Titluri "proaspete" din tipar (Editura Trei)!

Bună ziua dragii mei, astăzi m-am hotărât să vă aduc în prim plan câteva dintre noile titluri ale Editurii Trei, dacă aţi citit sau doriţi să citiţi una dintre aceste cărţi puteţi să ne spuneţi printr-un comentariu la această postare!

Din colecţia fantasy!

„Dacă Morai ar fi însărcinat pe altcineva cu treaba aceasta, aş fi căzut în ambuscadă. Asasinul aştepta la jumătatea dealului, pe partea de nord a taberei. Poziţia lui oferea arbaletei rază de bătaie sigură spre platoul defrişat de jos. Oamenii lui Morai tăiaseră toţi copacii, aşa că nu aveam unde să mă pitesc, dacă prima săgeată şi-ar fi ratat ţinta. Singura parte îndoielnică a planului lui Morai era că-i dăduse lui Soartă misiunea de a mă ucide."

„Talion: Revenantul este fantasy pur, în vână tradiţională. Dacă vă place măcar pe departe genul fantasy, sau pur şi simplu o poveste palpitantă, dar în acelaşi timp profundă, nu trebuie să căutaţi altundeva."
Roland Green, Booklist

Intriga ingenioasă, bătăliile bine gândite şi personajele excepţionale contribuie la succesul epic."
Locus

Din colecţia Fiction Connection!

Cinci prieteni din Rio de Janeiro – Álvaro, Sílvio, Ribeiro, Neto şi Ciro – rememorează întâmplările importante pe care le-au trăit: petreceri, căsătorii, divorţuri, iubiri şi nostalgii.

Álvaro e un solitar ipohondru. Sílvio este prototipul drogatului care nu renunţă la dependenţa lui nici la bătrâneţe. Viaţa sexuală a lui Ribeiro a depins o bună perioadă de Viagra. Neto este bărbatul rafinat, soţul fidel până la moarte. Iar Ciro este Don Juanul invidiat de toţi, dar şi primul care moare, răpus de o boală nemiloasă.

Un roman în care erotismul se împleteşte cu melancolia şi resemnarea şi care vorbeşte, în fond, despre două teme esenţiale: Eros şi Thanatos.
Personajele Fernandei Torres se mişcă într-o lume crepusculară, din care au dispărut succesul profesional, realizările personale sau seninătatea. La finalul vieţii nu le aşteaptă decât un inventar de frustrări şi regrete.

Eram nebun după Ciro. El era cel mai bun dintre noi. Noi luam resturile de la ceea ce era pentru el. Femeile simţeau prezenţa lui chiar şi când erau cu spatele. După miros. Cum intra el, cum se întorceau ca nişte roboţei. Cele măritate, cele singure, logoditele şi debutantele. Iar Ciro era un învingător plăcut, plin de poveşti, inteligent, cititor compulsiv, romantic şi talentat până şi la cântat la vioară. Nimeni nu se compara cu el. Noi glumeam că el era rechinul, iar noi, peştii-pilot.

Pentru Lucio Battistini, aceasta e şansa de a-şi petrece restul vieţii aşa cum ar fi trebuit mereu să o facă – preţuind fiecare moment.
Îi plac femeile, are multe defecte, dar şi mult farmec personal – simpaticul Lucio Battistini a fost dat afară din casă de soţie şi doarme într-o încăpere din spatele cofetăriei pe care o deţine socrul său. Însă vestea că are o tumoare malignă inoperabilă îi schimbă complet perspectiva asupra vieţii.

Astfel încep cele o sută de zile pe care le mai are de trăit: Lucio se hotărăşte să aibă grijă de familia sa, să-şi recucerească soţia şi să-şi petreacă următoarele trei luni trăind la intensitate maximă.
Alcătuit din 100 de capitole scurte, unul pentru fiecare zi care i-a mai rămas de trăit lui Lucio,O sută de zile de fericire e delicios ca o gogoaşă fierbinte şi un cappuccino. 

Impregnată de melancolie, umor şi duioşie, cartea lui Fausto Brizzi ne aminteşte tuturor că viaţa e nepreţuită şi că fiecare clipă contează.

Un roman despre fericire şi moarte. Mai precis, un roman despre ce se poate face cu ultimele o sută de zile de viaţă, în care protagonistul ia o hotărâre foarte clară: aceea de a fi fericit. Singurul său regret este acela că va trebui să moară pentru a începe să trăiască. --Repubblica O numărătoare inversă. O poveste originală şi plină de mesaje pozitive despre înţelesul profund al vieţii. -- Planeta de Libros

Un roman uluitor, care ne învaţă să savurăm fiecare minut ce ne-a fost dat pe acest pământ. -- librosquevoyleyendo.com

„Voi ce aţi face dacă aţi mai avea o sută de zile până la moarte?

Iată nişte sugestii:

V-aţi duce la birou sau la şcoală mâine-dimineaţă?
Aţi face dragoste în fiecare oră cu persoana pe care o iubiţi?
Aţi vinde totul şi v-aţi muta la tropice?
V-aţi ruga la Dumnezeul în care credeţi?
V-aţi ruga la un Dumnezeu în care nu aţi crezut niciodată?
Aţi urla până când aţi rămâne fără suflare?
Aţi privi la nesfârşit în tavan, sperând să se prăbuşească peste voi şi să vă ucidă?"

CÂND UN CUPLU VINDECĂ UN PSIHOTERAPEUT...

Ioana şi Valentin Dorek: un cuplu cu doi copii, ajuns într-un moment de criză la un consilier marital. Într-un stil comic şi prin diverse exerciţii, consilierul încearcă să-i ajute să-şi rezolve problemele ce par iremediabile. Ioana ştie întotdeauna ce vrea, ce gândeşte şi ce o să spună soţul ei, ceea ce o face să nu-i mai acorde nicio atenţie. La rândul lui, Valentin o tratează cu indiferenţă şi răceală. Dar nu numai cuplul Dorek are probleme, însuşi consilierul pare că trece prin aceeaşi situaţie.

În Exerciţiul miraculos, Daniel Glattauer se dovedeşte a fi un foarte bun cunoscător al firii umane şi surprinde cu măiestrie hăţişul sentimentelor contradictorii ale omului contemporan.
Adevărul e că sunt un scriitor care pretinde mult de la personajele sale, dar fără să le considere nişte biete marionete. Le las să dobândească viaţă proprie. Sunt libere să acţioneze, aşadar, să simtă. Sunt un romantic incurabil. -- Daniel Glattauer

„Valentin: Păi, vă mai mulţumim o dată din suflet pentru terapeutica… sau mai puţin terapeutica… mă rog, pentru eforturile… şi pentru răbdarea dumneavoastră…
Ioana: Şi acum o sunaţi imediat pe soţia dumneavoastră, trebuie să ne promiteţi! Consilierul: Da, asta, da, sigur… vă promit. Am să atac imediat problema. N-am să… n-am să mă ascund. Am să combin chestiunile acestea, noţiunea mea de înţelegere şi… da, domnule Dorek, să spunem cutezanţa dumneavoastră. Am să încerc. Vă promit! La revedere! Ieşiţi singuri?! 

Ioana (îi strigă în urmă): Iar la următoarea şedinţă ne povestiţi care a fost rezultatul."

E frumoasă. Intransigentă. Misterioasă. De ce ar trebui să moară?
Cine o cunoaşte cu adevărat pe Alex?
E frumoasă. Atrăgătoare. Oare din cauza aceasta a fost răpită şi sechestrată în condiţii inumane?
Dar atunci când poliţia găseşte în sfârşit locul în care femeia a fost ţinută prizonieră, Alex a dispărut.
Alex, mai inteligentă decât torţionarul său.
Alex, care nu uită nimic şi nu iartă pe nimeni.

„O cursă nebunească pentru supravieţuire ce duce la aflarea unui adevăr înfricoşător." -- The Guardian

«Înaintând către maşinile de poliţie, ale căror girofaruri stropesc cu lumină faţadele din jur, încearcă să înţeleagă ce sentimente îl cuprind. Inima îi bate cu putere în piept. Evident nu se simte bine. Şi-ar da zece ani din viaţă pentru a fi în cu totul altă parte. (...) Coşmarul vieţii lui Camille Verhoeven a început într-un moment asemănător celui de acum. De-asta inima îi bate să-i sară din piept, iar în urechi aude un bâzâit continuu. Sentimentul de vinovăţie, pe care-l credea adormit, s-a trezit din nou. I se face greaţă. O voce îi strigă să o ia la fugă, o alta să îşi înfrunte frica, pieptul îl strânge ca o menghină.»

Şocant şi imprevizibil... Romanul lui Lemaitre îţi răstoarnă toate aşteptările. -- The Times

Jumătate roman poliţist, jumătate thriller, un succes 100%. -- Figaro

O intrigă diabolică ce se construieşte din impasuri aparent fără ieşire. -- L’Humanité

Au fost odată ca niciodată un Zmeu Albastru şi o Floarea Soarelui. Într o zi, Zmeul i a dat Florii un băţ şi o aţă, ca un fel de undiţă, şi i a spus: „Ai încredere că, atâta timp cât stau lângă tine, băţul e prins de cer şi nu se poate desprinde". Floarea Soarelui s a agăţat de funia băţului, a urcat pe inimă, a închis ochii şi a început să se legene. Fiecare bătaie a inimii ţinea locul unei cărămizi. Aşa îşi construiau lumea. După câteva veacuri, Floarea Soarelui a atins din greşeală Cerul. S a speriat atât de tare de fericire, încât a deschis ochii. Era singură. Zmeul Albastru nu mai era. A fost exact cât să cadă din Cer, să se izbească de pământ şi într o secundă să se facă ţăndări. Când Zmeul s a întors, a fost prea târziu. Fiecare mângâiere pe care i o broda pe suflet năştea o lacrimă. Şi fiecare lacrimă făcea să crească n locul ei... un cactus. Povestea oamenilor cactuşi este povestea celor care au îndemânarea să (se) mintă.

Un roman scris în 40 de zile, un joc al introspecţiei şi al (re)găsirii de sine. Recomandat persoanelor aflate în derută existenţială, cu alergie la minciună şi cu tulburări de maturitate. Jocul începe cu o singură pistă: sufletul tău. În fiecare zi cobori în tine, în adânc. N ai cum să te ntorci, n ai cum să te opreşti, ci doar să mergi înainte. Ultima zi este răscrucea, momentul deciziei: „încotro?". Cele 40 de zile de reflecţie şi sinceritate îţi dau răspunsul şi la final nu mai ai nicio şansă de ezitare… simţi exact pe unde s o iei.

Unul trăieşte, celălalt moare. E singura soluţie.
Roman din seria Helen Grace

Doi ostatici. Un singur glonţ. Doar unul va supravieţui.

Sunt suflete-pereche. Vor să-şi petreacă restul vieţii împreună.
Însă când se trezesc singuri şi dezorientaţi într-un subsol părăsit, groaza îi copleşeşte.
Nu au la dispoziţie decât o armă încărcată cu un singur glonţ şi însoţită de următorul mesaj: „Când unul dintre voi îl va ucide pe celălalt, supravieţuitorul va fi liber".
Cine a putut concepe un astfel de scenariu sinistru, în care victimele înseşi comit crima?

Torturaţi de spaimă, disperare, sete şi inaniţie, pentru ostatici nu există decât o singură cale de a pune capăt acestui supliciu: unul dintre ei trebuie să moară.

M. J. Arlidge a creat o eroină memorabilă: inspectoarea Helen Grace. – Daily Mail

O poveste captivantă şi înfricoşătoare, scrisă magistral. – Sun

Îţi dă fiori! – Sunday Mirror

„Mi se pare mie sau îmbrăţişările noastre nu ne mai prea încălzesc? Şi nu ne mai apără? De când s-a întâmplat, ne-am agăţat zi şi noapte unul de altul, dorind să supravieţuim amândoi, disperaţi să nu rămânem singuri în locul acesta cumplit. Am jucat tot felul de jocuri ca să treacă timpul, imaginându-ne ce vom face după ce va sosi cavaleria — ce-o să mâncăm, ce-o să le spunem rudelor, ce-o să primim de Crăciun. Însă aceste jocuri s-au terminat treptat, pe măsură ce am înţeles că am fost aduşi aici cu un scop şi că nu va exista un sfârşit fericit."

Din colecţia Young Fiction!

Când iubirile secrete ies la iveală...
Ce-ar fi dacă toţi băieţii de care te-ai îndrăgostit vreodată ar afla ce-ai simţit pentru ei... în acelaşi timp?

Lara Jean păstrează cu sfinţenie nişte scrisori de dragoste într-o cutie de pălării rămasă de la mama sa.

Scrisori pe care însă... nu le-a primit, ci doar le-a scris. Câte una pentru fiecare băiat de care a fost îndrăgostită.

Când scrie, Lara îşi deschide inima şi mărturiseşte tot ceea ce n-ar avea curajul să spună cu voce tare. Scrisorile sunt secretul ei. Nimeni altcineva nu trebuie să le vadă.Numai că într-o bună zi cineva le expediază, iar lumea imaginară pe care Lara o ţinea ascunsă scapă dintr-odată de sub control.

Felul de a fi al Larei Jean – cu capul în nori, timidă, capabilă de emoţii puternice şi complet naivă când vine vorba de băieţi – sporeşte farmecul acestei poveşti speciale. – Publishers Weekly

O emoţionantă explorare a iubirii adolescentine. – Kirkus Reviews

„Nu sunt scrisori de dragoste în toată puterea cuvântului. Scrisorile mele sunt pentru momentul în care nu vreau să mai fiu îndrăgostită. Sunt de rămas-bun. Pentru că, după ce îmi termin scrisoarea, nu mai sunt consumată de propria dragoste, care devorează totul.

Dacă dragostea e ca o posedare, poate că scrisorile mele sunt propriile exorcizări. Scrisorile mă eliberează. Sau cel puţin ar trebui."

Primul volum al seriei Regina ținutului Tearling
Trecerea, un cataclism misterios, a făcut să piară cea mai mare parte a umanităţii, alături de tehnologia ultramodernă. Regresând în epoca feudală, dar aflându-se totodată undeva în viitor, supraviețuitorii o iau de la capăt pe un teritoriu nou, numit Tearling: un ținut sărăcit, prădat de propriii săi nobili şi de regatul Mortmesne, condus de Regina Roşie.

Singura speranţă a poporului îngenuncheat este moştenitoarea tronului, Kelsea Raleigh, o fată de 19 ani care nu cunoaşte decât lumea cărţilor şi, mai ales, istoria omenirii de dinainte de Trecere.

Călătoria viitoarei regine este începutul unei iniţieri dure, pe parcursul căreia înfruntă moartea sub diferite chipuri și îşi descoperă darul clarviziunii.O lume fantastică şi înfricoşătoare, ce aminteşte de Jocurile Foamei!

O lectură epică! Johansen construieşte un roman fabulos, cu răsturnări de situaţie la tot pasul şi personaje memorabile. – New York Post

Johansen inserează cu o mână de expert coliere magice, coduri de onoare, intrigă politică şi un grăunte de mister într-o poveste ce străbate spaţiul şi timpul. – Booklist

Autoarea imaginează o maşină a timpului întunecată şi năucitoare. E posibil să fim în secolul XXIV, dar totodată şi în Evul Mediu? Această întrepătrundere a epocilor ne face să privim lumea de astăzi – şi mai ales tehnologia şi educaţia – într-o lumină cu totul nouă. –Glamour

„Cineva o apucă de subsuori şi o răsuci pe spate. În faţa ochilor îi jucau pete negre. Rana din grumaz i se deschise şi mai mult şi începu să-i pulseze cu sânge cald. Picioarele îi căzură fiecare într-o parte, nervii i se treziră la viaţă şi o lovi o durere nemaivăzută, de parcă gamba i-ar fi fost străpunsă deodată de nenumărate cioburi. Deasupra ei apăru un chip de culoarea morţii, cu două găuri negre, impenetrabile. În loc de ochi şi cu gura pătată de sânge. Kelsea nu putu să-şi oprească un ţipăt, până să-şi dea seama că nu era decât o mască."

Recenzie: Playlist pentru Nick si Norah de David Levithan, Rachel Cohn

Recenzie: Playlist pentru Nick si Norah de  David Levithan, Rachel Cohn


Descriere: 

New York?
Pe locuri, fiţi gata, start:Norah şi Nick sunt pregătiţi să-şi asume riscurile unui salt în necunoscut.

O poveste lungă cât o noapte newyorkeză despre un băiat şi o fată care ajung, prin forţa destinului şi a muzicii, parteneri într-o sumedenie de aventuri amuzante. Cei doi se descoperă unul pe altul după ce Nick o roagă pe Norah, la finalul unui concert dintr-un club, să fie prietena lui... pentru doar cinci minute.
O întâlnire între două lumi aparent diferite, cu excepţia pasiunii pentru muzică: Norah e fiica rebelă a unui mare producător muzical, Nick e basist şi compozitor într-o trupă underground de queercore. întâmplarea face ca amândoi să aibă inima frântă după eşecuri în dragoste.

Un volum proaspăt, inteligent, amuzant şi, în ciuda limbajului licenţios pe alocuri, deloc lipsit de duioşie. O carte pentru tinerii şi neliniştiţii de toate vârstele.

„Nu-i destul să stai singur pe trotuar şi să compui un cântec pentru o fată, dacă n-ai tupeul să încerci măcar să vorbeşti cu ea." -- R. Cohn & D. Levithan

„Ştiu că o să-ţi sune ciudat, dar te-ar deranja să fii prietena mea în următoarele cinci minute?" -- R. Cohn & D. Levithan

Gândurile mele (Roxana):

Câți dintre voi încearcă să trăiască o viață perfectă, dar au acele momente în care și-ar dori să arunce totul la gunoi și să trăiești o noapte (sau chiar mai mult) fără reguli, fără restricții... pur și simplu să fii liberă și să te lași în voia ritmului vieții.

Sunt conștientă că regulile sunt făcute cu un motiv anume, acela de a menține ordinea și disciplina, dar uneori avem nevoie de haos, de aceea nebunie prin care ne eliberam emoțiile și ne lăsăm în voia simțurilor, a muzicii neauzite decât de noi....

“I'm thinking I would like to dance in the rain with this person. I would like to lie next to him in the dark and watch him breathe and watch him sleep and wonder what he's dreaming about and not get an inferiority complex if the dreams aren't about me.”



În Playlist pentru Nick și Norah vedem o nouă perspectivă asupra vieții- adevărat una pe care o cunoaștem deja din cele mai vechi timpuri, anume: Carpe Diem, de a trăi fiecare clipă ca și cum ar fi ultima. Dar trebuie să recunoaștem că uneori nu este atât de simplu să nu mai acorzi atenție problemelor zilnice, a rutinei care inevitabil se instaurează în viața noastră fără să realizăm acest lucru. Totuși oare nu suntem fericiți cu această noțiune de rutină? Oare ea nu ne oferă siguranța de care avem nevoie cu atâta disperare? Oare chiar am găsi în noi forța necesară de ne arunca toate planurile pe apa sâmbetei și să mergem mai departe cu un zâmbet pe buze, știind că viața noastră nu va mai fi niciodată la fel? Recunosc că nu aș putea să trăiesc neavând un plan, de aceea o admir pe Norah, sau mai precis îi admir voința...

Totul începe cu Nick  care încearcă să-și revină după o despărțire amară- voi admite că în timp ce o ador pe Tris din Divergent, această Tris m-a lăsat cu un gust destul de amar și pe mine- și cu toate că el este sfâșiat din pricina sentimentelor sale... a faptului că Tris i-a frânt inima fără să stea de două ori pe gânduri, Noah încă speră că ar mai putea exista o altă șansă, altfel nu-și explică motivul pentru care aceasta îl bântuie în continuare, amintindu-i de timpurile mai bune...
Adevărul este că Tris este complexă, poate fi o ticăloasă fără inimă, dar în același timp și o prietenă-dușmană ciudată. Adevărul este că nu vă pot povesti foarte mult despre relația ei cu celelalte două personaje principale, fără a vă dezvălui o parte din secretele acestora...

“I mean, I don’t know how the world broke. And I don’t know if there’s a God who can help us fix it. But the fact that the world is broken - I absolutely believe that. Just look around us. Every minute - every single second - there are a million things you could be thinking about. A million things you could be worrying about. Our world - don’t you just feel we’re becoming more fragmented? I used to think that when I got older, the world would make so much more sense. But you know what? The older I get, the more confusing it is to me. The more complicated it is. Harder. You’d think we’d be getting better at it. But there’s just more and more chaos. The pieces - they’re everywhere. And nobody knows what to do about it. I find myself grasping, Nick. You know that feeling? That feeling when you just want the right thing to fall into the right place, not only because it’s right, but because it would mean that such a thing is still possible? I want to believe that.”

Ceea ce vă pot spune... este faptul că acest roman este o călătorie a două suflete rănite, ce ascund propriile lor probleme, dar care se găsesc unul pe celălalt exact la momentul nepotrivit (în ochii lor), potrivit pentru noi.

În seara concertului trupei lui Nick, singurul lui moment de pace, nefiind nevoit să se concentreze asupra eșecului său în dragoste... își face apariția nedorită Tris, care se hotărăște să-și etaleze noul iubit în fața fostului. Acesta este momentul în care Nick simte se prăbușește și trebuie să-i dovedească lui Tris că nu este singura ce poate merge mai departe. Cum? Simplu! Rugându-se de o fată necunoscută să-i fie iubită pentru o seară și o sărută....

Acesta este momentul în care amândoi descoperă că se cunosc prin intermediul lui Tris și tot acum Nick se hotărăște să o ajute pe această fată atât de diferită de cea ce fusese iubirea lui! Ceea ce nu știe este faptul că ea aflase deja totul despre el și chiar mai mult decât atât....
Dar încetul cu încetul, cei doi se apropie, descoperind că muzica îi unește mai mult decât au fost unite vreodată două persoane...



Povestea o aflăm din perspectiva ambelor personaje și sunt conștientă că nu toți vor fi de acord cu opinia mea... în sensul că mi-a plăcut la nebunie să aflu perspectiva lui Nick (pentru mulți pare destul de emo, dar aș vrea să luați în considerare că tocmai a fost părăsit de fata pe care o adora). Chiar mai mult decât atât... a fost o adevărată experiență să văd cum Nick este consumat de sentimentele pentru Tris și emoțiile ce apar pentru Norah.

“I Wanna Hold Your Hand.’ First single. Fucking brilliant. Perhaps the most fucking brilliant song ever written. Because they nailed it. That’s what everyone wants. Not 24-7 hot wet sex. Not a marriage that lasts a hundred years. Not a Porsche or a blow job or a million-dollar crib. No. They wanna hold your hand. They have a feeling that they can’t hide.”

Decizie Finală: Acest roman este o poveste sensibilă a două suflete rănite profund de oamenii dragi acestora, dar în același timp este o poveste a descoperirii sinelui prin intermediul unor necunoscuți...

Un roman despre acceptare a imperfecțiunii lumii, a greșelilor ce te conduc spre viitorul tău....

 

 

Nota mea: 5/5

 

 

Autori:

Rachel Cohn s-a născut în 1968 la Washinghton, a absolvit Barnard College şi este autoare de romane pentru tineri. Trăieşte la New York. A scris Gingerbread (2002), The Steps (2003), Pop Princess (2004), Shrimp (2005), Two Steps Forward (2006), Cupcake(2007), You Know Where to Find Me (2008), Very LeFreak (2010), Beta (2012).
David Levithan trăieşte la New York şi este câştigătorul Lambda Literary Award pentru romanul Boy Meets Boy. Este însă foarte cunoscut şi pentru romanele pe care le-a scris împreună cu John Green – Will Grayson, Will Grayson (în curs de publicare la Editura TREI) – şi cu Rachel Cohn: Nick & Norah's Infinite Playlist (2007), Naomi & Ely's No Kiss List (2007), Dash & Lily's Book of Dares(2010).

Recenzie: Regatul Umbrelor de Leigh Bardugo

  

Nu se compară cu nimic din ce-am citit vreodată.
Veronica Roth, autoarea bestsellerului DIVERGENT

Magnific. Epopeic. Irezistibil. Magic.

Falia Umbrei, un ţinut învăluit în beznă, populat de monştri, distruge treptat Ravka, o naţiune altădată măreaţă.

Alina, o fată orfană, singuratică, descoperă că posedă o putere unică, ce o face să pătrundă în lumea elitei magice a regatului – Grisha. Ar putea ea să destrame vraja demonică a Faliei Umbrei, eliberându-şi ţara?
Întunecatul, o fiinţă cu o putere de seducţie teribilă, este conducătorul Grishei. Dacă îşi va împlini destinul, Alina va fi nevoită să descopere cum să se folosească de harul său şi cum să reziste atracţiei periculoase pe care o simte faţă de temutul stăpân.

Însă în timp ce-şi contemplă viitorul năucitor, Alina nu-l poate uita pe Mal, cel mai bun prieten al său din copilărie.

Bogată în descrieri, magie şi răsturnări de situaţie, această aventură memorabilă ne oferă o intrigă abil condusă, însoţită permanent de o reţea subterană dominată de iubire şi pericol. -- Publishers Weekly

Leigh Bardugo creează o poveste magică, având o scriitură luxuriantă, personaje pe care le îndrăgeşti pe loc şi o lume exotică, plină de viaţă. Cu siguranţă veţi vrea să citiţi continuarea aventurii. -- RT Book Reviews

Cartea poate fi comandată aici!

Gândurile mele (Simona):

    Atunci când ştii cu adevărat cine eşti lucrurile par simple, iar viaţa ta este mai uşoară, capătă un sens. Fiecare om are o menire, un dar, un talent, care este doar al lui şi care odată descoperit îi va oferi siguranţă. Siguranţa că aparţine unui loc, siguranţa că nimeni niciodată nu-i va putea lua puterea.
 
    În lumea Grisha rangurile sunt împărţite:

Corpolarki

(ORDINUL VIILOR ŞI MORŢILOR)

Sfâşie-Inimi

Vindecători

Etherealki

(ORDINUL INVOCATORILOR)

Furtunoşi

Inferni

Iscă-Valuri

Materialki

(ORDINUL FABRIKATORILOR)

Duraşti

Alkemi

    "-Păi la moşie lucra un iobag bătrân...

      -Continuă, m-a îndemnat el.

      -Şi mi-a spus că Întunecaţii se nasc fără suflet. Şi că numai cineva cu adevărat rău ar fi putut crea Falia Umbrei. [...]

       Întunecatul a oftat:

      -Nu cred că iobagul e singurul care crede asta."

    Dar cel cărora i-se supun toţi poartă un singur nume: ÎNTUNECATUL!

"Eram împresuraţi de un întuneric negru, imponderabil şi absolut. Eram în Falie"

    Acesta este al doilea om ca putere ierarhică în ţară, dar un lucru împiedică Ravka să aibă şanse de câştig în război, iar acel lucru este Falia Umbrelor (Nemarea). Ea a fost creată în urmă cu multe generaţii de Ereticul Negru din lăcomie şi dorinţă de putere cât mai multă. O singură greşală s-a produs. Sătenii aflaţi atunci pe pământul stârpit acum de Falie, s-au transformat în volcre. Creaturi îngrozitoare, care se hrănesc cu oameni. Forţaţi să treacă Falia pentru a lua hrană şi arme, oamenii din Ravka păşesc cu teamă în interiorul ei neştiind dacă vor mai ajunge vreodată la destinaţie. Mulţi dintre aceştia nu reuşesc, iar Ravka pierde multe persoane care ar putea ajuta în război.

"De multă vreme n-am mai avut parte de o scânteie de speranţă ca tine."

    La o anumită vârstă fiecare copil este testat pentru a vedea dacă este sau nu un Grisha. La momentul testării Alinei Starkov, puterea sa nu a ieşit la iveală, lumina care putea distruge Falia rămâne ascunsă. Vedeţi voi, alina este o Invocatoare a Soarelui care poate aduce fericire ravkanilor scăpându-i de volcre, ucigând întunericul Faliei.

    Ea nu află de propria sa putere decât ani mai târziu când cartografă fiind în armata regelui, trebuie să treacă Falia alături de ceilalţi cartografi şi iscoade. Printre aceste iscoade se află şi Mal prietenul ei cel mai bun alături de care a crescut la orfelinatul ducelui Keramsov.

    Odată intraţi în Falie volcrele atacă necruţătoare. Disperată să-şi salveze viaţa sa, dar şi pe cea a lui Mal, Alina se lasă pradă luminii, pe care a tăinuit-o timp de ani.

    "Eram un nimeni, o refugiată dintr-un sat fără nume, o fată costelivă şi neîndemânatică, bâjbâind singură prin întunericul din ce în ce mai dens. Dar când Întunecatul şi-a strâns degetele în jurul încheieturii mele, m-am simţit altfel, ca şi când aş fi fost mai mult de atât. Am închis ochii şi am încercat să mă concentrez, să-mi amintesc sentimentul de certitudine, să aduc la viaţă acea putere sigură şi perfectă. Dar nu s-a întâmplat nimic."

    Astfel ea salvează multe vieţi în acea zi, dar puterea ei trebuia folosită, aşa că Întunecatul o duce la Micul Palat şi o pune să-şi antreneze puterile la fel ca toţi ceilalţi Grisha.

    Atracţia dintre Alina şi Întunecatul este uşor de observat, dar chipul frumos trădează ani în care acesta a aşteptat să iasă la iveală o asemenea forţă, a aşteptat atâta timp după ea, după Invocatoarea Soarelui, iar acum că aceasta a ieşit din umbră, lucrurile încep să se schimbe. Acesta vrea să distrugă Falia alături de Alina, dar în lumea de la Curte nimic nu este ceea ce pare, iar fata nu ştie dacă poate avea cu adevărat prieteni acolo.

    O poveste emoţionantă despre prietenie, dragoste, minciună şi trădare. Dacă vreţi să vă pierdeţi într-o lume atent construită, într-un univers care te va captiva până la ultima pagină, atunci vă recomand să citiţi această carte.

"Lumina a dispărut, lăsându-mă în întuneric."

Nota mea 4,5/5

These Broken Stars de Amie Kaufman şi Meagan Spooner în curând la Editura Trei!

     La bordul navei Icarus e o noapte ca oricare alta. Apoi, catastrofa loveşte din plin: luxoasa navă spaţială de croazieră este smulsă din hiperspaţiu şi se prăbuşeşte pe cea mai apropiată planetă. Lilac LaRoux şi Tarver Merendsen supravieţuiesc. Şi se pare că sunt singuri.

     Lilac este fiica celui mai bogat om din lume. Tarver e un tânăr sărman, ajuns erou de război, care a învăţat cu mult timp în urmă că fetele ca Lilac nu înseamnă decât probleme. Dar avându-se numai unul pe celălalt, Lilac şi Tarver trebuie să conlucreze, întreprinzând o călătorie anevoioasă de-a lungul tărâmului pustiu şi sinistru pentru a căuta ajutor.

    Apoi, în pofida sorţilor, Lilac şi Tarver găsesc o binecuvântare în tragedia care i-a adus pe unul în braţele celuilalt. Fără speranţa de a avea un viitor împreună în lumea lor, cei doi încep să se întrebe dacă nu le-ar fi mai bine să rămână acolo pentru totdeauna.

    Însă totul se schimbă când descoperă adevărul din spatele şoaptelor înfiorătoare care îi însoţesc la fiecare pas. S-ar putea ca Lilac şi Tarver să găsească o modalitate de a părăsi planeta, dar un lucru e sigur: nu vor mai fi aceiaşi oameni care au aterizat acolo.

    Această poveste de dragoste atemporală pune în mişcare o serie de romane SF captivante, cu noi protagonişti în fiecare volum.

    Trilogia Starbound – TREI LUMI. TREI POVEŞTI DE DRAGOSTE. UN SINGUR DUŞMAN.

    Seria va fi ecranizată într-un serial de televiziune, având o echipă de patru producători executivi: Eric Balfour (actorul din serial „Haven”), Staphanie Varella, Warren Littlefield şi Martin Berneman.

O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii de Mark Haddon

Cartea a fost reeditată şi va ieşi din tipar la jumătatea lunii februarie pentru mai multe detalii da-ţi un like paginii de facebook chiar aici.

Când merg cu autobuzul la şcoală mă uit la maşinile care trec de noi şi le reţin culorile.
3 maşini roşii la rând înseamnă că va fi o Zi Destul de Bună. 4 maşini roşii înseamnă că va fi o Zi Bună. 5 maşini roşii înseamnă că va fi o Zi Foarte Bună. Iar 4 maşini galbene la rând înseamnă că va fi o Zi Neagră, adică o zi în care nu vorbesc cu nimeni şi nu mănânc la prânz nimic şi Nu-mi Asum Riscuri, fiindcă galbenul e culoarea cremei de ouă, a liniilor duble galbene şi a frigurilor galbene, care e o boală mortală.
Dar dacă văd 3 maşini roşii la rând sau 4 maşini roşii la rând sau 5 maşini roşii la rând, mă simt în siguranţă şi este o zi bună pentru un proiect.

Christopher, un băiat de 15 ani, suferă de sindromul Asperger, o formă de autism. Are o memorie fotografică. Înţelege matematica. Înţelege ştiinţa. Ceea ce nu poate înţelege el, sunt oamenii.
Când îl găseşte pe Wellington, câinele vecinului său, zăcând mort pe o peluză din apropiere, se decide să pornească în căutarea asasinului şi să scrie un roman poliţist despre aceasta. În incursiunea sa însă, va descoperi alte mistere ce pot face ca întreaga lume din jurul său să se prăbuşească.

O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii este un roman uimitor – haios şi trist deopotrivă, pe care nu-l mai laşi din mână.

Mark Haddon este scriitor, grafician şi ziarist, a scris 15 cărţi pentru copii şi a câştigat 2 premii BAFTA. Locuieşte în Oxford. În acest an a primit premiul Whitbread.