#Girlboss de Sophia Amoruso (recenzie)

 Data apariției: Iulie 2015 

 Traducător: Emilia Vasiliu 

 Număr pagini: 224 

 Tip copertă: Broșată 

#GIRLBOSS include povestea Sophiei Amoruso, dar, în același timp, este infinit mai mare decât ea. Este profund personală, dar și universală. Fiind plină de îndemnuri brute pentru trezirea la realitate („Nu ești un fulg de nea special"), de observații oneste și pătrunzătoare („Esecul este invenția ta") și de povești din spatele cortinei despre ascensiunea fulminantă a Nasty Gal, #GIRLBOSS vorbește despre foarte multe lucruri. Dovedește că a avea succes nu are legătură cu popularitatea din liceu sau cu facultatea pe care ai urmat-o (dacă ai făcut o facultate). În schimb, succesul este legat de încredere în instinctele tale și despre felul în care îți asculți intuiția, știind ce reguli să urmezi și pe care să le încalci.

O #GIRLBOSS își ia viață în serios fără să se ia pe ea însăși foarte în serios. Riscă și își asumă responsabilitatea în condițiile impuse de ea. Știe când să atace și când să folosească eschivă. Când să fie serioasă și când să dea frâu liber nebuniei interioare. Așa cum scrie Sophia: „Am trei sfaturi pe care aș vrea să vi le amintiți: Nu vă maturizați niciodată. Nu deveniți plictisitori. Nu deveniți niciodată conformiști. OK? Bine. Atunci hai să facem asta". 

„Cenusăreasa tehnologiei.” The New York Times

„Noul fenomen al modei.” Forbes

„Pur și simplu genială.” Huffington Post

„#GIRLBOSS este mai mult decât o carte, iar Sophia Amoruso este mai mult decât un furnizor de imbrăcăminte. #GIRLBOSS este un curent, o filosofie despre cum poate fi transformată muncă într-o aventură amuzantă, dinamică și sexy. Sophia ne încurajează să ne asumăm trecutul de care, la un moment dat, ne-a fost rușine (de exemplu, faptul că am fost autoritare, dure sau că ne-am pretat la furtișaguri). Numai așa putem prelua controlul propriului destin, putem deveni independente financiar și putem experimenta o schimbare radicală. Eu mă bag!” Lena Dunham

Gândurile mele

Cam pe vremea asta, anul trecut, auzisem pentru prima dată de #Girlboss. Nu mai citisem nicio carte de dezvoltare personală până în acel moment și nici nu mă încumetam încă s-o fac, așa că, după ceva vreme, uitasem de carte și nu mai revenisem asupra ei. Dar, mai pe la mijlocul lui iulie, anul acesta, am dat pe youtube de o tipă româncă fashonistă care este o împătimită a vintage-ului. Aceasta recomanda în două din filmulețele ei #Girlboss și am trecut-o numaidecât pe lista mea de must. Iar, la scurt timp după, cartea a ajuns și în mâinile mele, fiind peste măsură de încântată că o voi devora în sfârșit.

Mulțumesc Editurii Publica pentru că, datorită lor, s-a întâmplat!

Tot ce știam și aflasem între timp în legătură cu subiectul cărții, era faptul că tipa asta, Sophia Amoruso, a ajuns de la o cotrobăi prin tomberoane în căutare de mâncare, la a conduce o companie de peste 100 de milioane de dolari. Chestia asta m-a frapat atât de tare, încât țineam neapărat să aflu povestea tinerei și care a fost declanșatorul ce a condus la această reușită personală.

Mă tot întrebam dacă totul a fost doar o chestiune de noroc sau s-a datorat ambiției, încrederii în forțele proprii și muncii depuse, de a ajuns într-un asemenea punct înălțător. Dar, lecturând #Girlboss și descoperind fiecare pas mărunt pe care Sophia l-a făcut, a doua variantă mi se impregna tot mai puternic în minte, arătându-mi cât de departe poți ajunge, dacă îți dorești asta cu adevărat și lupți pentru pasiunea ta. Abia după toate astea, recompensele vor veni pe măsură, uneori chiar peste așteptările tale. Ceea ce trebuie să faci este să nu te gândești prea mult unde vei fi mâine, ci să rămâi conectat la ce este astăzi, acum.

Povestind într-o manieră irevocabil de sinceră, umoristică și ușor ironică, Sophia ne prezintă cum a ajuns ea de la o tânără rebelă nonconformistă, respectarea regulilor neexistând în dicționar pentru ea, la o femeie matură, la fel de nonconformistă, care își conduce propria afacere de milioane de dolari, coordonând "o mână" de aproape 400 de angajați care s-o ajute să insufle fiecărui suflet propriul lor stil de a-și purta hainele. Ne demonstrează că, prin aplicarea unor simple idei de zi cu zi, la care toată lumea se gândește, dar prea puțini oameni le iau și în considerare, putem face multe lucruri în viață. 

Încă din copilărie a simțit că nu-și găsește locul. Școala nu s-a numărat niciodată printre preferatele sale. Și nu s-a supus niciodată modei, procurându-și hainele de la second-hand-uri, spre disperarea mamei sale. Dar, ceea ce nu știa Sophia, era faptul că aceste căutări acerbe prin SH-uri și îndemânarea pe care a căpătat-o astfel, aveau s-o ajute mai târziu, mai mult decât ar fi visat vreodată. 

Adolescența ei nu fost una ca oricare alta, trecând prin niște momente cărora nu le-a dat voie să o influențeze în vreun fel. Divorțul părinților, renunțarea la școală, numeroasele job-uri nasoale, uneori sub nivelul ei și care ajungeau într-un final s-o plictisească, neavând acel ceva pe care ea îl căuta inconștient, găsirea a ceva de mâncare prin tomberoane și făcutul autostopului n-au reușit s-o determine să renunțe la viața ei. Poate că pe unii i-ar fi speriat sau chiar îngrozit un asemenea trai, dar nu și pe Sophia. Tânăra lua totul firesc și dădea înapoi la fel, ca și cum era ceva ce făcea dintoteauna. 

Iată că, într-o zi, răsare și soarele pe strada ei! Trezindu-se că are nevoie imediată de o asigurare medicală, aceasta a reușit să-și găsească un post la un liceu de artă. Neavând prea mult de lucru acolo și nedorind să ajungă să se plictisească repede, deoarece avea nevoie de cel puțin 3-4 luni de muncă pentru a putea primi asigurarea, Sophia și-a deschis un cont pe eBay unde vindea haine vintage, haine pe care le găsea în SH-uri și în casele scoase la licitație. Spre deosebire de competiția de pe site, tânăra era foarte atentă la detalii: absolut fiecare articol de vestimentație avea o descriere catchy, o poză cu felul în care se modela pe manechin și, nu în ultimul rând, era o piesă cât se poate de originală! 

Plecând doar de la o sumă de 50 de dolari și nefiind susținută de nimeni altcineva, decât propria persoană, Sophia nu se imagina așa departe cu afacerea pe care abia o începuse și care avansase atât de rapid, din punctul de vedere al tuturor. Și, mai ales, să se mențină la nivelul la care a ajuns. Acum, chiar dacă este fondatoarea, CEO și directorul de creație al Nasty Gal, este tot aceeași Sophia care era la început de drum. Bine, poate cu unele îmbunătățiri! Nu s-a lăsat nicio clipă dusă de val de succesul pe care l-a câștigat pe merit. Nu s-a lăsat distrasă de absolut nimic în a-și mulțumi clienții prin articolele pe care le oferă.  

Mi-a plăcut faptul că nu se ascunde după deget și spune direct ceea ce are de spus. Nu îi este rușine cu cine a fost și cu ce a făcut, recunoscând cât se poate de sincer acest lucru. Ne oferă sfaturi din experiențele sale, neașteptând nimic din partea noastră, poate doar multă muncă, devotament și aceeași sinceritate față de noi și de cei din jur. Și o face al naibii de bine! 

Trei lucruri pe care le-am învățat eu de la Sophia?

♫ Orice lucru pe care îl voi face, să-l fac cu pasiune! 

„Niciodată nu mi-am propus să fiu bogată. Habar n-aveam că firma mea ar valora ceva până când n-au început să-mi bată la ușă investitori. "Compania ta valorează sute de milioane de dolari, iar tu deții atât din ea, așa că și tu însăți valorezi atât de mult." A fost șocant cât de repede s-a întâmplat totul. Nasty Gal a trecut de la a face 150.000 de dolari într-un an la a face 150.000 de dolari într-o zi, iar acum facem 150.000 de dolari în timpul prânzului. Cred că o parte din motivul pentru care Nasty Gal a avut atât de mult succes a fost faptul că scopurile mele n-au fost niciodată de natură financiară. 

Credeam în ce făceam și, din fericire, și alți oameni au crezut. Îmi păsa la fel de mult de proces pe cât îmi păsa de rezultate. Nicio decizie nu era prea mică. Fie că era o alegere semantică în descrierea unui produs sau expresia chipului unui model, tratam totul cu cea mai mare grijă. La acea vreme, era datorită faptului că, așa cum am mai spus, sunt genul de om care acordă atenție până și unui detaliu atât de mic cum este o etichetă strâmbă de expediție. Privind retrospectiv, îmi dau seama că aceste lucruri mici cresc sau distrug o afacere.”

♫ Dacă voi crede în mine, o vor face și alții!

Teoria sforii roșii"Am intrat în viața de adult crezând că ideea de capitalism e o înșelătorie, dar, în schimb, am descoperit că e un fel de alchimie. Combini muncă asiduă, creativitate și automotivație, iar lucrurile încep să se întâmple. Și, odată ce începi să înțelegi acea alchimie, sau măcar să o recunoști, poți începe să vezi lumea într-o altă lumină. 

Totuși eu cred că am văzut întotdeauna lumea într-o altă lumină. Mama mea spune că, atunci când aveam cinci ani, am făcut rost de o sfoară roșie și fugeam prin locul de joacă, târând-o după mine. Toți ceilalți copii m-au întrebat ce era și eu le-am spus că era un zmeu. Curând, toată lumea avea sfori roșii și alergam cu toții impreună, cu zmeiele noastre sus pe cer. 

Dacă eu și această carte avem ceva de dovedit, acel ceva este că, atunci când crezi în tine, și alții vor crede în tine."

♫ Să întreb dacă nu înțeleg ceva, indiferent de situație și de cum mă vor percepe apoi ceilalți! 

"Nasty Gal a fost programul meu de masterat. Am învățat să nu am rezerve când vine vorba despre a opri pe cineva în mijlocul unei prezentări pentru a-i cere să clarifice un aspect pentru că nu știu despre ce vorbește. Dacă tot nu înțeleg, îi voi spune: "Tot nu înțeleg" și am să-i cer să explice din nou. Uneori aș putea să aud efectiv sunetul ochilor care se dau peste cap în cameră-dar, considerând că iau decizii care implică atât de mulți bani și atât de mulți oameni, nu-mi permit să mă prefac că știu despre ce e vorba. Când conduci o companie la fel de mare ca a mea, nu ești singurul care ajunge să plătească pentru greșeli. Aș putea "să mă prefac că sunt CEO" sau aș putea să fiu un director de companie, ceea ce înseamnă să facă tot ce trebuie să fac (inclusiv să pun întrebări evidente) pentru a lua cea mai bună decizie pentru compania mea. Nu contează unde te afli în viață, vei economisi mult timp dacă nu-ți vei face prea multe griji pentru ce cred alții despre tine. Cu cât reușești să înveți asta mai devreme, cu atât mai ușor va fi restul vieții tale. Tu ești cine ești, așa că ar fi bine să te obisnuiești cu asta."

Dar asta nu e tot! Sunt mult mai multe sfaturi pe care această #Girlboss ni le oferă, sfaturi care ne vor ajuta și motiva în diferite momente ale vieții. Depinde de fiecare cum și când le va pune în aplicare. Fetelor, nu ezitați să puneți mâna pe carte! 

Niciodată nu este prea târziu să-ți pui planurile în aplicare și să faci ceea ce îți place cu adevărat. Trebuie doar să ai încredere și să muncești pentru ce îți dorești. Nu contează părerea celorlalți, faci ce faci pentru tine, nu pentru ei. Chiar dacă n-o să reușești din prima încercare, nu renunța și luptă mai departe pentru pasiunea ta. Și tu poți fii o #Girlboss!

Nota mea: 5/5

Recenzie: Concentrat de Cal Newport

"Pe măsură ce automatizarea și externalizarea reconfigurează spațiul de lucru, abilitatea de care avem nevoie este aceea de a îndeplini o muncă profundă. Cartea lui Cal Newport ne învață cum ne putem concentra intens, într-un mediu lipsit de perturbări, lucru care ne ajută să învățăm rapid și să atingem performanța. Gândiți-vă că este un fel de calistenie pentru minte și începeți programul de astăzi."

– DANIEL PINK

"Cal Newport vorbește despre importanța abilității omului de a se concentra intens și descrie pașii prin care putem deprinde această abilitate pentru a atinge performanța."

– ADAM GRANT

"Cartea conține o serie de tactici pentru profesioniștii de toate felurile, prin intermediul cărora se pot diferenția de restul jucătorilor din piața aglomerată a talentelor. Concentrat ne arată de ce Cal Newport este unul dintre cei mai provocatori gânditori despre viitorul muncii."

– BEN CASNOCHA

Doresc să mulțumesc Editurii Publica pentru că mi-a oferit această carte spre recenzie, ea poate fi comandată chiar aici!

Gândurile mele (Simona): Una dintre persoanele aduse în prim plan în această carte este Carl Jung, fondatorul psihologiei analitice. Jung a început să-și construiască o casă simplă, de piatră, cu două caturi și o cameră destinată unui birou, această casă a fost numită Turnul. Jung își petrecea aici un întreg ritual, pentru realizarea muncii profunde. Se trezea la o anumită oră, lua un mic-dejun copios, medita sau făcea plimbări lungi, aloca 2 ore pentru munca profundă. Nu existau surse de curent electric, lumina era asigurată prin lămpi cu petrol lampant și de șemineu. Toate acestea, l-au ajutat pe Jung să scrie numeroase lucrări și să-și provoace mintea, cât mai mult.

    Exemplul lui Jung, a fost adaptat de-a lungul timpului, fie că a fost vorba de un loc, în care omaneii se izolau, sau de un anumit ritual pe care-l urmau, persoane care au ajuns să scrie lucrări importante, în diverse domenii au înțeles ce înseamnă munca profundă și cum să o pună în aplicare.

    Definiția oferită în această carte a muncii profunde este următoarea: activitățile profesionale îndeplinite într-o stare de concentrare lipsită de perturbări, care îți împing capacitățile cognitive până la limită.

   Un alt exemplu interesant, este cel al lui Mark Twain care a scris mare parte din "Aventurile lui Tom Sawyer" într-un șopron din New York, unde își petrecea vara, biroul său era atât de izolat de locuința principală încât familia sa sufla într-un corn pentru a-l anunța ora mesei.

    Woody Allen între anii 1969 și 2013 nu a deținut un computer, scrieriile sale realizându-se pe o Olympia SM3, o mașină de scris nemțească.

    Am rămas plăcut surprinsă de modul, în care este structurată această carte, de poveștile bine documentate și prezentate, de reguli bine puse la punct, pentru a te face pe tine (cititorul) să alegi prorpia cale prin care poți realiza munca profundă. 

    Cartea este structurată în două părți, prima intitulată:ideea, iar cea de-a doua intitulată:regulile pe parcursul lecturii, suntem introduși în conceptul de muncă profundă, de diversele moduri, în care oamenii percep acest concept și cum îl adaptează companiile, în special la cererile societății moderne. 

    Ce mi-a plăcut și mai mult la această carte, a fost faptul că nu am avut doar opinii, cu privire la munca profundă realizată într-o completă izolare ci și opinii despre munca profundă, realizată într-un mediu plin de perturbări, fără a fi nevoit să te deconectezi de la rețele de socializare sau să te desparți de tehnologie.

    Personal am avut foarte multe de învățat din această carte și m-a ajutat să-mi dau seama unde am greșit atunci când încercam să mă concentrez pe un lucru, dar mintea îmi era în altă parte, am învățat cât de importantă este concentrarea și am încercat încet, încet să aplic câteva sfaturi în rutina mea de zi cu zi. M-a ajutat foarte mult, luarea unei pauze de la rețelele de socializare și concentrarea pe o perioadă de 1 oră sau 2 pe sarcina pe care o aveam de îndeplinit. M-a ajutat și mai mult să-mi închid telefonul în acest interval. Dacă aveți probleme de concentrare, atunci când trebuie să întreprindeți un lucru, vă recomand din suflet să citiți această carte și să încercați să aplicați regulile din ea. Cu timpul o să vă fie din ce, în ce mai ușor să vă despărțiți de tehnologie și să realizați munca profundă un timp mai îndelungat de 1 oră sau 2. 

    Mă bucur că am avut ocazia să citesc această carte, a picat chiar la țanc pentru mine, deoarece mă chinuiam de câteva luni cu problemele de concentrare, dar am înțeles cum pot să controlez aceste probleme și cel mai important am înțeles că nu sunt singura care se confruntă cu ele, că personalități marcante au avut dificultăți în a întreprinde munca profundă și că încet, dar sigur fiecare dintre noi putem să le călcăm pe urme dacă ne stabilim prioritățile și ne stimulăm gândirea.

Nota mea 5/5

Noutăți Editura Publica!

Un specialist de top în economia comportamentală dezvăluie instrumentele care ne vor ajuta să luăm decizii mai bune prin intermediul interfețelor.

Persoanele care lucrează la birou își petrec cea mai mare parte a programului uitându-se fix la un monitor. Din păcate, puțini dintre noi suntem conștienți de elementele vizuale și de tiparele comportamentale care ne influențează gândirea atunci când ne folosim laptopurile, iPad-urile, telefoanele sau ceasurile inteligente. Volumul brut de informații și opțiuni disponibile online, combinat cu ușurința cu care apăsăm pe butoanele inscripționate cu mesajul „cumpără”, se transformă adesea în decizii regretabile, pe care le luăm prin intermediul unor ecrane.

În cartea Interfețe mai inteligente, economistul comportamental Shlomo Benartzi dezvăluie un set de instrumente utile în epoca digitală.


Știm că felul în care organizăm un bufet influențează deciziile pe care le iau oamenii. Ceea ce este mult mai puțin clar este modul în care mediile online ne influențează deciziile. În această carte utilă, Benartzi și Lehrer ne prezintă o perspectivă precisă asupra relației dintre ceea ce vedem pe ecran, ceea ce gândim și ceea ce alegem.

Cu pasiune și curiozitate, Alan Lightman explorează noile provocări emoționale și filosofice lansate de descoperirile științifice recente. Cartea de față analizează dialogul dintre știință și religie; conflictul dintre dorința umană pentru permanență și efemerul naturii; posibilitatea ca universul nostru să fie doar un accident; maniera în care tehnologia modernă ne-a separat de experimentarea directă a naturii; reticenţa faţă de ideea că trupurile și mințile noastre pot fi explicate prin logica științifică și legile naturale.

În spatele tuturor acestor meditații se află sugestia – înfricoșătoare și entuziasmantă – că ceea ce vedem și înțelegem din lumea din jurul nostru este doar o mică bucată dintr-un întreg extraordinar, dar poate de nepătruns.

Pentru cei mai mulţi dintre noi, susţinerea unei prezentări este un proces extrem de dificil şi de stresant, fie că ne aflăm într-o întâlnire unu la unu, într-o sală de conferinţe, cu o duzină de străini, sau într-un amfiteatru, în faţa a mii de oameni. Potrivit lui Dan Roam, nu ar trebui să fie atât de greu. Ne simțim în impas doar atunci când uităm paşii de bază pe care i-am învăţat la grădiniţă: arată şi spune o poveste.

În această carte concisă, dar puternică, autorul ne prezintă un set nou de instrumente utile în realizarea unor prezentări extraordinare. Dan Roam se bazează pe idei în care crede de mai bine de două decenii, din poziţia de prezentator căruia i-au fost decernate premii și care şi-a folosit tabla în toate colaborările pe care le-a avut, de la companii din topul Fortune 500, la startupuri mici şi până la Casa Albă.

Chiar dacă eşti deja un bun prezentator, vei învăţa mai multe despre cum să îţi înţelegi publicul, să îţi organizezi conţinutul, să construieşti un fir narativ clar, să creezi imagini eficiente şi să îţi direcţionezi frica pentru a distra audienţa. Şi vei stăpâni trei reguli fundamentale:

• Când spui adevărul, te conectezi cu publicul tău, ajungi să lucrezi cu pasiune și îți descoperi încrederea în tine însuți.
• Când spui o poveste, clarifici conceptele complexe, transformi ideile în ceva de neuitat şi incluzi în discuții pe toată lumea.
• Când folosești imagini, oamenii văd exact la ce faci referire, captivezi mintea publicului şi alungi plictiseala.

Guvernul, firmele, viețile pe care le trăim, alimentele pe care le mâncăm s-au dezvoltat prea mult, s-au îndepărtat prea tare de realitate și au devenit prea industrializate. Este timpul, așadar, să facem ceva în această privință.

Steve Hilton, profesor la Universitatea Stanford și fost consilier al prim-ministrului David Cameron, crede că frustrările pe care oamenii le au în privința guvernelor, a politicii, a condițiilor economice și a vieților lor de zi cu zi sunt cauzate de problemele structurale profunde din sistemele care domină lumea modernă. Prin intermediul ultimelor studii din industrie, politică, societate, educație și design, autorul ne demonstrează că schimbarea este posibilă.

Mai uman este un manifest și o chemare la acțiune pentru un mod de viață mai responsabil și mai uman, care ne va face mai productivi, mai împliniți și, în cele din urmă, mai fericiți.

Hilton ne convinge că este necesar să lucrăm de jos în sus, la scară umană, și nu de sus în jos, în abstract. Ne îndeamnă să ne opunem standardizării elaborării politicilor publice și să facem ca lucrurile să funcționeze la un nivel uman, specific.