O DISCUTIE INTERESANTA CU VLAD T. POPESCU. Despre credinta, evolutie spirituala si ... oameni.

O DISCUTIE INTERESANTA CU VLAD T. POPESCU. Despre credinta, evolutie spirituala si ... oameni.

Interviu luat de pe http://www.raobooks.com/ 

Domnul Vlad T. Popescu este maestru Reiki cu o bogata experiența in terapie si predarea a numeroase sisteme traditionale sau nontraditionale. Invitat constant sa sustina numeroase cursuri si seminarii atat in Bucuresti cat si in toata tara, acesta organizeaza mai multe tabere nationale de Reiki. Vlad T. Popescu a urmat cursuri si stagii de pregatire in Qigong cu maestrul Song Yong si este autor a mai multe carti printre care si Dincole de frontierele Reiki aparuta la Editura RAO. Si acum, autorul a lansat o noua carte intitulata Taina. O incursiune in irealitatea imediata.


1. Editura RAO a publicat in 2009 cartea Dincolo de frontierele Reiki semnata Vlad T. Popescu. Acum avem o noua carte pe masa. Taina. O incursiune in irealitatea imediata, acelasi autor. Cine ar trebui sa o citeasca?

Vlad Popescu: Daca Dincolo de frontierele Reiki era destinata practicanţilor de Reiki, mai ales celor cu suficienta experienţa pentru a-si pune intrebari referitoare la ceea ce fac, ceea ce simt, Taina este o carte pentru toţi oamenii, pentru ca pe toţi, sper eu, ne intereseaza de unde venim, incotro ne ducem, daca exista ceruri sau dimensiuni superioare, daca exista ceva dupa moarte. Si incerc sa ofer si cateva tehnici prin care eu, sau elevii mei, am ajuns sa obţinem raspunsuri la aceste intrebari. Nu sunt singurele raspunsuri posibile!

2. [In aceasta carte] Abordati subiecte care constituie cele mai comune si, in acelasi timp, cele mai “neclarificate” intrebari pe care si le-a pus omul de la Inceputuri. Vom primi vreodata un raspuns clar la “Cine suntem noi?”?

VP: Raspunsul il primim, chiar foarte devreme pe parcursul vieţii, doar ca nu suntem atenţi la el si, din cauza inregimentarii sociale, ne asteptam ca raspunsul sa fie, ca forma, unul si acelasi pentru toţi, iar el difera de la un om la altul. Conţinutul evident ca este acelasi, dar forma depinde de spaţiul nostru cultural interior care, oricat de ascultatori am fost, tot este unic!

Suntem curiosi din fire, dar pana unde?

3. Are vreun sens curiozitatea [omului] de a afla lucruri ale caror veridicitate nu i le poate confirma sau infirma nimeni?

VP: Nici nu e nevoie de o confirmare exterioara. Cand ai reusit sa pasesti in irealitatea imediata, nu mai ai nevoie de confirmare. De aici si linistea celor care au facut pasul pe drumul evoluţiei spirituale. Lucrul este valabil in orice domeniu - cat timp ai nevoie de confirmare, poţi sa fii sigur ca nu esti atat de bun pe cat crezi!

4. Sunt, totusi, chestiuni despre viata asta pe care nu ar trebui sa le stim, pe care nu suntem in masura sa le pricepem?

VP: Nu trebuie sa stim lucrurile care ne-ar devia de la firul vieţii noastre, dar trebuie sa evoluam pana cand aceste lucruri devin tot mai puţine. Iar de priceput, hm, ce nu pricepem nu ne mai sminteste dupa ce am capatat un anumit grad de constienţa.

5. Omul este animal pana la un punct sau de la un anumit punct incolo?

VP: Omul este un animal, este si un animal. Ceva mai constient de el insusi decat celelalte animale. Daca isi ignora condiţia de animal o ia razna! Ideea e sa nu ramana doar un animal, adica sa nu renunţe la constienţa de sine, sa stea cat mai treaz si atunci va realiza si lucuri care sunt inaccesibile animalului. Si in Irealitatea imediata, aparuta ceva mai demult, si in Taina sper ca am reusit sa explic asta...


“Incercam in mod gresit sa ascundem animalul din noi,
nu sa-l stapanim, sa-l intelegem, sa-l acceptam.”

6. De ce ar trebui sa-l acceptam? Asta nu inseamna sa admitem ca suntem mult mai inferiori decat ne consideram?

VP: A inţelege, a accepta, a stapani sunt, de fapt, obiectivele evoluţiei noastre, atat sociale cat si spirituale. Trebuie sa ma cunosc (sa ma inţeleg) pentru a sti ce am nevoie, pentru a nu-mi ignora aspecte fizice, emoţionale, mentale sau spirituale. Trebuie sa accept ca nu toate pulsiunile pe care le simt pe aceste paliere sunt vinovate, unele sunt doar dovada ca mai am de invaţat. Si trebuie sa stapanesc pulsiunile exagerate, negative, carora ma supun daca renunţ la constienţa.
De exemplu, mi-e foame. Nu trebuie sa fiu absurd si sa nu mananc pentru a-mi bate joc de corpul meu si a muri, trebuie sa accept ca sunt si materie. Dar nu trebuie sa fiu lacom, nu trebuie sa fur mancarea din faţa altuia, deci trebuie sa ma stapanesc.

7. Comportamentul nostru de aparare si de atac se refera la puterea politica si economica [cel mai slab e invins] si ne marcam teritoriul in functie de statutul social si nevoile de apartenenta [la un grup]. Folosim aceleasi metode de supravietuire ca un animal doar ca le dam denumiri diferite?

VP: Sigur ca avem un comportament teritorial, doar am spus ca suntem si animale. Dar pana si animalele manifesta compasiune si isi ajuta semenii aflaţi la nevoie. Tindem catre un comportament bazat pe iubire si compasiune, el inca nu s-a instalat, nu a atins masa critica si nici nu stiu cand se va intampla asta. Nu maine...

8. [Personajul interpretat de Brett Cullen] Nathaniel Price [in filmul Puncture din 2011] spune: “sunt convins ca ai trait toata viata crezand ca TU te-ai nascut pentru a realiza ceva maret, diferit. Ai crezut ca te-ai nascut pentru a face ceva special. Dar, Michael, asta este cel mai obisnuit gand pe care l-a avut cineva vreodata.” Dorinta de a fi diferit de restul este doar o iluzie frumoasa, necesara?

VP: Trebuie sa-mi traiesc pe deplin diferenţa pentru a inţelege acel Intreg din care facem parte. Intregul are nevoie ca parţile lui sa fie constiente si cat mai evoluate pentru ca el insusi sa fie din ce in ce mai constient. De aceea, cum spune si personajul, da, este banal sa te gandesti ca esti unic si menit unui destin deosebit, dar toţi trebuie sa traim aceasta banalitate. In fond, daca nu crezi ca esti cel mai bun in domeniul tau de activitate, fie ca scrii, fie ca pictezi, fie ca proiectezi autoturisme, renunţa chiar acum! Probabil ca se pot intocmi clasamente, pornind de la diverse criterii, de la un anumit sistem de valori, dupa care un altul este mai bun, dar pentru toţi exista sistemul de valori potrivit dupa care suntem primii. Daca nu credem asta, inca o data, trebuie sa ne apucam de altceva!

9. Mintea noastra e ingradita din ce in ce mai mult de religie, educatie, anturaj, responsabilitati, planuri de viitor si, mai nou, de revolutii tehnologice. Cum ne eliberam din aceasta inchisoare obositoare?

VP: Mintea noastra a fost ingradita pentru a fi mai eficienţi in obţinerea lucrurilor esenţiale pentru supravieţuire. Dupa ce o sa avem cu toţii mancare, adapost, condiţii igienice de viaţa, asigurarea sanataţii o sa ne desprindem iar si o sa fim ceva mai liberi. Deocamdata o libertate exagerata faţa de ceea ce putem asigura semenilor nostri poate duce la anarhie. Revoluţia tehnologica este eliberatoare daca ne crestem gradul de constienţa. Daca nu, va deveni laţul perfect!

10. E foarte plauzibila aparitia regulilor si restrictiilor [pentru a putea convietui civilizat], dar nu are si psihopatul [acel vesnic neadaptat social] dreptatea lui?

VP: Neadaptatul trebuie sa existe, el este supapa necesara, este excepţia care apara regula, este cel care merge inainte. Dar trebuie sa o faca pentru toţi, nu doar pentru el, trebuie sa o faca fara sa-i distruga pe ceilalţi, trebuie sa o faca cu intenţia corecta. Daca nu, va deveni un psihopat, unul care nu se controleaza, nu se accepta, pentru ca nu se cunoaste...

In curand se va publica si partea a II-a a interviului.