Editura: Tritonic
Apariţie: 2013
Pagini: 254
Realitatea lor se află de cealaltă parte a oglinzii... o lume întunecată, unde fiecare umbră poate deveni o ameninţare.
„Alex mi-a murit în braţe după o misiune dezastruoasă în Irak, sau cel puţin aşa am crezut timp de şapte ani. Acum ştiu că n-a fost decât o altă înscenare, ceea ce înseamnă că vom lucra din nou împreună. îmi şi imaginez... eu, Alex şi Marius împreună sub acelaşi acoperiş. Mi se face rău numai când mă gândesc la asta. Nu-l iubesc pe Alex. Nu l-am iubit niciodată. Între noi n-a fost nimic altceva decât o pasiune primejdioasă născută din disperarea unei vieţi care nu ne aparţinea. Dar îl iubesc pe Marius. Ba nu, rectific. Sunt îndrăgostită de Marius. Tot ce ştiu despre dragoste, am învăţat de la el. Câteodată mă trezesc îngrozită în mijlocul nopţii. Până la urmă, într-un fel sau altul, îl voi pierde şi pe el. Singura certitudine pe care o avem este doar moartea, dar am decis să rămânem împreună, chiar dacă relaţia noastră are margini ascuţite. De fiecare dată când sună telefonul şi trebuie să ne asumăm adevăratele noastre identităţi, e foarte posibil ca unul dintre noi să nu se mai întoarcă.“
Gândurile mele
Cât de dor mi-a fost de personaje! De spiritul rebel al Alinei şi de firea romantică a lui Marius. Dar şi de neastâmpăraţii de Ford, Jason, Vallis, Ramon şi Scott. De "CIA"-iştii de Oliver, Webb şi Roger. De enigmaticul Alex. Chiar şi de "cub de gheaţă" a.k.a Brett. Mi-a fost dor de conexiunea neobişnuită care îi leagă, de camaraderia lor unică şi de invidiat, de un sfat sau de un zâmbet ştrengar, de o privire plină de înţelesuri ascunse, de adrenalina ce le pompează în vene ori de câte ori urmează o nouă misiune şi de presimţirea sumbră ce îi încearcă uneori. Mi-a fost dor de tot (bine, nu chiar tot!) ce se învârte în jurul acestor fantome ce au mare grijă ca lumea să fie în siguranţă!
"Existenţa mea se desfăşoară în umbre. Nu exist. Sunt doar o altă fantomă într-o lume a fantomelor. M-am resemnat în faţa realităţii, acceptând în cele din urmă că viaţa în cadrul organizaţiei Elite nu este măsurată în bine şi rău, ci în rata de supravieţuire."
Data trecută, am făcut cunoştinţă cu două versiuni opuse ale eroinei noastre: una goală, indiferentă, rece şi întunecată, o marionetă ce s-a lăsat fără niciun regret pe mâinile îndemânatice ale păpuşarului (Elite), cauzată de aşa-zisa pierdere a lui Alex şi o versiune caldă, grijulie, plină de viaţă şi radiantă, o pasăre pheonix ce a renăscut din propria cenuşă, datorată apariţiei neprevăzute a lui Marius.
Încă de când i-a cunoscut, atât Alex Therein, cât şi Marius Stephano au avut şi continuă să aibă o influenţă destul de mare asupra Alinei, aceasta reuşind să se desăvârşească pe plan profesional, ca agent operativ, dar şi pe plan personal, ca persoană, ca om, ca...femeie. Prezenţa celor doi în viaţa ei, a făcut-o să înţeleagă ceea ce simte cu adevărat în privinţa fiecăruia. A devenit mult mai încrezătoare în propriile sentimente, reuşind să le diferenţieze aşa cum trebuie, iar, de data asta, confuzia şi nesiguranţa n-au de ce să se mai regăsească printre gândurile întortocheate din mintea ei.
"Nu-l iubesc pe Alex. Nu l-am iubit niciodată. Între noi n-a fost nimic altceva decât o pasiune primejdioasă născută din disperarea şi isteria unei vieţi care nu ne aparţine."
Alina crede cu tărie că ceea ce trăieşte alături de Marius este ceea ce a căutat o bună parte din viaţa ei, neştiind la început cum să definească acest sentiment. Acum este foarte sigură că dragostea adevărată, şi nu doar o atracţie animalică, temporară, ca în cazul lui Alex, a bătut în sfârşit şi la uşa ei şi n-are de gând să o scape din mâini. Nu va fi doar o domniţă ce aşteaptă cu nerăbdare să fie salvată la ananghie de bravul ei cavaler în armură strălucitoare, ci va lupta împreună cu (şi pentru) acesta pentru iubirea lor sinceră.
"Dar îl iubesc pe Marius. Ba nu, rectific. Sunt îndrăgostită de Marius. Tot ce ştiu despre iubire, genul acela de iubire care îţi face inima să înflorească precum un trandafir, am învăţat de la el. Câteodată mă trezesc în mijlocul nopţii, îngrozită la gândul că, într-un fel sau altul, îl voi pierde şi pe el."
Probabil că...De fapt, sunt foarte sigură că Dumnezeu are ceva pregătit pentru fata noastră, iar apariţia acestui Don Juan cu inserţii italiene, la momentul şi locul potrivite, face parte din planul său măreţ în privinţa ei, Elite, Consiliul şi Al'Qaeda fiind doar nişte pioni, nişte obstacole destul de semnificative, pe care Alina trebuie să le treacă pentru a avea parte, într-un final, de ceea ce îşi doreşte cu adevărat. Sufletul rebel şi pur, inocenţa, bunătatea şi speranţa care o învăluie de când se ştie, nu fac decât să contribuie la realizarea acestuia.
"Marius rămase lângă pat pentru un timp îndelungat, privind-o cum dormea. Ştiuse cumva că avea să fie acolo, aşteptându-l. "
Acţiunea antrenantă din acest volum continuă cu alianţa surprinzătoare ce s-a realizat data trecută între Elite şi CIA. Aceştia au parte de multe bătăi de cap şi imprevizibilitate din partea societăţii teroriste Al'Qaeda, care nu conteneşte să facă ravagii în rândul oamenilor. Misiunile încep să aibă un grad şi mai crescut de dificultate, iar agenţii noştri trebuie să se concentreze la maximum, să depună mai mult efort ca niciodată şi să-şi depăşească propriile limite, altfel omenirea va avea de suferit enorm.
"Alex mi-a murit în braţe după o misiune dezastruoasă în Irak. Sau cel puţin aşa am crezut timp de şapte ani. Acum ştiu că n-a fost decât o altă înscenare. Trăieşte şi e bine mersi, infiltrat sub o nouă identitate adânc în inima Al-Qaedei. Ceea ce înseamnă că vom lucra din nou împreună şi asta destul de curând. Îmi şi imaginez... eu, Alex şi Marius, împreună sub acelaşi acoperiş. Mi se face rău numai gândindu-mă la asta."
Una dintre misiunile lansate, îi aduce pe Alina, Marius şi Ford faţă-n faţă cu un doctor în cercetare cam nebun. Acesta organizează o licitaţie pe proprietatea sa, având ca scop, vânzarea unui virus periculos, ce poate produce moartea unei bune părţi din populaţie, dar şi a antidotului, celui care oferă un preţ pe măsură. În timpul unei cine în casa acestuia, agenţii sunt surprinşi de apariţia neaşteptată a lui Alex, cel pe care-l credeau mort de opt ani de zile. Dar, datorită autocontrolului de invidiat, aceştia n-au permis niciunei emoţii să-şi facă de cap pe expresiile lor, pentru a nu-şi periclita misiunea.
Bineînţeles că, în viaţă, nu este mereu frumos şi roz totul. Trebuie să avem parte şi de eşecuri, nu doar de reuşite, pentru a ne da imboldul necesar de a ne ridica din nou şi a urca treptat şi cu mare grijă scara şubredă din faţa noastră. În lumea Elite, eşecul se traduce printr-o misiune compromisă. O misiune ce a avut ca rezultat luarea Alinei ca ostatică de către nişte membrii ai Al'Qaedei. Ajunsă pe mâna acestora, tânăra are parte de un tratament absolut terifiant şi numai ea ştie ce a simţit şi cât a putut să îndure de pe urma acestuia. Numai ea ştie cât şi-a dorit ca întunericul rece să o înghită mai repede şi să o scape de coşmarul ce o împresoară din toate părţile.
"Misterul care-l învăluia pe cel mai bine cotat agent operativ Elite îl intrigase dintotdeauna. Îl admira şi-i invidia puterea de concentrare şi control. Alex era inteligent, poseda un inegalabil sânge rece şi era cel mai formidabil agent cu care lucrase vreodată. Desigur, îl invidia şi pentru conexiunea inexplicabilă pe care o avusese odată cu Alina. Dar după opt ani de muncă sub acoperire, părea complet schimbat. Vallis era convins că asta se datora în principal faptului că fusese nevoit să renunţe la Alina. Definitiv. Dacă înainte de presupusa sa moarte Alex inspira pericol, acum părea de-a dreptul letal."
De partea cealaltă, agenţii noştri, Marius şi Alex, colaborează pentru a o aduce înapoi "acasă" pe femeia pe care o iubesc. Contrar aşteptărilor, când s-au trezit unul în faţa celuilalt, singuri, cei doi au dat dovadă de o stăpânire de sine de admirat. Deşi au fost pe punctul de a-şi pierde cumpătul, aceştia au stabilit de comun acord că trebuie să o salveze pe cea care le-a dat amândurora viaţa peste cap şi că n-au de ce să se piardă cu firea şi să se poarte ca doi adolescenţi îndrăgostiţi.
"Marius şi Alex se priviră pentru câteva momente, înclinând amândoi din cap. Rivalitatea nu mai exista, cel puţin nu acum. Nu cât timp viaţa Alinei era în pericol. Acum deveniseră aliaţi."
Dacă fata noastră va fi salvată, asta rămâne de văzut. Trebuie doar să citiţi şi veţi afla ce se va întâmpla mai departe cu eroii noştri.
Încă de la începutul recenziei, v-am vorbit mai mult despre Alina şi nu pot să mă opresc din a o face în continuare. Consider că personajul ei este un model demn de urmat. Deşi a trecut cam prin tot ceea ce abia este în stare un om să ducă, ea a rezistat extraordinar de mult şi încă o face. O face mai bine ca oricine altcineva şi n-a primit niciun premiu pentru asta, ci doar multă durere, tristeţe şi numeroase lacrimi. Pe când, clipele de fericire şi pline de emoţii pozitive au fost extrem de puţine şi abia dacă avea suficient timp să le guste din plin. Aşa cum veneau, aşa de repede îşi luau şi zborul. Nepăsătoare, crude şi fără să privească înapoi.
"Nu vorbiră prea mult, comunicând la un alt nivel, prin zâmbete şi atingeri întâmplătoare, bucurându-se unul de compania celuilalt. Aproape ca un cuplu normal."
Mi-a plăcut faptul că şi-a "reglat" conturile cu Alex, spunându-i verde-n faţă că are pe altcineva, că îl iubeşte cu adevărat pe Marius şi că el nu mai reprezintă nimic de genul acesta pentru ea. Totuşi, şi după opt ani de zile, Alina încă mai dezvoltă o atracţie fizică pentru Alex, o atracţie care o sperie de când l-a întâlnit prima oară. Speră că aceasta va dispărea cu timpul, acum că şi-a găsit alesul.
"Adora inocenţa care încă se mai încăpăţâna să-i strălucească în ochi, în ciuda tuturor compromisurilor pe care fusese forţată să le facă. Era atât de frumoasă... [...] O iubea cum nu crezuse că poate iubi vreodată..."
Un alt personaj despre care doresc să vă vorbesc, este Marius, un romantic absolut fermecător, ce m-a cucerit de cum a apărut în peisajul acesta tenebros. Dragostea şi grija pe care le manifestă faţă de Alina sunt atât de sincere şi de molipsitoare, încât n-ai cum să rămâi indiferent/ă la gesturile tandre, pline de pasiune şi afecţiune ce i le oferă din tot sufletul său. Când nimeni nu mai credea şi numai era sigur de faptul că Alina ar fi încă în viaţă, el o făcea cu întreaga sa fiinţă. Era mereu acolo, gata să provoace pe oricine ar fi declarat contrariul. Se gândea că dacă ea chiar ar fi murit, ar fi simţit ceva ciudat, o senzaţie neplăcută persistentă în interiorul său. Inima i-ar da de ştire, dacă femeia vieţii lui nu s-ar mai întoarce vreodată.
"Alex rămase nemişcat pentru câteva momente, privind-o cum se îndepărtează, încercând să înţeleagă ceea ce tocmai se întâmplase. Oare Alina îi salvase viaţa, ori îl avertizase în mod tacit că era la fel de periculoasă şi letală ca şi el? Îi transmisese oare un mesaj secret să-şi păzească spatele?"
Nu pot să-l trec cu vederea nici pe Alex, un personaj care a demonstrat încă o dată cât de stăpân pe sine poate să fie în nişte circumstanţe deloc favorabile lui. Ştie că a pierdut-o pe Alina, singura pată de culoare din viaţa sa, şi că nu poate să intervină deodată în viaţa ei ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Pentru moment, se mulţumeşte să o admire de la distanţă şi să-i ofere şansa de a se reobişnui din nou cu prezenţa lui constantă prin preajma ei. Deşi m-a enervat în anumite momente şi îmi venea să-l strâng de gât, nu pot să nu-l respect şi să nu-l admir pentru dovada sa de prietenie în privinţa lui Ford. Nu multă lume ar face ce a făcut el. Sunt foarte puţini cei care şi-ar risca propria viaţă pentru prietenii lor cei mai buni. Dar, uite că el a riscat, cu toate că ştia care sunt consecinţele.
"– Alex...
– Sunt aici.
– Dacă nu m-aş simţi de parcă m-a călcat trenul, ţi-aş trage un cap în gură. Te-am crezut mort toţi anii ăştia, reuşi să spună Ford înainte ca ochii să i se închidă din nou.
Ford devenise partenerul lui Alex aproape imediat după recrutarea lui în organizaţia Elite. Prietenia care se legase între ei încă din primul moment se adâncise tot mai mult, Ford devenind singurul suflet căruia Alex îi destăinuia cele mai intime secrete. Lucraseră împreună, îşi salvaseră viaţa reciproc, împărţind momente dintre cele mai brutale pe teren, încrederea pe care o aveau unul în celălalt pietrificându-se de fiecare dată când priveau moartea drept în ochi.
Alex zâmbi cu tristeţe.
– Dacă te faci bine, îţi dau voie s-o faci."
Cu fiecare piesă mutată şi înlăturată de pe tabla ancestrală, jocul de şah devine şi mai primejdios pentru eroii noştri, libertatea, pe care şi-o doresc cu atâta patos, atârnând doar de un singur fir de aţă.
Drumul dorinţelor, viselor şi al speranţei, acum şi al dragostei, al sincerităţii şi al încrederii, pe care-l parcurg doi dintre ei, începe să se îndepărteze uşor-uşor de cel al singurătăţii şi al suferinţei celuilalt, luând-o pe un făgaş cât de cât mai normal. Dar, asupra a ceea ce s-au chinuit amândoi să construiască împreună, planează un nor greu şi întunecat ce nu le permite să se bucure mai mult decât este nevoie, încetinind cu înverşunare soarele în a le mai lumina calea din faţa ochilor.
Nota mea: 5+/5
No comments:
Post a Comment