Recenzie: Inferno de Dan Brown

  

     Robert Langdon, profesorul de simbolistică de la Harvard, se trezeşte la miezul nopţii într-un spital. Dezorientat şi suferind din pricina unei răni la cap, el nu-şi aminteşte nimic din ce i s-a întâmplat în ultimele treizeci şi şase de ore, nici cum a ajuns acolo, nici de unde are acel obiect bizar pe care medicii i l-au găsit în captuşeala hainei. Lumea lui Langdon se transformă în haos şi se vede nevoit să fugă prin Florenţa împreună cu Sienna Brooks, o tânară a carei prezenţă de spirit îi salvează viaţa. Profesorul îşi dă repede seama că se află în posesia unei serii de coduri îngrijorătoare create de un om de ştiinţă sclipitor - un geniu a cărui obsesie legată de sfârşitul lumii e egalată doar de pasiunea pentru una dintre cele mai influente capodopere care s-au scris vreodata - poemul epic "Infernul" al lui Dante Alighieri. Palazzo Vecchio, Gradinile Boboli şi Il Duomo sunt locuri istorice care le oferă lui Langdon şi Siennei şansa de a descoperi o reţea de pasaje ascunse şi de secrete vechi, dar ai o paradigmă ştiinţifică terifiantă care va fi folosită fie pentru a îmbunataţi substanţial viaţa de pe pamânt, fie pentru a o distruge.

"Atent, ingenios, bine documentat... Dan Brown este maestrul suspansului inteligent." - The Wall Street Journal "Ceea ce face Dan Brown, într-o manieră care atrage milioane de oameni din toate colţurile planetei, este să spună poveşti care ne amintesc că lumea este mai mult decât pare." - The Independent

Cartea poate fi comandată AICI!

Mulţumesc  Librăriei RAO  pentru minunata oportunitate de a citi această carte deosebită!

“The darkest places in hell are reserved for those who maintain their neutrality in times of moral crisis. - Bertrand Zobrist”

     Cum poţi defini coborârea unui om în Infern? Cum să-l opreşti din propria călătorie sumbră? Nimeni nu are un răspuns la aceaste întrebări, sau poate că există cineva. O persoană care a coborât în Infern şi a reuşit cumva să-şi găsească drumul înapoi spre Paradis. Cunoaşteţi numele acestei persoane? M-ar mira să nu-l ştiţi. Numele lui este Dante Alighieri. Datorită capodoperei sale Divina Comedie el este primul poet de limbă italiană Sommo Poeta („poet în cel mai înalt grad“).

     Am aflat foarte multe lucruri interesante citind Inferno. Dante a fost ghidul principal al acestei nebunii pe care o constituie cartea lui Brown. Pur şi simplu nu-mi găsesc cuvintele. A fost fantastică! Nu ştiu dacă Brown a intenţionat să-şi pună tot talentul său în această poveste, dar eu una asta cred că s-a întâmplat.

“There comes a moment in history when ignorance is no longer a forgivable offense... a moment when only wisdom has the power to absolve. - Bertrand Zobrist”

     După cum aflaţi şi din descrierea cărţii Robert Langdon îşi pierde memoria. Un rezumat foarte succint care nu dezvăluie nimic. Şi foarte bine că nu dezvăluie prea multe. Cel mai important lucru este că Robert nu-şi mai aminteşte ultimele două zile din viaţă! Se trezeşte într-un pat de spital din Florenţa, având-o alături pe frumoasa doctoriţă Sienna Brooks şi pe un doctor trecut de prima tinereţe numit Marconi. Cei doi îi explică lui Robert că a fost împuşcat în cap şi că este normal să sufere de această amnezie temporară, dar îl asigură că-şi va reveni curând.

     Nu aş vrea să mă trezesc într-o zi cu memoria dată peste cap, uitând ultimele două zile din viaţa mea este înspăimântător. Cumva îmi era milă de Robert, adică memoria lui extraordinară era acum afectată.

“The truth can be glimpsed only through the eyes of death.”

      Din păcate profesorul nu prea are timp să se gândească la cele spuse de doctori pentru că o femeie cu părul ţepos intră în spital hotărâtă să-l ia în primire pe Langdon chiar dacă acesta se opune. Speriat de faptul că femeia îl împuşcă pe doctorul Marconi, Robert ajutat de Sienna fuge pentru a-şi salva viaţa.

Dacă în sinceritate se strecoară

     Fata îl conduce la apartamentul ei, iar Robert rămâne plăcut surprins să afle că tânăra a fost actriţă în copilărie şi că are un IQ peste medie. Din păcate el mai află şi că aceasta s-ar putea să aibă probleme mari pentru că a fugit alături de el.

     Cei doi nu au timp să se gândească la asta pentru că Sienna îi înmânează recipientul pe care profesorul îl avea asupra lui, cel de risc biologic întrebându-l cum a ajuns în posesia sa. Mai mult decât confuz, Langdon nici măcar nu ştie unde şi-a pierdut mult iubitul ceas cu Mickey Mouse pe care-l purta la mână de foarte mult timp.

     Când Sienna îi spune că recipientul nu poate fi deschis decât de o singură persoană, Robert nu crede nici în ruptul capului că acea persoană ar putea fi el. Dar rămâne surprins când recipientul se deschide.

“The decisions of our past are the architects of our present.”

     De acolo totul o ia razna! La Mappa Dell'Inferno, opera lui Botticelli în cinstea Infernului dantesc este primul indiciu spre Inferno.

     Nu trece mult şi cei doi se pun iar în mişcare după ce o echipă de soldaţi SSR vor să-i prindă. Pe lângă faptul că femeia cu păr ţepos vrea să pună mâna pe ei, acum mai trebuie să fugă şi de SSR şi poliţia locală. Minunat! Robert Langdon nu are deloc o viaţă plictisitoare.

     Cei doi ajung să-şi dea seama că viziunile profesorului sunt de fapt fragmente de amintiri care încearcă să-i spună ceva. Ceva cum ar fi Cerca trova, caută şi găseşte.

     Robert îşi aminteşte că una dintre operele lui Vasari avea acest mesaj scris pe ea şi se îndreaptă spre Palazzo Vecchio acolo unde speră să găsească mai multe răspunsuri.

     De acolo ei trebuie să caute masca mortuară a lui Dante care îi va duce la următorul indiciu. Din păcate masca dispare, dar Robert reuşeşte să o găsească.

  

“The human mind has a primitive ego defense mechanism that negates all realities that produce too much stress for the brain to handle. It’s called Denial.”

     Cei doi pleacă la Veneţia însoţiţi de un doctor care afirmă că este de partea lor. Din păcate nu trece mult şi Robert îşi dă seama că este în altă ţară decât ce-a indicată de versurile scrise pe spatele măştii.

     Sienna reuşeşte să scape, dar Robert este prins şi dus pe Mendacium nava Consorţiului. Asta este tot ce veţi afla de la mine despre poveste în sine. Voi mai scrie câteva lucruri despre Consorţiu şi Inferno. Nu vreau să vă spun prea multe şi oricum nu aş avea cum pentru că surpriza de proporţii de la final este….fenomenală. O să rămâneţi şocaţi vă promit!

     Consorţiul este o organizaţie secretă şi foarte bine unsă cum s-ar spune. Ea este condusă de „Prefect” şi are angajaţi în toată lumea. Cu ce se ocupă mai exact? Oferă anonimat total persoanelor generoase, sau ajută la muşamalizarea anumitor lucruri din politică.

“Nothing is more creative... nor destructive... than a brilliant mind with a purpose.”

     Una dintre persoanele generoase ascunse de Consorţiu este Bertrand Zobrist, un tânăr geniu al biochimiei care se ocupă cu studiul tulpinelor de viruşi patogeni. Interesant nu? Eu aş spune mai degrabă intrigant! Din păcate un om cu genialitatea lui nu poate să nu-şi dorească să schimbe lumea.

“Dante's poem, Langdon was now reminded, was not so much about the misery of hell as it was about the power of the human spirit to endure any challenge, no matter how daunting.”

     Foarte dezamăgit de faptul că populaţia se răspândeşte alarmant şi că într-o zi s-ar putea ca resursele noastre să nu mai existe, Bertrand încearcă să găsească o soluţie. Nimeni nu-l ascultă, toată lumea îl marginalizează sau îi închide uşa în nas. Nu e şi normal? Cum să opreşti populaţia în loc? Nu e posibil aşa ceva, doar dacă nu eşti un geniu fanatic după ciumă şi Infernul lui Dante.

Ciumă exact, ciuma sau moartea neagră a făcut ravagii în 1330 în Asia Centrală. Se pare că în 1347 ar fi ajuns în Europa. A apărut cu regularitate până la sfârşitul secolului al XV-lea. Ultima epidemie a fost semnalată în Anglia în anul 1665.

Foarte mulţi oameni au murit de ciumă şi dacă aceasta ar lovi din nou, populaţia ar scădea substanţial. Oare ăsta să fie planul lui Bertrand?

Nimeni nu ştie, dar toată lumea presupune că virusul creat de Zobrist va tria semnificativ populaţia globului. Nimeni nu poate lăsa asta să se întâmple!

Dar Zobrist e mort, iar Inferno este liber. Închis undeva sub apă vegheat de coloane de marmură, nimeni nu ştie că monstrul hibernează gata să facă ravagii în orice secundă.

Credeţi că Robert va reuşi să-l găsească pe Inferno? Credeţi că va reuşi să facă faţă lucrurilor pe care le va afla pe Mendacium? Nu voi sufla o vorbă! Citiţi şi aflaţi nu vreau să vă stric bucuria sau şocul!

“Remember tonight...for it's the beginning of forever. - Dante Alighieri”

Nota mea 5/5: