Recenzie: Pe strada Dublin de Samantha Young

  

Descriere:

Tot ce vrea ea este prezentul.
Însă viitorul îi rezervă o surpriză...

New York Times bestseller

Jocelyn Butler a fugit ani întregi de trecutul său. Însă bărbatul seducător pe care îl cunoaşte o va dezbrăca de toate... secretele.

Acum patru ani, Jocelyn Butler şi-a lăsat în urmă trecutul dureros şi a plecat din Statele Unite în Scoţia, pentru a lua totul de la capăt.

S-a hotărât să-şi îngroape suferinţa şi să meargă înainte fără a se mai implica în nicio relaţie.

Pare mulţumită să ducă o viaţă retrasă până în clipa în care se mută într-un apartament superb pe Dublin Street. Acolo cunoaşte un bărbat care zguduie din temelii lumea ei păzită cu grijă.

Braden Carmichael obţine întotdeauna ce vrea. Ştiind cât de sceptică este Joss privind orice fel de relaţie, Braden îi propune un aranjament sexual care să satisfacă atracţia intensă dintre ei şi care să le ofere în acelaşi timp libertate totală.

“I would say it was nice to meet you, but I was naked so… it wasn’t.” 

Gândurile mele (Simona): O poveste impresionantă şi sfâşietoare, care atinge o coardă sensibilă în sufletul tuturor. O poveste despre o familie distrusă, despre o fată care a pierdut totul, care nu mai ştie cum să iubască, să trăiască şi să se bucure de micile daruri care se ivesc în jurul ei. Jocelyn Butler ajunge în Scoţia încercând să lase în urmă totul, să reprime dureroasele amintiri din acea cumplită zi când a primit tragica veste, încearcă să fugă fără să se mai uite în urmă. Dar aici, pe strada Dublin cunoaşte un străin misterios, care curând va intra în viaţa ei şi îi va întoarce lumea cu susul în jos. Colega ei de apartament Ellie, este o prezenţă încântătoare, pe care Joss o primeşte cu greu în viaţa ei, îi permite să vadă frânturi din sufletul ei sfâşiat de durere şi reuşeşte în cele din urmă să treacă peste teama de a pierde această prietenie foarte preţioasă pentru ea. Străinul misterios se numeşte Braden Carmichael, chiar fratele colegei de apartament a lui Joss. Cei doi se întâlnesc de mai multe ori, iar Braden îi propune lui Joss un târg şi anume să fie prieteni cu beneficii. Joss nu-şi doreşte o relaţie, îi este frică să se gândească la dragostea adevărată, pe care părinţii ei au trăit-o. Cu toate astea Braden este genul de bărbat care ştie exact ceea ce vrea şi cum să obţină acel lucru, iar Joss o să se găsească prinsă într-o plasă plină de sentimente frumoase, pure şi incredibile. Singura ei teamă este că nu-şi doreşte să simtă nimic din ce i-ar putea deschide sertalele amintirilor, care ar putea să o propulseze înapoi în trecut.

“Let me rephrase.” He took a seething step toward me. “When it comes to you… I don’t like to share.”

“Babe, nice lingerie is for seducing a man. I’m already fucking seduced.” 

    O poveste fascinantă, despre problemele prin care reuşeşte să treacă o persoană datorită prieteniei şi a iubirii. Este o lecţie frumoasă, care te învaţă să preţuieşti ceea ce ai cât încă mai ai acel ceva lângă tine, dar şi să continui să înnoţi şi să nu te înneci atunci când vremuri tulburi te trag în adâncuri. Plină de emoţii frumoase aşa pot descrie „Pe strada Dublin” de Samantha Young, o carte pe care am citit-o într-o perioadă destul de anapoda din viaţa mea şi care m-a ţinut la suprafaţă când am avut nevoie de un moment de respiro. Vă recomand cu drag această carte dacă nu aţi pus mâna pe ea deja!

    “I know you love me, Jocelyn, because there’s no fucking way I can be this much in love with you, and not have you feel the same way. It’s not possible.”


Nota mea 3/5:

Interview with C.C Hunter

Hello my dear shatterings, today we have a little surprise for you. An interview with one of my favourite authors, C.C Hunter who wrote 

Born at Midnight

English Version:

Interview with C.C Hunter

1) How and why have you started to write? Were there something or someone that gave you an impulse?

    C.C.: My hubby is the one responsible for my becoming a writer. I know that probably sounds a little strange but here's what happened. I was born in Alabama, which is in the Deep South, and I come from a long line of storytellers. Some of my earliest memories are sitting around with my family, listening to them tell stories, or what other people might call "whoppers." You see, in my family, the truth never got in the way of our telling a good story, which is why our stories often got bigger, and better, each time we told them. What was important was making people laugh and, boy howdy, did we laugh a lot in my family. Before long, I was telling my own stories, too. As for writing those stories down on paper, well, that didn’t happen until later and that's where my hubby comes in. I was a new bride in my early twenties and Hubby asked me what I wanted to do with my life. He thought I would say I wanted to become a school teacher and would go back to school and get the education I needed. Now, I do love teaching other people, but I thought about it for a moment. Then, I told him I wanted to be a writer. Only problem was, I was dyslexic. That meant I sometimes got my words mixed up or I just flat-out left them out completely when I tried to put my stories down on paper. So becoming a writer was a lot harder for me than most people. I had to learn how to deal with my dyslexia right along with learning how to write. But the struggle was worth it. I can't imagine doing anything else.


2) Is that something you have in common with the main character Kylie?

    C.C.: Well, there is a little bit of me in all of my characters, including Kylie. But I decided to make Miranda the one with dyslexia because I really liked the idea of a dyslexic witch—it's a lot like being a dyslexic writer. Witches need to get their spells right for them to work and writers need to make sure they get their words right so their stories work.

    But I do have a lot in common with Kylie. I drew on a lot of my high school memories—like falling for the wrong boy and seeing good friends make bad decisions—when I was developing Kylie's character. I think the biggest thing I have in common with Kylie are the ghosts—I've actually sensed a few over the years, and using my own personal experience really helped when I was writing about Kylie's ghost whispering.

3) While youre writing, have you discovered a character that you where developing feelings of love for? And was there a character that gave you headaches?

    C.C.: Well, I don't know if you realize this or not, but I also write humorous romantic suspense novels for the adult market as Christie Craig. Every romance novelist falls a little bit in love with her heroes, and I'm no different. It's a little different with the Shadow Falls series because these books aren't just about the romance—they're about Kylie, and the rest of her friends, coming of age, learning who they are and how they fit into the world at large.

    I know a lot of readers are firmly in the Team Lucas camp, while others support Team Derek. I like to think I'm impartial—I mean, I like both of these guys and they each have admirable traits. As to which boy Kylie will end up with . . . well, that's something only Kylie knows. And since I'mabout to start work on the last book, I can't wait to find out how it ends! LOL.

    As for characters causing trouble, well, they all cause trouble every now and then. I’ll try to write a scene and suddenly the character doesn’t cooperate. It’s as if they don’t like what I’m trying to force them to do, so they just won’t follow the story happening in my mind.

4) How have you done your research for your first novel?

    C.C.: Born at Midnight was my first YA paranormal. So, before I started writing the series, I did a lot of reading about the genre so I could have a good handle on what makes YA paranormals "work." I also spent a good week taking a mental trip down Memory Lane and revisiting my youth. Because I wanted to make Kylie as real as I possibly could, I wanted to recall all the things that were important to me at that age. I then used that, and all the issues I had dealt with, to help me create my array of characters for the series. So many of the issues I write about in the series are issues I lived through. I mentioned earlier about making Miranda a dyslexic witch because I have dyslexia, and giving Kylie some of my problems with boys from back in high school. I also gave Kylie a few other things I had experienced. For example, my parents got a divorce when I was fifteen and I was the wallflower at school. I took my experiences, tweaked them a bit and gave them to my characters. Because the series has paranormal elements, I also did some research on that, which I used for the series.

    Now, I really don’t love doing research. I love making up my stories. However, research is important. And I may not use the information I discover in my current book, but it could give me ideas for future books.

5) Whom do you think that fits better as Kylie, Lucas and Derek from the actresses and actors known worldwide?

    C.C.: Oh, I'd love it if someone turned my Shadow Falls series into a movie—I think that would be great. And while that hasn't happened yet, I can tell you that I have had some interest from the folks out in Hollywood about the series. So, keep your fingers crossed. I know I am! Now, as for which actors and actresses I think could play Kylie, Lucas and Derek, this question is always so hard for me to answer. I mean, I could toss out names like Zac Efron, Amanda Seyfried, and Chace Crawford, who are popular in this country. But in truth, the roles of Kylie and the all the crew at Shadow Falls are already taken in my mind. I know the expression on Kylie’s face when she’s really frustrated, and Amanda doesn’t make that expression. I know how Lucas walks, with his quiet, silent movements and how his body tenses when people get too close, and Zac doesn’t do that. I know the sexy twinkle Derek gets in his eyes when he looks at Kylie, I know how he sounds when he laughs, and that’s so not Chace. So . . . I guess I'd just leave the casting to the experts. And like I said before, please keep your fingers crossed that the powers that be in Hollywood do decide to make a movie.

6) In the end, would you like say some words to your fans from Romania?

    C.C.: Yes. I'd like to send a huge thank you out to all of my readers in Romania. I'm so glad you enjoy reading my Shadow Falls series. I wish I could tell you what the release schedule is in your country for my books, but I can't. But check with your local library or bookstore; I'm sure they can find out that information for you.

Romanian Version:

Hello my dear shatterings, astăzi am o mică surpriză pentru voi. 

Un interviu, cu una dintre autoarele mele favorite, C.C. Hunter, care a scris  Născută la mi3zul nopţii:

Interviu cu C.C. Hunter

1) Cum şi când ai început să scrii? A existat cineva sau ceva, care te-a impulsionat?
    C.C.: Bărbăţelul meu este responsabil, pentru debutul meu ca scriitoare. Ştiu că probabil asta sună cam ciudat, dar uite aşa s-a întâmplat. M-am născut în Alabama, care se află în Deep South şi mă trag dintr-o lungă linie de povestitori. Câteva din amintirile mele recente sunt legate de statul împreună cu familia mea, ascultându-i cum spun poveşti, sau ceea ce alte persoane pot nmi „ minciuni gogonate “. Vezi tu, în familia mea, adevărul niciodată nu a stat în calea istorisirii unei poveşti bune, un motiv pentru care poveştile noastre deveneau mai dezvoltate şi mai bune, de fiecare dată când le spuneam. Important pentru noi, era să facem persoanele din jur să râdă şi baiatul să salute, în familia mea râdem foarte mult. În scurtă vreme, am început să-mi spun şi eu proprile poveşti, de asemenea. Cât despre a scrie acele poveşti pe hârtie, ei bine asta nu s-a întâmplat decât peste mult timp şi acela a fost momentul, în care bărbăţelul meu a intervenit. Eram o mireasă nouă, pe la începuturile celor 20 de ani ai mei, iar Bărbăţelul meu m-a întrebat ce vroiam să fac în viaţă. El s-a gândit că voi dori să devin profesoară şi m-aş întoarce la şcoală pentru a primi educaţia necesară. Acum, chiar iubesc să predau altor personae, dar am reflectat asupra acestui lucru un moment. Apoi, i-am spus că vreau să devin scriitoare. Singura problem, pe care o întâmpinam era dyslexia. Asta înseamnă că uneori cuvintele se amestecă sau pur şi simplu acestea rămân plate, când încerc să-mi pun povestea pe hârtie. Deci, a fi un scriitor, pentru mine a fost mult mai greu decât pentru majoritatea persoanelor. A trebuit să învăţ cum să am de-a face ce dislexia în acelaşi timp, în care învâţam cum să scriu. Dar efortul a meritat. Nu-mi pot imagina făcând altceva.
2) Este ceva, ce ai în comun cu personajul principal Kylie?
    C.C.: Ei bine, este puţin din mine în toate personajele mele, inclusiv Kylie. Dar am decis să o fac pe Miranda cea, care are dislexie, pentru că mi-a plăcut foarte mult ideea unei vrăjitoare dislexice - seamănă foarte mult cu a fi un scriitor dislexic. Vrăjitoarele trebuie să spună vrăjile corect, pentru ca acestea să meargă, iar autorii trebuie să se asigure că au cuvinte corecte în aşa fel încât povestea lor să prindă.

    Dar, chiar am multe în comun cu Kylie. Am conturat multe amintiri din liceu acolo - cum ar fi să te îndrăgosteşti de băiatul greşit şi să vezi prieteni buni, care i-au decizii proaste - când dezvoltam personajul lui Kylie. Cred că singurul lucru major, pe care-l am în comun cu Kylie, sunt fantomele - În realitate, chiar am simţit câteva pe parcursul anilor şi folosind propria mea experienţă personală, chiar mi-a fost de ajutor, când scriam despre şoaptele fantomelor, către Kylie.

3) În cursul scrierii romanului, ţi-ai dat seama că te ataşezi mai mult de un anume personaj? Şi invers, ai descoperit că vreunul vă irită?

    C.C.: Ei bine, nu ştiu dacă realizezi asta sau nu, dar de asemenea scriu şi romane de suspans, pline de dragoste şi umor, pentru publicul adult cum ar fi Christie Craig. Fiecare romancier, care scrie romane de dragoste, se îndrăgosteşte puţin de eroii ei, iar eu nu sunt diferită. Este puţin altfel cu seria Shadow Falls, pentru că aceste cărţi nu sunt numai despre dragoste- subiectul lor se învârte în jurul lui Kylie şi al prietenilor ei, maturizarea, descoperirea lor şi găsirea unui loc al lor, în lumea largă.

    Cunosc mulţi autori, care susţin cu fermitate, tabăra Lucas, în timp ce alţii, susţin tabăra Derek. Îmi place să mă gândesc, că sunt imparţială- Mă referă la faptul că, îi plac pe amândoi şi fiecare dintre ei are trăsături admirabile. Cât despre cel care va ajunge să fie cu Kylie…ei bine, acesta este un lucru, pe care abea aştept să-l aflu în final! LOL

    Cât despre personaje, care mi-au cauzat probleme, ei bine, toate cauzează, din când în când. Încep să scriu o scenă şi dintr-o dată personajul nu cooperează. Este ca şi când lor nu le-ar plăcea ce le forţez eu să facă, aşa că ele nu vor să urmeze povestea, care se derulează în mintea mea.

4) De unde vă inspiraţi?

    C.C.: Născută la mi3zul nopţii, a fost prima mea carte paranormală pentru adolescenţi. Deci, înainte să încep să scriu seria, am citit foarte mult despre acest gen, pentru a avea o mai bună idee, asupra lucrurilor, care fac cărţile paranormale pentru adolescenţi “ să meargă”. De asemenea am petrecut o întreagă săptămână făcând o călătorie mental la Memory Lane şi revizitându-mi tinereţea. Pentru că am vrut să o fac pe Kylie, pe cât de reală era posibil, vroiam să evoc toate acele lucruri, care erau importante pentru mine la acea vărstă. După aceea am folosit toate astea şi toate problemele, cu care am avut de-a face, pentru a mă ajuta să creez matricea perfectă a personajului, pentru această serie. Deci, multe dintre problemele despre care am scris în această serie, sunt probleme prin care am trecut. Am menţionat puţin mai sus că am făcut-o pe Miranda o vrăjitoare dislexică, pentru că am dislexie şi lui Kylie i-am dat câteva din problemele mele cu băieţii, când eram la liceu. De asemenea i-am maid at lui Kylie şi câteva din alte lucruri, prin care am trecut. De exemplu, părinţii mei au divorţat, când aveam 15 ani şi am fost foarte singuratică în liceu. Am luat experienţele, le-am optimizat puţin şi le-am dat personajului meu. Pentru că seria are elemente paranormal, am făcut de asemenea câteva cecetări în legătură cu asta, pe care le-am folosit pentru serie.

    Acum, nu prea iubesc să fac cercetări. Iubesc să-mi înbunătăţesc poveştiile. Totuşi, documentarea este important. Şi este foarte posibil ca informaţiile, pe care le-am descoperit în actual mea carte să nu fie folosite, dar îmi pot da idei pentru următoarele cărţi.
5) Cine crezi că s-ar potrivi mai bine în rolurile lui Kylie, Lucas şi Derek, dintre actriţele şi actorii din afară?
    C.C.: Oh, aş adora dacă cineva ar transforma seria Shadow Falls într-un film - cred că ar fi grozav. Şi până acum asta nu s-a întâmplat încă, nu-ţi pot spune că am avut vreun interes faţă de cei de la Hollywood despre serie. Aşa că, ţineţi-vă degetele încrucişate. Eu ştiu că o fac!

    Acum, ce actori şi actriţe cred că ar putea juca rolurile lui Kylie, Lucas şi Derek, la această întrebare îmi este foarte greu să răspund. Adică, pot să arunc nume cum ar fi Zac Efron, Amanda Seyfried şi Chace Crawford, care sunt populari în această ţară.

    Dar adevărul este că, rolurile lui Kylie şi a echipajului din Shadow Falls sunt deja luate în mintea mea. Ştiu expresia de pe faţa lui Kylie, când este cu adevărat frustrată şi Amanda nu poate avea face acea expresie. Ştiu cum merge Lucas cu mişcări tăcute şi silenţioase şi cum corpul lui se încordează când persoanele se apropie de el, iar Zac nu face asta. Ştiu sclipirea sexy din ochii lui Derek, pe care o are când se uită la Kylie, ştiu cum sună râsul lui şi asta e atât de nu Chace. Deci…cred că voi lăsa castingul pe mâna experţilor. Şi cum am zis-o înainte, te rog ţine degetele încrucişate, pentru ca puterile, care sunt acolo în Hollywood să se decidă să facă un film.

6) În final, ai dori să le spui câteva cuvinte fanilor dumneavoastră din România?
    C.C.: Da. Mi-ar plăcea să trimit o îmbrăţişare imensă, pentru toţi cititorii mei din România. Sunt atât de bucuroasă că ţi-a plăcut să citeşti prima carte din seria Shadow Falls. Mi-aş dori să-ţi pot spune când va fi programa de publicare a cărţilor mele în ţara ta, dar nu pot. Dar verifică la librăriile locale sau magazinele de cărţi; sunt sigură că pot afla informaţia aceasta pentru tine.

Enjoy!

Thank you C.C. Hunter for the honor to grant me this interview!

Recenzie: Turned at Dark

Romanian Version:

Turned at Dark

C.C. Hunter

Recenzie Simona

O viaţă fericită, aproape perfectă, de asta are parte Della Tsang. O fată obişnuită cu o familie neobişnuită, de ce neobişnuită…hmmm nu prea ştiu, poate pentru că în familia ei circulă un virus!

“-You’re not going to believe this, and that’s to be expected. It will take a while to soak in. You see… I’m not dead. I…well, our family carries this virus. It’s dormant and you can go your entire life and not even know it, but if and when we come in close contact with a live carrier, especially when there’s blood involved, the virus turns active.”

Vărul Dellei, Chan este aparent mort, dar ce se întâmplă când, într-o seară aceasta este prinsă în mijlocul unei lupte între două bande. Dar când se împiedică şi se zgărie într-un ciob de sticlă? Păi cam de acolo începe toată nebunia, viaţa Dellei o i-a razna!!! Chan o salvează, pentru că vedeţi, de fapt el nu este mort, el doar şi-a înscenat moartea, i-a sfâşiat inima mamei, la lăsat pe tatăl lui fără sprijin şi în general a cauzat foarte multă durere.

“-Which is another reason we’re here. There’s a guy here, a mortician, he’s going to help us fake your death. How do you wanna go, car crash? Maybe you fall and hit your head when you get out of the tub. He’s really good.”

Şi vrea ca verişoara lui să procedeze la fel ca el. Ce nebunie! În capul Dellei se instalează o confuzie generală. Cum să-şi părăsească familia? Sora? Iubitul?

Constrânsă de verişorul ei, aceasta nu ştie ce să facă. Pe parcursul cărţii, eroina noastră se confruntă cu o trasformare foarte dureroasă, care îi putea aduce moartea, dar a fost tare pentru sora ei în special.

„ Another sharp pain exploded in her head. “Am I going to die?” Her thoughts shot to Lee. She wanted him to be here to hold her. If she died, she wanted to see him one last time. Then her thoughts shot to her little sister, Joy. Della had sworn to be there for her, to make sure no one ever bullied Joy, like they had her. For some crazy reason, Della knew her sister wasn’t as strong as she was.”

Dar din fericire aceasta supravieţuieşte transformării. Primul gând, care îi vine în minte este MÂNCARE!

„ She reached for the drink and sipped. A thousand different flavors exploded in her mouth. Berries, dark chocolate, tangy melon. Flavors she didn’t even recognize, but somehow knew she couldn’t live without now she had sampled them. ”

Când gustul sângelui preia controlul, Della realizează că nu mai este aceeaşi, că viaţa ei s-a schimbat total. Dar totuşi refuză, refuză cu hotărâre să fie monstrul însetat de sânge, să-şi lase partea umană acaparată complet. Vrea să simtă, trebuie să simtă, nu vrea să-şi părăsească familia sau iubitul, nu vrea să plece cu vărul ei, vrea să fie ea din nou.

Adevărul este altul…niciodată nu va mai fi la fel, dacă rămâne aici cu familia ei. Pe lângă ieşirile nocturne, pe care le are de făcut pentru aş-i procura hrană şi respingerea lui Lee, Della trebuie să i-a o decizie radicală să-şi găsească drumul în viaţă.

„ A road she somehow knew was to cause her a lot of pain. „

Ce m-a impresionat profund la această carte a fost respingerea prin care a trecut Della şi pe care a suportat-o cu capul sus, fără să verse o lacrimă. Respingere venită chiar din partea iubitului ei, căruia i s-a oferit complet, fără să stea pe gânduri, când era umană şi care acum se poartă ca un nenorocit de primă clasă!!!

În acea seară, Della era hotărâtă să plece, să-şi i-a viaţa în propriile mâini. Se duce să-şi vadă părinţii pentru ultima dată şi imaginea cu mama ei stând pe pieptul tatălui ei, este pur şi simplu extraordinară, trezeşte în ea o explozie de sentimente, ca şi cum ai aprinde un pom de crăciun în piaţa oraşului.

„ Her mother might not like her father’s pride, but she still loved him. She loved him because down deep she knew that her father had forsaken his pride to marry a white woman. In truth, he loved her mom more than his pride. ”

Imaginea îi rămâne în minte o închide în sufletul ei într-un colţişor, unde doar ea are acces. Nici o creatură supranaturală nu o va vedea, pentru că o va bloca, doar ea va putea să o vadă. Imaginea unei iubirii adevărate, pe care ea credea că o trăia cu Lee, dar s-a înşelat amarnic.

Când uşa se închide în spatele ei, mai trebuie să meargă într-o singură cameră şi anume în cea a surorii ei. Cuvintele acesteia îi sfâşie inima complet.

„ -I told Mom you wouldn’t die, because you wouldn’t leave me. You’d never leave me.”

Pentru prima dată se lasă pradă lacrimilor şi se descarcă, dar nu are timp nici măcar pentru asta. Cuvintele lui Chan îi revin obsedant în minte.

“You can’t live with humans anymore. You don’t belong here.”

Atunci unde, unde aparţine Della de fapt şi de drept? Nici măcar ea nu ştie să răspundă la această întrebare…

„ My name is Della Tsang and I need help. ”