Toamnă printre răzvrătiri de şoapte în cascade

 

Salutare, dragi cititori!

Poate vă era dor de un nou concurs. Puteţi să spuneţi dacă ne înşelăm. Nu ne supărăm. :))

Suntem conştiente că n-am mai acordat atât de multă atenţie blogului ca înainte, că nu v-am mai ţinut în ton cu noutăţile de prin blogosferă şi cu recomandările noastre, dar sperăm să revenim la liman de îndată ce se mai liniştesc apele pe la noi. Aşa că, până atunci, împreună cu Editura Leda, vă invităm să vă delectaţi, timp de 2 săptămâni (27 octombrie - 11 noiembrie), cu un concurs de activitate. N-am mai făcut unul de mult, aşa că a cam sosit vremea.

Pentru a participa, trebuie să îndepliniţi următoarele condiţii:

# urmăriţi blogul prin mail sau GFC

# daţi de veste pe pagina personală de facebook

# puteţi comenta la orice postare/recenzie de pe blog de pe anul acesta (2015) - nu mai mult de 5 comentarii pe zi

ATENŢIE! Comentariul trebuie să fie în concordanţă cu postarea respectivă. Trebuie să aibă mai mult de 5 cuvinte şi să nu fie "Wow!", "Super!" sau altele de genul. Să fie în limita bunului simţ, altfel veţi fi descalificaţi!

Pentru a vă valida înscrierea, lăsaţi un comentariu cu email-ul/GFC-ul prin care urmăriţi blogul, link-ul de share, numele cu care comentaţi şi cartea pentru care luptaţi. Pe măsură ce lăsaţi câte un comentariu la o postare, reveniţi aici, daţi reply la comentariul vostru şi lăsaţi link-ul postării la care v-aţi lăsat părerea.

Acestea fiind spuse, daţi-i drumul şi să aveţi baftă!

Recenzie: După ce ne-am certat de Anna Todd

Descriere:

Al doilea volum din seria AFTER
Peste 1,2 miliarde de lecturi pe Wattpad

După un început tumultuos de relaţie, lucrurile par să funcţioneze între Tessa şi Hardin. Dar o dezvăluire incendiară despre trecutul misterios al lui Hardin o copleşeşte pe Tessa. Simte că nu mai poate suporta încă o promisiune încălcată. A renunţat la tot pentru băiatul de care s-a îndrăgostit nebuneşte.

Hardin ştie că a făcut o greşeală imensă.

Va fi el în stare să se schimbe... în numele iubirii?

After a fascinat cititorii din toată lumea. Trăieşte şi tu experienţa de pe internet!

“The best thing about reading is to escape from your life, to be able to live hundreds or even thousands of different lives.”

Gândurile mele (Simona): În „După ce ne-am certat” cărţile sunt puse pe masă! Hardin Scott este cel mai mare nenorocit de pe pământ! A făcut o greşeală teribilă când a pus acel pariu, dar şi când a dus dovada incontestabilă a intimităţii lor! Nu ştiu ce m-a deranjat mai mult, pariul în sine, sau faptul că el a arătat cea mai intimă dovadă prietenilor lui şi că din acei bani a plătit o parte din apartamentul în care a încercat să o rupă pe Tessa de lumea din jur. A fost un gest oribil din partea lui! Dar aşa este Hardin Scott! Imposibil de imperfect, de suportat şi greu de iubit! Dar dacă reuşeşti să-l accepţi exact aşa cum e până în punctual în care vrei să-l arunci de pe o stâncă, dar continui! Continui să rezişti impulsului de a-l arunca şi continui să mergi prin oceanul negru de gânduri care-i inundă sufletul! Dacă reuşeşti să te menţii la suprafaţă suficient cât să guşti din acel Hardin Scott, care poate fi dulce, drăgălaş şi jucăuş, s-ar putea să realizez că în cele din urmă merită să rămâi la suprafaţă, să lupţi pentru el, dar oare până când?

“If you aren’t affected somehow, even in the slightest bit, you aren’t reading the right book.”

    Relaţia celor doi trece printr-un impas teribil, rănită de cruzimea faptelor lui Hardin, Tessa încearcă să-l uite, încearcă să se piardă de iubirea lui, să fugă de ea, să o reprime, dar în scurt timp realizează că e în zadar. Încet, încet zidurile care-l ţineau departe pe Hardin, încep să cadă, iar fata îl iartă şi încearcă să stea în dreapta lui, să fie lumina din sufletul său pe timp de întuneric. Hardin promite că se va schimba, dar frumuseţea este că nu se schimbă în acest volum, ci continuă să greşească şi să îndrepte lucrurile, să rănească şi să ceară iertare! Un vârtej de contradicţii, asta este Hardin. O parte din sufletul său este pus pe foaie şi este înmânat Tessei, cheia spre o parte din sufletul pe care atâta îl reneagă!

    De ce spun că este foarte frumos faptul că Hardin Scott nu se schimbă în acest volum? Pentru că asta îl face real. Oamenii sunt precum Hardin, niciodată nu se vor schimba peste noapte, oricât de mult vor promite că or să facă asta! Realitatea este că nu te poţi schimba peste noapte, dar poţi încerca, poţi încerca să vezi dacă merită, să vezi dacă asta îţi doreşti cu adevărat. În volumul doi Hardin încearcă să lupte cu firea lui vulcanică şi posesivitatea asupra Tessei, câteodată reuşeşte să se controleze suficient de mult, dar câteodată cedează şi cade în abisul întunecat al neliniştilor şi al nesiguranţelor sale.

    O poveste damnată de iubire, care încearcă să răzbească într-o societate care o condamnă şi încearcă să o minimalizeze. O poveste frumoasă, o continuare plină de lupte interioare şi înţelegeri profunde ale sufletului persoanei iubite!


Nota mea 4/5

Abis (Alina Marinescu #5) de Monica Ramirez (recenzie)

Autor: Monica Ramirez
Editura: Tritonic
Apariţie: 2014
Pagini: 288

"Îndoiala mă chinuie neîncetat în ultimul timp. Mintea mi-e amorţită. Acolo unde cândva existau răspunsuri, acum nu mai există decât spaţii goale. O atingere, un miros, o imagine, un stimul care în mod normal mi-ar fi provocat o emoţie, ori măcar o amintire, acum nu-mi mai aduce decât... nimic. Sunt înconjurată de o nebuloasă tăcută. Nu simt nicio emoţie, nu am nici măcar o urmă vagă de sentiment. Ceva a murit... ceva în adâncul sufletului meu s-a stins precum o lumânare în ploaie. Am citit o parabolă odată... parcă era japoneză? Nu-mi mai aduc aminte, dar îmi amintesc cuvintele de parcă cineva mi le-a fi încrustat în creier. Un om s-a trezit dintr-un vis în care era fluture, întrebându-se dacă nu cumva era de fapt un fluture care visa că e om. Cam aşa mă simt şi eu în ultimul timp. Nici om, dar nici fluture. Sunt ceva între, poate umbra unei fantome."

"Prin Alina Marinescu, autoarea crează un fel de armistiţiu între două lumi aflate faţă în faţă, la graniţa dintre alb şi negru."

Gândurile mele

 

Durere, tristeţe, neputinţă, incertitudine, confuzie, ură. Sunt câteva dintre sentimentele întunecate ce o acapară, în acest penultim volum, pe Alina, personajul central al acestei serii. Sentimente fără culoare, ce nu fac altceva decât să o tragă tot mai jos într-un abis fără sfârşit, singura cale de ieşire fiind...moartea sau, poate, doar aparenţa ei.

 

"Nu-mi amintesc cum eram înainte, dar acum ştiu că mi-e frică de întuneric. Dacă mă antrenez, ori dacă muncesc, pot ţine întunericul la distanţă. Dar când nu am nimic de făcut, falsa fericire se topeşte precum gheaţa la soare, lăsând loc liber umbrelor care mă bântuie. Negura adâncă a disperării ameninţă să mă învăluie cu totul. Aşa că nu mă pot opri din antrenament, ori muncă, de frică să nu dispar cu totul în întuneric."

 

"În viaţa asta am greşit drumul..." este de părere eroina noastră. I se pare mult mai uşor să se încreadă în aceste simple cuvinte, să dea vina pe ce s-a întâmplat, pe ce i s-a întâmplat, în loc să încerce măcar să lupte în a reveni pe făgaşul cât de cât normal pe care se afla viaţa ei înainte. Se lasă în mrejele uitării, pierzându-se tot mai mult pe ea în întunericul ce o împrejmuieşte din fiecare colţ ascuns între paginile vieţii. Nu permite nimănui să se apropie mai mult decât trebuie, nici măcar prietenilor săi, care nu suportă să o vadă cum se autodistruge singură cu fiecare zi ce trece. Până şi pe Marius îl ţine la distanţă. Parcă, asupra sentimentelor sale de afecţiune, s-au lăsat nişte pânze de păianjeni ce n-o lasă să vadă dincolo de zidul gros pe care l-au creat.

 

"Nu simt nicio emoţie, nu am nici măcar o urmă vagă de sentiment. Ceva a murit... ceva în adâncul sufletului meu s-a stins precum o lumânare în ploaie."

 

Deşi bunii ei camarazi doresc s-o ajute din tot sufletul, simţindu-se neputincioşi în faţa ghearelor necruţătoare ale întunericului ce o aţâţă tot mai mult pe prietena lor să se piardă pe ea însăşi, dezumanizând-o pas cu pas, fără niciun drept de apel, tânăra este singura care poate să iasă cu bine la liman şi să o regăsească pe acea Alina de odinioară, ce lumina lumea lor tenebroasă doar cu un zâmbet cald. Ea este cea care trebuie să lupte pentru a supravieţui abisului ce o apasă tot mai tare. Ea este cea care trebuie să-şi învingă propriile temeri, gânduri negre şi haosul din amintirile ce n-o lasă să înainteze mai departe pe drumul îndărătnic şi anevoios. Ea este cea care trebuie să o caute în golul imens, învăluit de umbre, pe cea adevărată, şi nu doar o faţetă fără suflet.

 

"Bătălia dinlăuntrul ei continua, iar el avea nevoie să se gândească şi să-şi pună ordine în gânduri. Nu avea voie să renunţe până când n-o privea în ochi, regăsind-o pe femeia pe care o iubea. Trebuia s-o ajute să-şi învingă demonii..."

 

Nemaisuportând să stea departe şi doar să privească cum femeia vieţii lui se "stinge" încet, dar sigur, Marius Stephano se hotărăşte să pună capăt întunericului ce o acapără pe Alina. Nu vrea să creadă ceea ce tânăra îi spune, doar pentru a-l ţine la distanţă. Nu vrea să accepte că ea nu-l mai iubeşte, că nu mai simte nimic pentru el. Nu se va da bătut până ce nu va găsi lumina soarelui ascunsă sub norii grei ce umbresc fără milă mintea şi sufletul alesei sale. Va face orice îi stă în putere pentru a o salva chiar de ea însăşi.

 

"În ciuda faptului că nu mai avea decât cenuşă în loc de inimă, era convins că iubirea ei fusese pură şi adevărată. Şi atunci de ce îl uitase? De ce credea acum că e îndrăgostită de alt bărbat?"

 

Pe când, Alex Therein...ei bine, el este nevoit să renunţe pentru totdeauna (sau nu chiar) la femeia ce i-a dat viaţa peste cap, fără doar şi poate. Au fost momente când s-a îndoit de faptul că Alinei i-ar mai păsa de el, dar aceasta a avut mare grijă să-l contrazică. Nu din vorbe, ci cu fapte sincere, ce i-au arătat că, deşi, din punct de vedere romantic, nu mai simte nimic, încă îl consideră un adevărat prieten pentru care şi-ar risca viaţa, chiar dacă el a fost cel care a introdus-o în lumea asta haotică. Astfel că, având un plan bine pus la punct de multă vreme, Alex va avea un rol major în aplicarea celei mai importante decizii din viaţa Alinei.

 

"O colivie se afla la umbra câtorva plante decorative în ghivece mari. Gaiţa albastră ţopăia de colo-colo, aripa stângă atârnându-i inertă.

– Bună, Julieta. Ce mai faci? spuse Alex pe un ton blând. Pasărea îşi înclină capul într-o parte şi emise un sunet ascuţit, studiindu-l cu interes.

– Tu chiar te aştepţi să-ţi răspundă? întrebă Alina pe un ton amuzat.

– Numai dacă ştiu cum să vorbesc cu ea. Doar ai văzut că mi-a răspuns. Şi m-a întrebat cine e gagica mişto.

– Zău? Şi tu ce i-ai răspuns?

– Că e tipa despre care-i povestesc mereu. Să ştii că vorbim foarte des despre tine.

– Ca să vezi, zâmbi Alina cu răceală. Şi ce-i spui despre mine?

– Că şi tu ţi-ai frânt aripile, dar că o să zbori din nou într-o bună zi."

 

Ford, un alt agent operativ din cadrul Elite de care v-am mai vorbit, va juca şi el un rol decisiv spre sfârşitul acestui volum. Acest personaj m-a captivat încă din momentul în care şi-a făcut apariţia în peisaj (volumul al 2-lea), iar părerea mea nu s-a schimbat deloc până acum. Chiar m-a făcut mai curioasă şi mi-ar plăcea tare mult să-i aflu povestea, cum a ajuns el să lucreze în această lume rece şi să se împrietenească cu Alex.

 

Ştiu că se spune că unele lucruri ar trebui să rămână secrete, dar chiar vreau să le aflu povestea lui Ford, Jason, Roman, Vallis, Kosmas şi a lui... Brett. Vreau să ştiu ce se ascunde în spatele acestor personalităţi puternice şi cum le-a schimbat Alina percepţia asupra vieţii Elite, atunci când au întâlnit-o şi au ajuns să o cunoască, mai mult sau mai puţin.

 

"Am auzit că te oferi voluntar non-stop. Ce-i cu tine?

Alina oftă exasperată.

– Şi tu spune-mi un singur lucru, Ford. De ce e toată lumea brusc atât de interesată ce fac eu cu viaţa mea?

– Pentru că atunci când o iei pe arătură, oamenii încep să observe. Mai ales ăia care-ţi sunt prieteni şi ţin la tine."

 

În ultimele pagini, este o scenă ce m-a surprins extrem de plăcut, deşi, cumva, mă aşteptam la asta, dar poate nu din partea sa. O scenă care m-a făcut şi mai mândră de Ford! Bineînţeles că asta se datorează numai şi numai Alinei. Ea este cea care, de când a "năvălit" în viaţa agenţilor, şi-a lăsat adânc amprenta în sufletele lor, iar asta nu le-o poate fura nimeni, nici măcar şeful lor tiran.

 

Un alt personaj care-mi face inima să tresalte este Jason. Este, pur şi simplu, adorabil. Este foarte grijuliu faţă de Alina. O iubeşte ca pe o soră, chiar dacă mai bate anumite apropo-uri, şi n-ar schimba-o cu nicio altă fată care ajunge să se mai perinde prin Elite. Pentru el, ca şi pentru ceilalţi, este unică, este "lumina" ce le luminează vieţile fără culoare. O mai tachinează când şi când, deşi nu-i iese de fiecare dată, dar el continuă să încerce s-o înveselească. Chiar dacă tânăra a încercat să-l îndepărteze şi pe el, nu i-a mers, acesta insistând să rămână pe lângă ea, ca un bun "frate" ce este. Cum să nu-l iubeşti?

 

"– Tu eşti singurul om din lumea asta pe care-l mai consider un prieten, spuse pe un ton grav.

– Sunt onorat, se înclină Jason uşor.

– Ce crezi că spune asta despre mine?

– Că ai gusturi impecabile.
Alina chicoti uşor, dar sunetul păru cumva fabricat."

 

Avem mare noroc cu el şi Ford, care mai dozează din când în când tensiunea ce pluteşte în aer cu replicile lor pline de umor, că altfel ne-am fi "scufundat" şi noi odată cu Alina în abis. Iar, împreună cu Roman, un alt agent, fac un trio de "n-am cuvinte să-i descriu". Nu ştiu dacă am zis-o în recenziile trecute, dar o spun acum: mi-ar plăcea tare mult să am nişte prieteni ca ei! Sunt nişte camarazi de nădejde, care şi-ar pune şi viaţa la bătaie doar ca să-i fie bine prietenei lor.

 

Dacă Alina noastră cea răzvrătită se va întoarce înapoi din vizita propriului iad personal, vă rămâne vouă, dragi cititori, să descoperiţi şi să vă aventuraţi, alături de personaje, în noile misiuni ce ameninţă siguranţa omenirii.

 

Jocul de şah a ajuns la final. Sau poate că nu. Premiul mult dorit, dulcea libertate, se apropie vertiginos. Dar, numai unul dintre cele două drumuri va putea să izbăvească şi să găsească luminiţa de la capătul său, care tinde să se mărească cu fiecare obstacol înlăturat, cu fiecare gând toxic lăsat în urmă. Numai acel drum va reuşi să făurească un nou început, pentru ca, în final, cenuşiul vieţii să fie înlocuit cu cele mai vii culori ale acesteia.

 

Nota mea: 5+/5



Recenzie: După ce ne-am întâlnit de Anna Todd

Descriere:

Primul volum din seria AFTER

    Tessa Young e o fată cuminte, silitoare şi ordonată. După ce intră la universitate şi îl cunoaşte pe Hardin, viaţa ei se schimbă radical. Cu părul lui răvăşit, accentul britanic, tatuajele şi piercingurile, Hardin e complet diferit de băieţii pe care i-a întâlnit până acum. E arogant şi crud – ar avea toate motivele să-l urască. Dar felul în care o sărută trezeşte în ea o pasiune cum n-a mai simţit.

    Deşi o respinge, spunând că nu-i este el alesul, Tessa e hotărâtă să insiste şi să-l găsească pe adevăratul Hardin, care a ridicat între el şi lume un zid de trădări şi minciuni.

    Tessa are deja iubitul perfect. Atunci de ce se luptă să treacă peste propria mândrie rănită şi peste prejudecăţile lui Hardin vizavi de fetele drăguţe ca ea?

Poate că e vorba de... dragoste?

After a fascinat cititorii din toată lumea. Trăieşte şi tu experienţa de pe internet!

Am vrut să spun o poveste realistă, despre oameni adevăraţi. Nu scriu despre destine idilice, ci despre oameni ca mine, care poate au avut o copilărie mai dură. -- Anna Todd

“I can't help but think of the phrase '' sometimes it is better to be kept in the dark than be blinded by the light.” 

Gândurile mele (Simona): “După ce ne-am întâlnit” este o poveste incredibilă, o poveste frumoasă de dragoste dintre două persoane care sunt atât de diferite prin stilul lor fizic, dar atât de asemănătoare prin plăcerile pe care lectura le-o aduce. Se regăsesc în poveşti precum “La răscruce de vânturi”, “Mândrie şi prejudecată”, dar prima poveste descrie întocmai opoziţia în care se află societatea faţă de cei doi tineri, statutul pe care îl au impus prin hainele pe care le poartă, aşa se etichetează un om în ziua de azi, iar cea de-a doua poveste vorbeşte despre învingerea diferenţelor sociale datorită sentimentelor. Oare sub semnul neşansei să stea şi iubirea celor două personaje? Oare vor reuşi să spargă prejudecăţiile societăţii în ceea ce priveşte aspectul fizic al cuplului lor?

“I feel as though I am ice and he is fire.

We are so completely different, yet the

same.” 

Hardin Scott este tipul de băiat rău, care se îmbracă mereu în negru şi este plin de tatuaje având şi câteva piercinguri. Este un look, pe care Hardin şi-l asumă cu mândrie şi care îl defineşte foarte bine. Majoritatea timpului petrecut la Londra îşi pun amprenta pe sufletul său, cu un tată alcoolic şi o mamă care a plătit scump pentru una din acţiuniile soţului ei, micul băieţel de atunci devine din ce în ce mai închis în sine şi încearcă să ţină oamenii cât mai departe de el. Coşmarurile nu-i dau pace, iar persoanele din jur nu pot pătrunde prin zidul creeat cu ani în urmă pentru a proteja un copil care a fost mult prea brutal tras într-o lume rece şi dură, care nu a avut timp să guste frumuseţea copilăriei. Toate astea până când o cunoaşte pe Tessa!

“I think back to what Landon said about heartbreak, that if you don’t love the person, they can’t break your heart. Hardin repeatedly breaks my heart, even when I don’t think there are any more pieces to break. And I love him. I love Hardin.”

Această fată care poartă haine conservatoare îi stârneşte interesul lui Hardin, dar şi reciproca este valabilă. Chiar dacă Tessa are o relaţie cu Noah un băiat pe care îl cunoaşte încă din copilărie, ea nu poate sta departe de Hardin. Curiozitatea ei pentru acest băiat îi adoarme semnalele de alarmă care îi spun să stea cât mai departe de el. Odată intrată în casa frăţiei ea cunoaşte un Hardin nepăsător, arogant şi nesimţit, care nu dă doi bani pe nimeni şi care are cea mai proastă părere din lume despre el. Se desfiinţează fără pic de jenă, dar curând Tessa începe să preia iniţiativa şi să încerce să dezlege misterul din spatele măştii sale de piatră. Ea primeşte mesaje contradictorii de la Hardin şi ajunge să pună piciorul în prag şi să se ţină cât mai departe de băiatul care a început să intre în sufletul ei şi în gândurile ei!

O iubire toxică, dar şi frumoasă, un băiat imposibil, ai cărui demoni vin să-l bântuie în coşmarurile sale. Un suflet de copil rămas captiv undeva în trecut, dar care cu ajutorul iubirii poate fi eliberat şi vindecat. Oare o va lăsa Hardin pe Tessa să-l ajute în lupta cu demonii lui? Sau o va distruge pentru că s-a apropiat prea mult? Citiţi şi veţi afla!

“Hardin is like a drug; each time I take the tiniest bit of him, I crave more and more. He consumes my thoughts and invades my dreams.”



Nota mea 4/5:

Recenzie: Regatul furtunilor de Leigh Bardugo

Descriere:

Un ţinut fabulos: Ravka
O elită magică: Grisha
O eroină cu superputeri: Alina Starkov

    "Întunecatul", conducătorul Grishei, a supravieţuit bătăliei din Falia Umbrei şi reapare cu o putere înzecită şi un plan diabolic. Cu ajutorul lui Sturmhond, un corsar faimos, Alina Starkov se întoarce în ţara pe care a părăsit-o, hotărâtă să lupte cu forţele ce ameninţă Ravka. Dar pe măsură ce puterea ei creşte, se vede prinsă tot mai mult în jocul de magie interzisă al Întunecatului, ce o îndepărtează de Mal. Alina trebuie să aleagă între ţara ei, puterea pe care o are şi dragostea pentru Mal — altfel riscă să piardă totul în faţa asaltului iminent.

“When people say impossible, they usually mean improbable.” 

Gândurile mele (Simona): Cea de-a doua carte din trilogia Grisha a fost ok, a avut puncte bune şi puncte slabe. Fiind o persoană care adoră acţiunea într-o carte care mai ales prefigurează un război la orizont, a fost destul de greu să aştept construcţia acţiunii până la punctul culminant, de aceea am luat frumos o cană de cafea şi am citit pe nerăsuflate toţi acei paşi până la marele final şi acolo s-au cam stricat lucrurile pentru mine. Mi-aş fi dorit ca totul să fie altfel în finalul celui de-al doilea volum. Mi-aş fi dorit o bătălie mult mai amplă, cu puterile Grisha mult mai pregnante, mult mai bine descrise, aş fi vrut mai multă complexitate din punctul acesta de vedere.

“I've seen what you truly are," said the Darkling, "and I've never turned away. I never will. Can he say the same?” 

     Aş fi vrut ca relaţia Alinei cu Mal să evolueze mai mult şi nu să stagneze, mi-aş fi dorit mult mai multe scene cu ei. Am înţeles că Alina avea foarte multe atribuţii de îndeplinit şi Mal la fel, dar au trecut prin atât de multe lucruri împreună încât speram să văd mai multă hotărâre din partea lor în ceea ce priveşte relaţia pe care o au. 

“I have loved you all my life, Mal," I whispered through my tears. "There is no end to our story.”

“The Darkling will hunt you for the rest of your days."
"Then you and I will have something in common, won't we? Besides, I like to have powerful enemies. Makes me feel important."
Mal crossed his arms and considered the privateer. "I can't decide if you're crazy or stupid."
"I have so many good qualities," Sturmhond said. "It can be hard to choose.”

    Din puctul meu de vedere relaţia lor a ajuns într-un impans în care iubirea nu mai era suficientă, scopurile lor erau diferite şi puterea pe care Alina o dobândeşte prin intermediul celui de-al doilea amplificator nu este îndeajuns, dar mi-aş fi dorit pe de o parte ca Mal să o susţină cu inima deschisă pe Alina, iar pe de altă parte să-i întoarcă spatele. Ştiu că probabil nu are nici un sens, dar cum spuneam, cei doi au trecut prin foarte multe intrigi urâte în primul volum şi voiam ca asta să-i unească, îmi doream ca Mal să o susţină şi să o accepte aşa cum este, dar pe de altă parte acea fată pe care el o iubea ajunge să fie orbită de puterea amplificatoarelor şi să-şi dorească mai mult, încet, încet acea fată care fugea de sub domnia Întunecatului, ajunge să pună piciorul în prag şi să stea în primul rând în faţa armatei de umbre a acestuia. Acea fată nu mai are nevoie de protecţia nimănui.

“I want to kiss you,” Nikolai said. “But I won’t. Not until you’re thinking of me instead of trying to forget him.”

     În final lucrurile ajung pe linia de plutire, un echilibru se aşează peste toate lucrurile întâmplate, dar o mare bătălie îşi anunţă sosirea în volumul trei şi sunt convinsă că va fi una explozivă. Vă recomand cu drag trilogia, chiar dă dependenţă!

“I thought you wanted to go."

"I wanted you to ask me to stay.” 

Nota mea 3/5:

Recenzie: Pe strada Dublin de Samantha Young

  

Descriere:

Tot ce vrea ea este prezentul.
Însă viitorul îi rezervă o surpriză...

New York Times bestseller

Jocelyn Butler a fugit ani întregi de trecutul său. Însă bărbatul seducător pe care îl cunoaşte o va dezbrăca de toate... secretele.

Acum patru ani, Jocelyn Butler şi-a lăsat în urmă trecutul dureros şi a plecat din Statele Unite în Scoţia, pentru a lua totul de la capăt.

S-a hotărât să-şi îngroape suferinţa şi să meargă înainte fără a se mai implica în nicio relaţie.

Pare mulţumită să ducă o viaţă retrasă până în clipa în care se mută într-un apartament superb pe Dublin Street. Acolo cunoaşte un bărbat care zguduie din temelii lumea ei păzită cu grijă.

Braden Carmichael obţine întotdeauna ce vrea. Ştiind cât de sceptică este Joss privind orice fel de relaţie, Braden îi propune un aranjament sexual care să satisfacă atracţia intensă dintre ei şi care să le ofere în acelaşi timp libertate totală.

“I would say it was nice to meet you, but I was naked so… it wasn’t.” 

Gândurile mele (Simona): O poveste impresionantă şi sfâşietoare, care atinge o coardă sensibilă în sufletul tuturor. O poveste despre o familie distrusă, despre o fată care a pierdut totul, care nu mai ştie cum să iubască, să trăiască şi să se bucure de micile daruri care se ivesc în jurul ei. Jocelyn Butler ajunge în Scoţia încercând să lase în urmă totul, să reprime dureroasele amintiri din acea cumplită zi când a primit tragica veste, încearcă să fugă fără să se mai uite în urmă. Dar aici, pe strada Dublin cunoaşte un străin misterios, care curând va intra în viaţa ei şi îi va întoarce lumea cu susul în jos. Colega ei de apartament Ellie, este o prezenţă încântătoare, pe care Joss o primeşte cu greu în viaţa ei, îi permite să vadă frânturi din sufletul ei sfâşiat de durere şi reuşeşte în cele din urmă să treacă peste teama de a pierde această prietenie foarte preţioasă pentru ea. Străinul misterios se numeşte Braden Carmichael, chiar fratele colegei de apartament a lui Joss. Cei doi se întâlnesc de mai multe ori, iar Braden îi propune lui Joss un târg şi anume să fie prieteni cu beneficii. Joss nu-şi doreşte o relaţie, îi este frică să se gândească la dragostea adevărată, pe care părinţii ei au trăit-o. Cu toate astea Braden este genul de bărbat care ştie exact ceea ce vrea şi cum să obţină acel lucru, iar Joss o să se găsească prinsă într-o plasă plină de sentimente frumoase, pure şi incredibile. Singura ei teamă este că nu-şi doreşte să simtă nimic din ce i-ar putea deschide sertalele amintirilor, care ar putea să o propulseze înapoi în trecut.

“Let me rephrase.” He took a seething step toward me. “When it comes to you… I don’t like to share.”

“Babe, nice lingerie is for seducing a man. I’m already fucking seduced.” 

    O poveste fascinantă, despre problemele prin care reuşeşte să treacă o persoană datorită prieteniei şi a iubirii. Este o lecţie frumoasă, care te învaţă să preţuieşti ceea ce ai cât încă mai ai acel ceva lângă tine, dar şi să continui să înnoţi şi să nu te înneci atunci când vremuri tulburi te trag în adâncuri. Plină de emoţii frumoase aşa pot descrie „Pe strada Dublin” de Samantha Young, o carte pe care am citit-o într-o perioadă destul de anapoda din viaţa mea şi care m-a ţinut la suprafaţă când am avut nevoie de un moment de respiro. Vă recomand cu drag această carte dacă nu aţi pus mâna pe ea deja!

    “I know you love me, Jocelyn, because there’s no fucking way I can be this much in love with you, and not have you feel the same way. It’s not possible.”


Nota mea 3/5: