Recenzie: Oameni sărmani de F.M. Dostoievski

Gândurile mele (Simona): 

     “My sweetheart! When I think of you, it's as if I'm holding some healing balm to my sick soul, and although i suffer for you, i find that even suffering for you is easy.”

Makar Alexeevici şi Varvara Dobroselova sunt doi oameni care fac parte din aceeaşi clasă socială. Ambii chinuindu-se din răsputeri să facă rost de bani pentru a reuşi să trăiască de pe o zi pe alta şi ajutându-se constant la nevoie cu mărunţişurile care le mai rămân. O poveste impresionantă despre omenie şi modestia omului sărac. 

“There is a crack in my soul, and I can hear it trembling, quivering, stirring deep inside me.”

Varvara a fost o fetiţă chinuită de boala mamei sale, o boală necruţătoare care în cele din urmă reuşeşte să o doboare pe biata sa mamă. O altă dramă din viaţa acestei fete a fost moarte persoanei care-i era suflet pereche. O poveste de dragoste platonică, dar frumoasă prin inocenţa vârstei Varvarei, dar şi prin iubirea pură pe care i-o purta tânărul Pokrovski.

     “I don’t even know what I’m writing, I have no idea, I don’t know anything, and I’m not reading over it, and I’m not correcting my style, and I’m writing just for the sake of writing, just for the sake of writing more to you… My precious, my darling, my dearest!”

Nu sunt foarte multe lucruri de spus despre această carte, multe dintre ideile întâlnite aici vor fi dezvoltate în romanele ulterioare ale lui Dostoievski. Este o lectură frumoasă şi intensă, o lectură care te face să-ţi doreşti mai mult. O mostră din stilul încă neşlefuit al acestui autor minunat. O mică incursiune într-un mini univers dostoievskian ce prefigurează mari opere de factură literară. Recomand cu drag această carte care nu o să vă facă decât să-l îndrăgiţi şi mai mult pe acest autor.

Nota mea 5/5