Autori români: Mircea Eliade

Hello my dear shatterings în urma comentariului lăsat de Leyra, am decis să scriu şi despre operele autorilor români, care mi-au trecut prin mână. Ei bine sunt întru totul de acord cu ea, nu ar trebui să citim numai fantasy, fantsy şi iar fantsy, chiar dacă este un gen, pe care mulţi dintre noi îl adoră, printre care mă număr şi eu. Totuşi ar trebui să luăm o scurtă pauză a acestui gen şi să ne îndreptăm atenţia şi spre cărţile scrise de celebrii noştri autori.

Primul roman citit de mine a fost Maitreyi de Mircea Eliade. Un roman, care prezintă pasiunea într-o stare pură, brută, care îl poate face pe om să săvârşească fapte, de care nu credea că poate fi capabil. Ei bine Eliade a trecut printr-o iubire adevărată, dar sfâşietoare, care i-a marcat profund sufletul. Mai jos aveţi o scurtă prezentare a romanului. Chiar vă recomand să-l citiţi, sau dacă l-aţi citit deja aştept opiniile voastre, dacă v-a plăcut sau nu?

Eroina romanului, Maitreyi Devi, fiica unui mare filozof indian, Surendranath Dasgupta, trăiește o dragoste mistică, s-ar putea spune, cu autorul cărții.

Acțiunea are loc în Calcutta anilor 1930, Eliade (Allan) locuind în casa lor, ca „ucenic” al acestui savant. Deși la început el nu simte decât repulsie pentru Maitreyi, se îndrăgostește iremediabil de aceasta. Fata îi impărtășește sentimentele dar nu îi mărturisește dragostea, aceasta reflectându-se în faptele sale.


Romanul introduce cititorul în lumea fascinantă a Indiei, a obiceiurilor și a tradițiilor orientale. Dasgupta refuză căsătoria lor, alungându-l pe Eliade, care, îndurerat, se refugiază în Himalaya pentru o vreme ca pustnic, în timp ce Maitreyi este supusă pedepselor crudului ei tată, după care se mărită forțat.


În 1972, la întâlnirea dintre Maitreyi Devi (devenită o cunoscută poetă indiană) și reputatul sanscritolog român Sergiu Al. George, aceasta află de romanul în care — pretinde ea — i-a fost stricată reputația și practic a fost dezvelită în fața întregii lumi. Neagă vehement întâlnirile dintre Eliade și ea, noaptea pe care acesta o prezintă în romanul său, și îl condamnă pe acesta că a fugit în fața tatălui său. Maitreyi Devi scrie și ea la rândul său un roman răspuns, intitulat Dragostea nu moare, în care își prezintă trăirile. Acest roman însă este de fapt scris pentru a îndrepta „o reputație șifonată”, pentru a șterge impresiile lumii după parcurgerea romanului lui Eliade, despre care spune că ce a simțit el nu era dragoste.


Mai târziu, sora acesteia (motivul pentru care Dasgupta a aflat de cei doi) îl condamnă pe Eliade și spune că era doar un pierde-vară.


Maitreyi vine în România la invitația Uniunii Scriitorilor și vizitează pe mama și sora lui Eliade. Îl vizitează pe Eliade la Chicago, unde trăia orb, și își exprimă repulsia față de cartea scrisă de el. Maitreyi moare în 1990.


Romanul românesc trebuie citit împreună cu cel scris de eroină. Însă It does not die - titlul în engleză - nu poate fi comparat cu cel al lui Eliade, care conține un mesaj profund, real. Acest mesaj este unul bazat pe jurnalul autorului, o poveste cutremurătoare care dă cititorului lacrimi, în timp ce cel al indiencei este doar o mărturie care nu poate fi luată în întregime ca reală, pentru că este scrisă sub impulsul unor amintiri și al furiei prezentării ei în fața lumii întregi.

Eliade a rămas marcat pentru toată viața de Maitreyi, numindu-se până la moarte indian.







Hugs^^Simo<3