Jocul Final. Cheia Cerului (Endgame #2) de James Frey&Nils Johnson Shelton (recenzie)

Autori: James Frey, Nils Johnson-Shelton
Editura: Trei
Număr de pagini: 504
Anul apariţiei: 2015

Jocul Final e aici. Lumea începe să se năruie, să se destrame, s-o ia razna.
Dar Jucătorii continuă să Joace. Au rămas nouă Jucători. Cheia Pământului a fost găsită.
Două chei – şi nouă Jucători – rămân.
Cheile trebuie găsite şi doar un singur Jucător poate să câştige.

Queens, New York

Aisling Kopp crede inimaginabilul: că Jocul Final poate fi oprit.
Dar e abordată de către agenţii CIA, care ştiu de Jocul Final şi au propriile idei despre cum trebuie Jucat. Idei care ar putea schimba totul.

Regatul Aksum, Etiopia

Hilal ibn Isa al-Salt a supravieţuit la limită unui atac care l-a lăsat desfigurat. Dar trăieşte şi ştie ceva ce Jucătorii ceilalţi nu ştiu: keplerii au intervenit în desfăşurarea Jocului.
Şi n-ar fi trebuit să facă asta.

Londra, Anglia

Sarah Alopay a găsit prima cheie. Şi – împreună cu Jago – câştigă.
Dar găsirea Cheii Pământului a însemnat un preţ prea mare pentru Sarah. Nu se poate ierta pentru ceea ce a făcut.

Cheia Cerului – oriunde şi orice ar fi ea – este următoarea.

Şi toţi cei nouă Jucători nu se vor da în lături de la nimic ca s-o găsească.

Mulțumesc Editurii Trei pentru șansa de a citi acest volum!

Gândurile mele

Încă de la începutul acestui Joc final, când cei 12 meteoriți au lovit Pământul, alegându-și în sfârșit Jucătorii, scriitura simplă și energică a autorilor  James Frey și Nils Johnson-Shelton a reușit să mă fascineze, creionând o lume distopică năucitoare, într-un mod cât se poate de inedit. Deși mă așteptam la ceva explozibil, nu eram chiar atât de sigură că cel de-al doilea volum al trilogiei o să mă poată surprinde și mai mult decât a făcut-o cel anterior. Dar uite că m-am înșelat și acesta chiar mi-a depășit așteptările pe care le aveam în privința continuării, acum că haosul s-a pus în mișcare. 

„Viitorul e un joc. Timpul e una dintre reguli.”

Acțiunea acestei cărți se învârte în jurul celor nouă Jucători rămăși în lupta pentru supraviețuire. Odată găsită prima cheie, cea a Pământului, de către cahokiana Sarah Alopay, care a format o alianță cu olmecul Jago Tlaloc, Evenimentul ce amenință să distrugă totul în cale a fost declanșat. Nepăsător, Jocul își urmează propriile reguli, reguli ce se schimbă cu fiecare ezitare și fărâmă de neîncredere ce îi încearcă pe tinerii noștri. Reguli ce nu țin cont de ceea ce ei își doresc cu adevărat. Cel puțin, pentru unii dintre ei.
 
Alianțele înfiripate între Jucători în prima parte continuă și aici. Totuși, datorită situațiilor cărora sunt nevoiți să le facă față, unele au început să se cam zdruncine, confuzia și furia simțindu-se tot mai pronunțate în rândul lor. Cu toții fac greșeli și se simt neputincioși în unele momente, dar cumva reușesc să-și găsească tăria și forța necesare să mai înainteze cu un pas în cenușiul care îi înconjoară din toate părțile.

 "Poate că tu ești gata să renunți, dar eu nu-s gata să renunț la tine. Așa am eu de gând să te ajut." 

Paralel cu problemele întâmpinate din cauza Jocului, adolescenții trebuie să le țină piept și oamenilor care n-au habar de ceea ce se întâmplă chiar lângă ei. Pe zi ce trece, populația este tot mai înspăimântată de fenomenele care au loc pretutindeni. Pe lângă cei 12 meteoriții ce au căzut în diferite zone ale Pământului, sunt obligați să observe neputincioși cum un altul, mult mai mare și mai periculos, poreclit de aceștia Abaddon, amenință să elimine o bună parte din suprafața pe care își duc traiul. Cu această veste răsunând din toate cotloanele Pământului, oamenii devin tot mai egoiști față de cei din jur, fiind în stare să calce pe cadavre pentru a scăpa cu viață din ghearele morții ce se apropie vertiginos de ei.

 "Jocul Final a început și lumea deja se schimbă."   

Jucătorii continuă însă să lupte și să joace așa cum au fost instruiți, chiar dacă unii dintre aceștia sunt măcinați de regrete și de alegerile pe care le fac. Emoțiile ce îi acapară, furie, tristețe, plăcere sadică, frică, disperare, dezamăgire, vinovăție, se intensifică la fiecare obstacol înlăturat, dar ei continuă să acționeze. Fiecare luptă cu sinele său pentru a face ceea ce crede de cuviință, indiferent de impactul pe care îl are asupra sa aceste alegeri, aceste acțiuni. Continuă să lupte pentru semenii lor, pentru salvarea Pământului, sunt dispuși să riște totul pentru a învinge, chiar dacă este ultimul lucru pe care îl vor mai face în viața asta.

  "Sunt doar oameni. Nu sunt atotputernici și n-au puteri supranaturale. Dar sunt foarte, foarte periculoși. Toți suntem antrenați să omorâm, să evadăm, să ne deghizăm, să lucrăm cu computerele. Suntem piloți experimentați, luptători, scufundători. Împreună suntem cei mai periculoși oameni de pe Pământ."

Pe măsură ce înaintăm cu lectura, observăm cât de mult Jucătorii se maturizează în gândire, schimbându-se modul lor de a percepe Jocul final față de cum o făceau înainte. O parte dintre ei începe să privească dincolo de fațada acestui joc periculos și de cei care îl conduc, întrebându-se constant dacă există vreo șansă ca să-i oprească și să se salveze cu toții de la distrugere. Se gândesc dacă nu cumva ăsta este doar un șiretlic meschin creat special de kepleri pentru a elimina întreaga populație de pe planetă. Oare se simt amenințați de specia lor, de vor să scape de niște simplii muritori de rând? Tocmai ei, creatorii lor?

 

Se simte o evoluție semnificativă a personajelor. Dacă în bine sau în rău, rămâne să aflați singuri. Scopul unora a rămas același, anume să câștige cu orice preț, găsind plăcere în violență și sadism, pe când a altora a mai deviat de la cel puternic înrădăcinat în ei de către semințiile lor, încă de la începuturi.  

 
Momentele tensionante și pline de suspans, secretele îngrozitoare ce se lasă descoperite, răsturnările de situație din ce în ce mai imprevizibile, trădările și aparențele înșelătoare, scenele ce abundă în acțiune și dramatism, perspectivele multiple, tradițiile învechite și pline de istorie fac din Cheia Cerului un volum absolut năucitor care captivează cu fiecare pagină întoarsă și te atrage în jocul său, în această luptă nedreaptă, fără a-ți da vreo șansă să te eschivezi.

Nota mea: 5/5

Recenzia primului volum - aici.
Dede