noastre sunt foarte entuziasmate, abia aşteptând să pună în aplicare tot ceea ce ştiu, pe când altele, nu, dar, din păcate pentru ele, n-au cum să se opună lucrurilor fireşti din viaţa lor, aşa cum este Jocul Final. Aceştia trebuie să lupte unul împotriva celuilalt prin orice mijloace, "călcând pe cadavre", astfel încât să le fie doar lor bine, iar, la final, trebuie să rămână un singur câştigător. Odată cu moartea câte unui Jucător, seminţia acestuia va dispărea. Astfel că, la finalul acestui Joc, 11 seminţii îşi vor avea sfârşitul, mai devreme sau mai târziu, fiecare depinzând doar de Jucătorul care o reprezintă sau poate că...nu.

Convocarea celor 12 participanţi are loc într-o zonă din China, pe lângă oraşul Xi'An. Aceştia fac cunoştiinţă atât între ei, cât şi cu Annunaki. Mai precis, doar cu unul dintre cei trei Annunaki care li s-au arătat, şi anume cu kepler22b (un nume ciudat pentru o fiinţă ciudată).

  

"Silueta e înaltă şi subţire. Are umeri laţi şi mâini lungi, iar în picioare poartă nişte încălţări strălucitoare...Labele îi sunt foarte lungi şi foarte plate. Are un cap lung şi îngust, păr lung, alb şi lucios, piele sidefie şi ochii înguşti, complet negri. La fel ca vocea, faţa nu e nici masculină, nici feminină."

Această creatură le explică despre ce este vorba, cu ce vor avea de-a face şi ce au de făcut pentru a câştiga Jocul Final. Totodată, le arată acestora şi o imagine cu Pământul, o imagine ce surprinde înfăţişarea acestuia după eveniment, după ce Jocul Final va lua sfârşit, iar milioane de oameni nu vor mai exista. Se pare că Jucătorii trebuie să găsească trei Chei: Cheia Pământului, Cheia Cerului şi Cheia Soarelui.

"Jocul Final este enigma vieţii şi cauza morţii. Conţine originea tuturor lucrurilor şi soluţia prin care poate fi evitat sfârşitul tuturor lucrurilor. Găsiţi cheile în ordinea stabilită. Aduceţi-le la mine şi veţi câştiga. După ce voi pleca, fiecare dintre voi va primi un indiciu. Şi Jocul Final va începe. Regulile sunt simple. Găsiţi cheile în ordine şi aduceţi-le la mine. În rest, nu există reguli."

După ce fiecare şi-a primit indiciul, trebuie să facă orice pentru a-l putea desluşi şi pentru a scăpa de concurenţă. Se vor forma noi legături, deşi, la început, toată lumea voia să fie pe cont propriu, să nu se ataşeze de absolut nimeni sau să se folosească de prietenii şi iubiri false pentru a câştiga. Dar Jocul le dă planurile peste cap tuturor. Oare ce se va întâmpla cu Jucătorii noştri? Cine cu cine se va alia şi de ce alte provocări vor mai avea parte, înafară de jocul propriu-zis şi de imprevizibilul ce domneşte în jurul Jucătorilor?

Mi-a plăcut mult faptul că romanul ne prezintă mai multe perspective, cunoscând şi ştiind aproape tot ce fac şi gândesc Jucătorii noştri. Astfel, am ajuns să ştiu cu cine voi ţine mai departe şi care merită să fie eliminat din acest joc. Totuşi, sper că cei rămaşi în viaţă, se vor uni şi vor reuşi să găsească o cale prin care să se salveze cu toţii, până nu va fi prea târziu.

Un roman complex, antrenant şi plin de imprevizibil, cu personaje bine conturate, Endgame este genul de lectură care te prinde imediat în mrejele sale şi nu-ţi mai dă drumul până ce n-ai ajuns la finalul jocului în care te-ai aventurat.

Nota mea: 4.5/5

 

Un meteorit blochează intrarea la Târgul Internaţional GAUDEAMUS!

Mare atenţie când ajungeţi la Târgul Internaţional GAUDEAMUS - Carte de învăţătură 2014.

Intrarea în Pavilionul Central de la Romexpo este îngreunată în urma căderii unui meteorit incandescent.

Pompierii sosiţi la faţa locului au reuşit să stingă incendiul, însă rămăşiţele meteoritului se află încă în faţa intrării principale şi vor rămâne acolo până la sfârşitul săptămânii.

Oameni ai Pământului.
A sosit momentul.
Jocul Final a început.
Jocul Final e real.

Prima experienţă multimedia integată carte-joc, Endgame – Jocul final. Convocarea de James Frey şi Nils Johnson-Shelton, poate fi achiziţionată din standul Editurii Trei (nivel 0.00, stand 16).

Trilogia Endgame ne dezvăluie o lume populată de seminţii străvechi, din care se trage toată omenirea şi care au fost create şi alese cu mii de ani în urmă. În fiecare seminţie există un Jucător care este antrenat de mic pentru Jocul Final, un eveniment catastrofal care va redefini soarta omenirii.

Alături de această carte-fenomen, în standul Grupului Editorial Trei vă aşteaptă peste 400 de titluri cu reducere de până la 50 % şi peste 60 de cărţi cu preţ promoţional 10 lei.