Autor: Elizabeth Langston
Editura: Leda
Anul apariţiei: 2015
Număr de pagini: 400
În timp ce se antrenează
pentru o cursă de mountain bike, Mark Lewis, elev în ultimul an de liceu, vede
o fată misterioasă, îmbrăcată în nişte haine ciudate, stând în picioare în
spatele unei cascade în pădurea din Raleigh, un oraş din Carolina de Nord. Când
fata face o remarcă despre maşinăria ciudată pe care merge el, Mark se gândeşte
că nu e în regulă ceva cu ea. Iar când Susanna pretinde că este o
servitoare-ucenică din anul 1796, băiatul e aproape sigur că e nebună. Şi
totuşi vrea să afle mai multe despre ea.
Mark
începe o relaţie „la distanţă” cu Susanna prin bariera strălucitoare – şi
capricioasă – a Cascadei Şoaptelor. Curios să afle cât mai multe despre
perioada în care trăieşte ea şi despre viaţa ei plină de violenţă, Mark se
apucă de cercetări istorice – dar cunoaşterea poate fi periculoasă. Curând, el
trebuie să facă o alegere dificilă – să rişte să schimbe istoria sau să o
condamne pe fata iubită la o viaţă de chin.
Gândurile mele
Timpul,
un "jucător" pe care n-ai cum să-l ignori, nici dacă ţi-ai propus să faci asta pe
următorii zece ani din viaţă. Acesta este întotdeauna la doar un pas în spatele
tău, urmărindu-ţi fiecare mişcare, fără a te scăpa vreo clipă din ochi, asta
dacă-i are. Oricum, indiferent dacă vede sau nu, se află mereu
acolo, gata să te dea peste cap, direct de-a curmezişul. Slabe şanse să-l
păcăleşti. Chiar inexistente, aş putea spune. Are aşa o plăcere sadică de a
ştii totul, încât te înfioară numai când îţi mai adie inconştient un gând spre el.
Unde
mai pui faptul că toţi am vrea să-l întoarcem după cum ne pofteşte inima? Vrem
să avem, de fiecare dată, câştig de cauză în lupta aprigă cu acesta, dar şi
dacă am reuşi să izbutim măcar puţin, consecinţele ar fi cu siguranţă pe
măsură. Totuşi, nu toţi ne permitem să facem asta. Nu toţi ne lăsăm inima să
preia acţiunile noastre, uneori destul de riscante. Nu toţi permitem dramului
de nebunie ce zace în noi să acţioneze.
Şi iată
că eroii noştri vor să se pună cu timpul şi să-l "joace" pe degete,
pentru ca totul să iasă bine pentru cei dragi. Dar dacă încercarea lor va fi în
van şi dezastrul se va abate asupra lor, cât de departe vor fi în stare să meargă?
Timpul le va fi duşman până la sfârşit sau le va oferi şansa să descopere în el
un posibil...aliat?!
Susanna Marsh
- Wothville - 1796
Povestea debutează prin perspectiva
Susannei Marsh, o tânără de 17 ani, ce aşteaptă cu nerăbdare şi uşurare ziua sa
de naştere, zi în care se va putea bucura, în sfârşit, de libertate. Moartea
tatălui său a dus inevitabil, pentru acea perioadă, la recăsătorirea mamei sale cu
altcineva. Dar tatăl vitreg, în loc s-o ocrotească ca şi cum ar fi fost propria
fiică, a dat-o ca ucenică la familia Pratt, unde a fost nevoită să facă mare
parte din treburile casei.
Pe vremea aceea, mai exact în anul 1796,
fetelor orfane de tată şi care proveneau din familiile sărace şi numeroase, li
se făceau contracte de ucenicie, fără ca părerea lor să fie măcar luată în
seamă. Contractele durau până când fetele împlineau vârsta de 18 ani sau aveau
norocul de a se mărita, trebuind să se
respecte anumite condiţii atât de cel care primea fata, cât şi de respectiva
ucenică.
În mod normal, tinerele trebuiau să aibă
vârsta minimă de 14 ani pentru a putea fi date, indiferent de munca întreprinsă
acolo unde ajungeau, dar regula sau, mai bine spus, legea, în Worthville, nu se
aplica astfel, iar sătenii îşi dădeau fetele de la vârste şi mai mici. Aşa este şi
cazul Susannei. La doar zece ani, viaţa i s-a schimbat total, fiind nevoită să
facă de mâncare, să spele, să cârpească, să facă curăţenie, să se îngrijească
de grădină şi multe alte sarcini ce implicau atât creşterea copiilor deja
mărişori, cât şi a noilor născuţi ce apăreau în familia Pratt.
"Vezi tu, e un joc. Încearcă să mă lovească
atât de tare, încât să mă facă să plâng. Numai că eu nu plâng. Nu scot niciun
sunet. Ăsta e felul meu de a-l învinge."
Iar ea n-avea niciun cuvânt de spus.
Absolut niciunul. Tot ce trebuia tânăra să facă era să se arate umilă în faţa
stăpânilor, să nu încerce să fugă de sub "asediul" acestora şi să
îndeplinească sarcinile zilnice şi cele care se mai puteau ivi pe viitor.
N-avea niciun drept să facă vreo remarcă, să critice vreun membru al familiei,
să întârzie cu mesele, să doarmă prea mult, să se uite cruciş sau altcumva,
altfel ar fi suferit de pe urma acestor limitări. Şi, totuşi, nimeni nu-i
perfect. Orice om greşeşte, chiar şi Susannah a făcut-o şi a avut parte de
pedepse pe măsură. Pe
vremea aceea, oamenii nu țineau cont prea mult de simțămintele ucenicelor și le
abuzau fără urmă de conștiință.
Dar, timp de opt ani, a tăcut şi n-a
spus nimănui ce se întâmplă în gospodăria familiei, atunci când stăpânului nu-i
convenea ceva şi ea era cea care suporta consecinţele, deşi, de cele mai multe
ori, nu era de vină. Totuşi, cei cu legea din micul sat aveau habar de
cicatricile de pe picioarele fetei, dar, fiind rudă chiar cu cel care i le
provocase, nu ridicaseră nici măcar un deget pentru faptele comise de Pratt
asupra Susannei.
Mark Lewis -
Raleigh - 2016
O altă perspectivă prin care ne este
prezentată această poveste captivantă, alternând cu cea a fetei, este cea a lui Mark Lewis, un flăcău de
aceeaşi vârstă cu Susanna, dar mai tânăr cu două secole. Da, aţi auzit
citit bine! Pe când ea trăieşte în perioada colonistă (1796), el s-a născut
într-o perioadă mai tehnologizată (2016).
"Cascada e locul cel mai grozav de pe drumul
verde, şi zic asta nu numai din cauza perdelei de apă de doi metri şi jumătate
lăţime. Mai e şi grota. Nu-i foarte înaltă, şi nici adâncă, dar are un aer ca
din altă lume. E plină de pietre acoperite de muşchi. Locul ideal să te
ascunzi, să-ţi tragi sufletul şi să fii complet singur chiar în mijlocul
oraşului."
În viaţa de zi cu zi, Mark se împarte între
antrenamentele de mountain bike pentru cursa cea mare, ce se apropie rapid,
îngrijirea curţilor vecinilor pentru a-şi putea întreţine pasiunea şi
"războiul" tăcut dintre mama şi sora sa plecată într-un alt oraş,
pentru aşa-zise cursuri de vară.
Nici acesta n-a avut o viaţă uşoară,
confruntându-se des cu batjocurile şi bătăile colegilor din cauza greutăţii
sale. Dar, cu ajutorul mătuşii lui, ce-l încuraja de fiecare dată să nu se dea
bătut şi să caute să le dea peste nas celor care nu meritau nici să le adreseze
vreun cuvânt, Mark îşi revizuieşte situaţia şi ia măsurile necesare pentru un
trai mai sănătos.
După încercarea mai multor sporturi care să-l ajute să înceapă o viaţă nouă, acesta rămâne la mountain bike, aceeaşi pasiune pe care o împărtăşeşte şi
tatăl său. Se îngrijeşte de alimentaţia sa, având grijă să nu mai facă excese
şi, încet-încet, devine un tânăr cu o constituţie zveltă şi sănătoasă.
„Mă întreb dacă faptul că
ne-am întâlnit se va dovedi a fi o binecuvântare ori un blestem.”
Astfel că, odată ce a revenit la o situaţie ceva
mai normală, fetele au început să-l privească cu alţi ochi, printre care şi cea
mai dorită fată din liceu. Pentru o scurtă perioadă, cei doi vor fi împreună, însă
tânăra îl părăseşte la balul de sfârşit de an, chiar în mijlocul ringului,
deoarece Mark nu-i acorda aceeasi atenţie ca şi antrenamentelor sale pentru curse. Totuşi,
deşi ea este cea care a pus capăt relaţiei, tot ea este şi cea care îl caută
pentru a se împăca. Dacă asta se va întâmpla, rămâne de văzut.
Susanna & Mark
- Cascada şoaptelor
Iată că, într-una din zilele de
antrenament, Mark are parte de o căzătură pe cinste, la care asistă și Susanna.
Sigur vă întrebați cum este posibil așa ceva. Ei bine, se pare că în parcul din
apropierea casei băiatului, se află un loc magic, numit Cascada șoaptelor,
acest loc găsindu-se, totodată, și pe proprietatea familiei la care slujește
Susanna. Aceasta este un fel de portal, în strânsă legătură cu timpul, ce le
permite tinerilor să treacă dintr-un prezent în altul prin perdeaua de apă a
cascadei.
Mark este enervat de faptul că cineva a
fost martor la căzătura sa și că a mai și chicotit pe deasupra. Dar când, în
sfârșit, o observă pe tânăra ce-l privește ciudat, orice sentiment avut pe
moment se evaporă și curiozitatea îl acapară instant. Aceeași senzație o
încearcă și pe Susanna. Amândoi se privesc unul pe celălalt ca și cum persoana
din fața lor nu ar face parte din aceeași lume, din aceeași realitate.
De la această "întâlnire",
neaşteptată, pentru fiecare în parte, poate o altă încercare de-a timpului,
care, la început, li s-a părut o nebunie, doar o glumă ce nu-şi avea rostul în
acel moment, tinerii ajung să se revadă de fiecare dată când au ocazia. În
scurt timp, descoperă din ce în ce mai multe unul despre altul, dar şi despre
locurile natale şi obiceiurile cu care au crescut. Legătura dintre cei doi se
amplifică, încrederea fiecăruia în celălalt creşte, iar asta pare să
"observe" şi Cascada şoaptelor când începe să le dea voie să pătrundă
dincolo de plasa de apă care, surprinzător, nu-i udă nici măcar puţin.
"Domnul Lewis îşi ridică încet mâna şi şi-o
aşază peste a mea, palmă peste palmă, deget peste deget. Mă înfior de plăcere.
E necuviincios din partea noastră să ne atingem în acest chip, dar nu-mi retrag
mâna. Nimeni nu m-a atins niciodată pentru că aşa am vrut eu. Ba nu, greşesc.
Am fost înghiontită, împinsă sau lovită. Dar mângâiată? Niciodată. Este atât de
fascinant. Întinde şi a doua mână, iar eu îi vin în întâmpinare şi mi-o apăs pe
a mea, la început timid, apoi cu mai mare curiozitate, fermecată de căldura
palmei lui. Ne atingem prin bariera aceea sclipitoare - perdeaua mătăsoasă de
apă care nu ne udă."
Mi-a plăcut mult cum au fost conturate
personajele, în special caracterele lor complexe, cât de armonios se încadrau
în peisaj şi cum se completau unul pe altul, fără a părea mai presus de
celălalt. Susanna Marsh este o
tânără care a îndurat şi a trecut prin multe, încă de la o vârstă la care ar
mai fi trebuit să se joace cu păpuşile. Dar n-a avut parte prea mult de ele. Acestea
au dispărut şi au fost rapid înlocuite cu oameni, cu oameni ce aşteptau, la
orice oră din zi şi, poate, chiar din noapte, ceva din partea ei, pe când
păpuşile n-aveau cum să-şi strige dorinţele cu glas tare, ele rămânând doar
nişte figuri din cârpe.
Fata a fost forţată de împrejurări să se
mobilizeze rapid şi să-şi ia în primire, fără să răcnească, rolul în slujba
stăpânilor ce aveau să-i controleze ani buni din viaţă. În acea zi fatidică
pentru tânără (şi, poate, pentru oricine altcineva), mama sa ar fi trebuit s-o
sprijine şi să nu-şi lase al doilea soţ să-i îndepărteze copilul de ea. În schimb,
aceasta se lăsase uşor convinsă că fiicei sale avea să-i fie mai bine aşa,
neştiind de ce tratament va avea parte odată ajunsă în sânul altei familii.
„Timp. De asta avem nevoie – de mai mult timp.”
Totuşi, Susanna a ţinut fruntea sus, a
rezistat stoic şi a îndurat totul, fără a lăsa vreo lacrimă să "sară"
neinvitată afară şi fără a-i da satisfacţia stăpânului că poate face chiar ce
vrea din ea. Muncind din greu, şi-a câştigat cu mare efort nişte momente ale
ei, în care poate să facă ce doreşte. Momente de libertate, pe care şi le
petrece în locul ei special, neştiut de nimeni, Cascada şoaptelor.
"Privirile ni se încrucişează.
- Susanna...
Dintr-odată simt o sfială. Are o expresie anume întipărită pe faţă, o încordare
a trupului pe care nu am mai sesizat-o la el până acum. Şi deşi n-aş şti cum să
numesc emoţia asta, o simt şi eu. Între noi e ceva special. Ceva greu de
definit. Ceva mai presus de prietenie.
- Trebuie să plec, spun şi mă salt pe vârfuri ca să-l sărut pe obraz, mirată de
moliciunea pielii lui. Îţi mulţumesc pentru carte.
Mă trage într-o îmbrăţişare scurtă şi oftează.
- Mulţumesc pentru stele."
Mark Lewis este elev în
anul terminal de liceu, dar, deocamdată, se bucură cum poate mai bine de
vacanța de vară, chiar dacă asta înseamnă să se preocupe doar de antrenamente
și de job-urile pe care și le ia pentru a-și "sponsoriza" pasiunea.
Un personaj puternic și determinat, care a îndurat multe până a reușit să
izbăvească în lupta cu kilogramele și răutatea celor din jur.
Momentul
în care o întâlnește pe Susanna, îi evidențiază o altă calitate în fața noastră,
a cititorilor, și anume răbdarea. Când a fost clar pentru amândoi că niciunul
n-a înnebunit și că nu suferă de halucinații, acesta a dovedit o răbdare de fier cu
Susanna, ce pare tot mai curioasă în privința lumii sale, unde atât și
bărbații, cât și femeile, sunt egali între ei, unde gesturile de afecțiune sunt
împărtășite în aria vizuală a tuturor, unde totul avansează într-un mod rapid
și eficient. Toate astea i se păr de necrezut tinerei și încă nu poate accepta
chiar fiecare noutate ce i se “aruncă” în față. Dar Mark are grijă să-i explice
fiecare lucru cât mai pe înțelesul ei, grijuliu să n-o facă să pară prea
neștiutoare față de lumea sa. O calitate pe care i-o admir! Câți oameni mai fac
astfel în ziua de astăzi?
Totuşi, pentru câtă vreme se vor plimba dintr-un prezent într-altul, fără ca nimic să nu se întâmple? Vor reuşi să dejoace planurile timpului şi să le întoarcă în favoarea lor? Sau vor trebui să suporte consecinţele riscurilor nebuneşti pe care şi le-au asumat, continuând să se vadă unul pe altul, ignorând necesitatea cascadei?
Puterea şi voinţa Susannei de-a lupta şi de a merge mai departe, hotărârea ei de a înfrunta totul singură, compasiunea şi iubirea ei pentru copilaşii familiei de care are grijă, cât şi determinarea, încrederea şi ambiția lui Mark de a o ajuta pe noua sa prietenă să aibă parte de mult dorita libertate, m-au făcut pentru a nu ştiu câta oară să realizez de ce sunt în stare să facă unele persoane, nevoite să se maturizeze mult prea repede, pentru cei pe care-i iubesc. Toate acestea, combinate într-o manieră captivantă şi atât de realistă de către autoare, fac din acest roman o lectură irezistibilă, în care timpul îşi aşterne încă o dată efectele sale năucitoare pentru a-şi pregăti lovitura finală.
Nota mea: 4.5/5
