Recenzie: Sub Aceeaşi Stea de John Green

    Îşi vor aminti oamenii de mine? Ce sens are viaţa mea? Ce vreau să las în urmă?

    Deşi un medicament miraculos i-a prelungit viaţa, Hazel Grace Lancaster, în vârstă de 16 ani, are impresia că de când se ştie a fost „în fază terminală".

    Însă atunci când fermecătorul Augustus Waters, suferind şi el de aceeaşi boală cumplită, apare la întâlnirile unui grup de suport unde merge Hazel, povestea fetei va fi complet rescrisă.
Spirite înrudite, împărţind acelaşi farmec şi acelaşi simţ al umorului, Hazel şi Gus încep o cursă contra cronometru în care învaţă ce înseamnă să iubeşti.

    Doresc să mulţumesc Librăriei online Cărţi Diverse care mi-a oferit şansa de a citi această carte minunată! Librăria online Cărţi Diverse are o mulţime de titluri noi şi promoţii tentante! Cartea de mai jos poate fi comandată de pe site-ul lor cu un click AICI!

“Sometimes, you read a book and it fills you with this weird evangelical zeal, and you become convinced that the shattered world will never be put back together unless and until all living humans read the book.”

    De foarte mult timp nu am mai plâns la sfârşitul unei cărţi. De foarte mult timp nu am mai citit o carte care să-mi sfâşie sufletul şi să mă lase cu o mulţime de frământări. De foarte mult timp nu am mai trăit o carte cu o asemenea intensitate greu de explicat. Cartea despre care vorbesc este The Fault In Our Stars sau Sub Aceeaşi Stea de John Green.

“Books so special and rare and yours that advertising your affection feels like a betrayal.”

    Cartea aceasta este…..este pur şi simplu….nu ştiu cum să explic o carte care te face să-ţi doreşti să schimbi tot ceea ce se întâmplă, pentru că este mult prea dureros de citit mai departe. Chiar nu ştiu cum să scriu o recenzie despre această carte. O să încerc să-mi găsesc cuvintele şi voi scrie despre prietenia şi iubirea pe care le-am întâlnit şi simţit între personaje.

“Some people don't understand the promises they're making when they make them," I said.

"Right, of course. But you keep the promise anyway. That's what love is. Love is keeping the promise anyway.”

Hazel Grace este o adolescent de 16 ani care are cancer în stadiu IV ştiu că foarte multe personae ar simţi milă faţă de ea şi că ar încerca să o ajute din compasiune. Eu una nu simt milă pentru această fată pentru că ştiu foarte bine că dacă aş fi în locul ei aş detesta ca ceilalţi oameni să mă privească, ca pe o personă neputincioasă. Eu am doar respect la adresa lui Hazel Grace care este o luptătoare. Sunt sigură că ea nu vede asta, dar eu şi părinţii ei vedem asta foarte clar. Ea nu este genul de persoană care să aprecieze cuvintele siropoase sau condoleanţele spuse din politeţe. Ea este genul de fată forţată să se maturizeze datorită unei boli mârşave, genul de fată care îţi spune verde în faţă ceea ce crede despre tine şi care ştie foarte bine că într-o zi va muri.

“Some infinities are bigger than other infinities.”

şi ceva mai uşor decât linguşirea.

     Sinceră să fiu au fost momente în care eu una cred că nu aş fi putut merge mai departe, dar ea a continuat să lupte. Părinţii ei sunt extraordinari o iubesc atât de mult şi se comportă exemplar cu ea. Nici o clipă nu au considerat-o ca fiind o povară pentru ei ci dimpotrivă o considerau cel mai frumos dar de la Dumnezeu. Hazel e o fată foarte specială mi-ar plăcea să am măcar o parte din curajul şi determinarea ei.

“The marks humans leave are too often scars.”

    Când Hazel îl cunoaşte pe Augustus Waters toate lucrurile încep să se schimbe la 180 de grade. Augustus este mai mare ca ea cu un an şi a reuşit în primă fază să învingă cancerul prin amputarea unuia dintre picioare. Pe lângă faptul că Hazel rămâne surpirnsă de brusca admiraţie a acestui băiat sexy cu ochi albaştri foarte provocatori, ea nu ştie ce să facă. De foarte mult timp nu a mai primit atenţie din partea băieţilor şi acum cineva se pare că îi oferea această atenţie.

“Grief does not change you, Hazel. It reveals you.”

“The world is not a wish-granting factory.”

    Se simţea copleşită, intrigată şi surprinsă. E atrasă instantaneu de Augustus şi de caracterul lui imposibil de interesant. Cei doi se îndrăgostesc, dar Hazel nu vrea să-l rănească având în vedere că fosta prietenă a lui Augustus murise în urmă cu un an tot de cancer. Aşa că se decide să-l păstreze în zonă ca prieten. Vorbesc despre cărţi, ajungând să împărtăşească aceeaşi opinie cu privire la “O durere supremă” scrisă de Peter Van Houten.

“You don't get to choose if you get hurt in this world...but you do have some say in who hurts you. I like my choices.”

    Hazel îşi dorea foarte mult să afle de se întâmplă cu personajele din carte, iar Augustus reuşeşte să intre în contact cu asistenta autorului apoi cu acesta însuşi. El îi spune că îi aşteaptă la Amterdam pentru a le putea răspunde la întrebări. Zis şi făcut Augustus îşi foloseşte dorinţa pentru a o duce pe fata mult iubită la Amsterdam să-l cunoască pe autorul cărţii preferate.

“My thoughts are stars I cannot fathom into constellations.”

“Without pain, how could we know joy?' This is an old argument in the field of thinking about suffering and its stupidity and lack of sophistication could be plumbed for centuries but suffice it to say that the existence of broccoli does not, in any way, affect the taste of chocolate.”

    Ajunşi acolo totul e perfect exact cum era de aşteptat în afară de Peter Van Houten care e un om de nimic, dar nu vreau să vă stric surpriza. Hazel şi Augustus ajung să aibă o relaţie, dar sunt foarte multe obstacole în calea lor. Hazel se teme să nu fie o grenadă şi să nu-l rănească pe băiatul mult iubit, iar Augustus o iubeşte cu adevărat şi nu vrea să o piardă. O poveste de dragoste sfâşietoare despre sacrificiu, durere şi pietenie adevărată. Dacă nu aveţi un pachet de şerveţele la îndemână vă sfătuiesc să cumpăraţi unul dacă începeţi să citiţi această carte.

Nota mea 5/5: