"Octopussy" de Cristina Boncea (recenzie)

Autor: Cristina Boncea
Editura: Herg Benet
Apariţie: martie 2015
Pagini: 192

Hyena, o adolescentă de aproape 14 ani, se întoarce acasă după o lungă perioadă de absenţă din mijlocul familiei. Este primită deopotrivă cu entuziasm şi scepticism de către Becks, sora sa geamănă, care încearcă să reconecteze relaţia lor şi să recupereze toţi acei ani pierduţi. Dar secretele mamei, ale tatălui vitreg şi ale ambelor fete sunt ameninţate să iasă la iveală odată cu sosirea straniului unchi din America.

Citind această carte, eşti obligat să laşi deoparte toate clişeele pe care le-ai auzit despre tinerii de azi. Sex, droguri, alcool, nopţi în cluburi, haine de fiţe? Pentru Becks si Hyena sunt doar punctul de pornire al propriilor reflecţii şi raportări faţă de viaţă – o foarte ciudată raportare, de altfel…

Un roman ca o călătorie fascinantă şi ameţitoare, cu umor sumbru şi, în acelaşi timp, o atentă celebrare a individualităţii extreme.

Gândurile mele (Andreea):

 

Înainte să încep, aş dori să-i mulţumesc Cristinei pentru trimiterea unui exemplar al cărţii ei, în schimbul unei recenzii sincere din partea mea. Vreau să o felicit pentru debutul ei şi pentru că, la vârsta ei, a avut curajul de a aborda un subiect atât de realist, prezent, mai mult sau mai puţin, în zilele noastre.

 

Dacă înainte mă axam mai mult pe romanele poliţiste, de dragoste, fantasy şi YA, în prezent, orizonturile mele, în materie de cărţi, s-au mai lărgit, având parte şi de lecturi mai "altfel", unele mai plăcute, altele nu. Romanul autoarei se află cam pe la jumătate, cu o tindere spre lecturile neplăcute. Da, recunosc, deşi sunt o fire deschisă şi îmi place să abordez stiluri noi, această carte n-a fost tocmai pe gustul meu, făcând abstracţie de numeroasele greşeli peste care am dat.

 

Octopussy ne aduce în prim plan o familie aparent normală. Chiar banală, aş putea adăuga. O familie care îşi duce obişnuitul trai de zi cu zi ca oricare alta. Dar, nu este chiar aşa cum pare. Sub acest înveliş de familie "perfectă", membrii acesteia debordă de numeroase secrete, lucrurile absolut normale pentru ei, fiind considerate "bolnave" de către ceilalţi.

 

"Lacrimile sunt frumoase şi spun poveşti."

 

Povestea debutează cu Becks, una dintre fiicele familiei Sugar, care ia parte (doar cu auzul! nefiind martoră la acţiunea propriu zisă) la scena de sex dintre mama ei şi tatăl vitreg. Din cauza zgomotelor şi a interjecţiilor ce reverbă dinspre camera părinţilor ei, aceasta nu poate dormi şi se gândeşte cum ar fi să-şi revadă sora mai mare cu doar cincisprezece minute faţă de ea. Deşi a încercat să-şi alunge acest gând, se pare că dorinţa i se îndeplineşte, iar sora sa se reîntoarce acasă. Amândouă îşi vor petrece împreună, pentru prima dată după o vreme îndelungată, aniversarea de 14 ani.

 

Toată familia se comportă ca şi când Hyena ar fi fost mereu prezentă în preajma lor. Numai Becks îşi pune întrebări în legătură cu ce s-a întâmplat şi care a fost cauza ce a determinat lipsa Hyenei din sânul familiei. Aşa că, de fiecare dată când se iveşte ocazia, puştoaica încearcă să deschidă acest subiect cu mama sa, dar, fără nicio izbândă, deoarece Candy vrea să evite cât mai mult mărturisirea adevărului.

 

"Se ştie că cel mai frumos cadou pe care-l poate face o femeie este viaţa."

 

Hyena, geamăna lui Becks, a lipsit o perioadă destul de lungă de acasă, mai precis 7 ani, datorită unor probleme de natură psihică, deşi ea se considera ca orice copil normal. La un moment dat, aflăm adevărul chiar de la aceasta, în legătură cu trimiterea ei într-un plasament de boli psihice. Până să ajung la acea fază, trebuie să recunosc că, prima dată, m-am gândit că Hyena ar lua prea în serios faptul de a avea prieteni imaginari, aşa cum tind mai toţi copiii să aibe, dar problema asta minoră n-ar fi ţinut-o atâta vreme departe de casă, ci, în cel mai rău caz, ar fi avut parte de câteva întâlniri cu un psiholog. Aşa că am regândit cauza problemelor ei, dar nu puteam găsi altceva, până când, în timp ce lecturam mai departe, am aflat ceva ce m-a cam şocat. Da, copiii mici pot fi foarte curioşi în legătură cu orice lucru, dar, la aşa ceva, nu mă aşteptasem absolut deloc. Tocmai de la o fetiţă de doar patru anişori!

 

"Normal că nu eşti nebună. Eşti la fel de normală ca restul familiei."

 

În ziua aniversării fetelor, liniştea şi pacea din casă este umbrită, oarecum, de venirea lui Philip, unchiul din America şi fratele mai mare al lui Garrison, tatăl vitreg al gemenelor. Părerile membrilor familiei despre acesta sunt împărţite. Becks îl consideră o persoană plină de mister, care o înţelege mai bine decât restul lumii, pe când, Hyena crede tot ce este mai rău despre el, fără să fi schimbat nici măcar un cuvânt cu acesta. Candy este total nepăsătoare, deşi nu-i prea convine că va trebui să gătească în plus, iar Gary mocneşte de sentimente, ce-i sunt necunoscute chiar şi lui.

Philip este psiholog de profesie, iar, pe parcursul şederii lui în casa rudelor sale, începe să descopere fiecare secret al acestora, ţesând un plan care ar putea să-i aducă recunoaştere profesională în toată lumea. Acesta urmăreşte cu mare atenţie fiecare gest şi cuvânt spus de membrii familiei Sugar, iar, în urma acestor detalii, foarte importante pentru el, ne aduce în vedere Octopussy, o boală psihică, nume provenit de la desenul făcut de Hyena de când era mai mică. Dar, din păcate pentru el, totul se duce pe apa sâmbetei. Sau nu.

 

"Nimeni din familia Sugar nu trăieşte în prezent. Toţi îşi aleg un moment al timpului pe care-l retrăiesc la infinit."

Cartea, în sine, nu mi-a transmis nimic. Aş fi vrut ca autoarea să pună mai mult accent pe sentimentele personajelor, pe descrieri şi pe partea psihologică care reiese dintre rândurile romanului. Unele englezisme peste care am dat, nu prea îşi aveau rostul pe acolo, aşa că le-am trecut cu vederea, deoarece era mai importantă ideea firului narativ, modul în care se derula povestea acestei familii ciudate. Cu limbajul vulgar n-am prea avut treabă, fiindcă îl aud zilnic la mine în cartier, deci, nu este ceva care să mă şocheze.

În altă ordine de idei, cartea a fost destul de bună, deşi se cam sărea de la unele faze la altele, fără să ni se de-a prea multe amănunte între ele. O lectură, care se citeşte uşor şi rapid, datorită numărului de aproximativ 200 de pagini. O recomand persoanelor care vor ceva relaxant şi nonconformist.
 

Nota mea: 2.5/5