Recenzie: Domnul Ibrahim şi florile din Coran de Eric-Emmanuel Schmitt

    Domnul Ibrahim şi florile din Coran a fost adaptat pentru marele ecran în 2003, filmul avându-i în distribuţie pe Omar Sharif şi Isabelle Adjani. Nominalizată la Golden Globe, pelicula a fost distinsă cu Premiul Cesar şi Premiul publicului la Festivalul de film de la Veneţia.

Doresc să mulţumesc Librăriei online Librex, pentru şansa de a citi şi recenza această carte extraordinară!

Gândurile mele (Simona): Moise sau Momo cum i-se mai spune, este un băiat de 11 ani, care a trăit de când se ştie în umbra unui frate pe care nu l-a cunoscut niciodată. Tatăl său i-a spus doar că  atunci când mama lui a plecat, Popol a plecat cu ea. De atunci fiecare lucru pe care Momo îl face trebuie să fie pus sub semnul eternei comparaţii "Da, dar Popol ar fi făcut/ ar fi fost/....". Sătul de purtarea tatălui său acesta decide la o vârstă extrem de fragedă să-şi găsească refugiu în plăcerile carnale. Acesta ia bani din puşculiţă şi merge să-şi îndeplinească dorinţa. 

    După iniţierea timpurie în lumea sexului, Momo îl cunoaşte pe Domnul Ibrahim, care era foarte cunoscut de lumea de pe Rue Bleue şi Rue du Faubourg-Poissonniere, care aveau aceeaşi părere despre dânsul şi anume că este înţelept. Tot atunci năstruşnicul nostru personaj fură constant bani de la tatăl său şi concomitent fură câte o conservă din magazinul Domnului Ibrahim, până când acesta îi spune că ştie de micul său furtişag, Din acea zi cei doi au devenit prieteni. În zilele ce au urmat Domnul Ibrahim îl învâţa pe tânărul nostru cum să-l păcălească pe tatăl său, ca să mai strângă şi el un ban.

    Zilele trec, iar tânărul nostru protagonist este prins între discuţiile cu noul său prieten de nădejde, un tată trist care visează la un fiu perfect şi plăcerile carnale în care tânărul a fost iniţiat. Domnul Ibrahim se conduce după ceea ce a învăţat în Coranul său şi anume că frumuseţea este peste tot unde-ţi roteşti privirea. 

    După ce tatăl lui Momo îşi pierde serviciul, acesta preferă să plece şi să-l abandoneze pe băiat, dar Domnul Ibrahim îi sare în ajutor dorind să-l adopte. După o întâlnire tensionată cu mama sa, Momo îşi doreşte şi mai mult să îl aibă drept tată pe bunul său prieten. Toate lucrurile se rezolvă şi noul său tată devine Domnul Ibrahim.

    O poveste incredibilă, ţesută cu minuţiozitate de Schmitt, un ritm alert, care îţi va aduce lacrimi de tristeţe şi zâmbete de bucurie. O recomand tuturor celor care doresc să încerce o operă inedită şi care se citeşte repede. Tema centrală o reprezintă destinul, un destin care are un mod ciudat de a aduce împreună oameni şi de a schimba vieţi.

Nota mea 5/5: