Recenzie:Şcoala supunerii de Marina Anderson

  

Daca ai devorat Fifty Shades, pregateste-te sa citesti Scoala supunerii. Un roman indecent despre emancipare sexuala si acceptare a propriului erotism

Natalie Bowen, o femeie de cariera din Londra, este invidiata de multa lume, insa viata ei personala e un dezastru. Barbatii nu pot sa se impace cu succesul ei, iar Natalie crede ca nu va gasi niciodata fericirea adevarata. Cand aude despre o scoala exclusivista de weekend numita Paradisul, un loc unde vizitatorii sunt initiati in placeri pe care nu si le-ar fi imaginat niciodata, Natalie e socata de idee - totusi nu reuseste sa-si infranga dorinta de a afla mai multe. Asadar, decide ca e timpul sa-si alunge temerile. Ajunsa la Paradis, il cunoaste pe enigmaticul si disciplinatul Simon, un barbat obisnuit sa obtina tot ce vrea.

„Dupa doar un singur weekend devenise dependenta de placerile pe care invatase sa le savureze aici, in acest asezamant foarte special. Daca cineva i-ar fi spus cat de erotic i s-ar parea sa fie fortata sa se supuna, sa devina obedienta, i-ar fi ras in nas. In toate relatiile, ea detinuse controlul si asa ii placea sa fie. Dar experienta ei la Paradis o schimbase complet... “

Marina Anderson este pseudonimul unei autoare consacrate de literatură erotică. Printre romanele sale se numără Dark Secrets, A Celebration of Hearts,Forbidden Desires, House of Decadence.

Vreau să mulţumesc sponsorului nostru Editura Trei pentru şansa de a citi această carte! Ea poate fi comandată AICI alături de multe alte titluri!

    Am vrut de foarte multă vreme să citesc această carte şi în sfârşit am avut ocazia. Încă nu ştiu ce simt în legătură cu ea, sunt cam confuză, dar o să încerc să vă explic în mare despre ce este vorba.

    Natalie este o femeie de succes care conduce o revistă dedicată femeilor la fel ca ea. Femei care nu au timp de relaţii datorită serviciului, sau care nu pot avea o relaţie pentru că sunt mult prea dominatoare. După despărţirea de iubitul ei, aceasta decide că trebuie să facă o schimbare. Prietena ei cea mai bună îi povesteşte despre Paradis şi cât de mult a ajutat-o acest loc. Natalie este curioasă să vadă dacă îşi va lăsa amprenta şi asupra ei misteriosul club. Ajunsă acolo toate lucrurile, pe care credea Natalie că le ştie în materie de sex îi sunt demontate instant de senzualitatea şi depravarea acelui loc. Aici îl cunoaşte pe Simon, cel care îi va fi îndrumător şi care o va face să se abandoneze complet pentru a primi şi mai multă plăcere. O va învăţa să ofere fără să ceară şi să cedeze întunericului care o cheamă. Sunt foarte multe lucruri pe care normal ea nu le-ar fi făcut niciodată, dar ameninţarea că trebuie să plece acasă dacă nu duce la bun sfârşit acele lucruri, o determină să încerce.

    Am rămas şocată, cred că acesta este cel mai bun cuvânt, pe care-l pot folosi. Şocată de limbajul foarte dur, dar incitant care îţi dădea impresia că toate lucrurile care se întâmplă sunt absolut normale. Mi-a fost foarte greu să trec peste anumite capitole şi să citesc în continuare, dar în cele din urmă am reuşit.

    Consider că este o carte TABU, care nu o să satisfacă toate gusturile. Dacă nu sunteţi siguri că doriţi să păşiţi în această lume libertină şi depravată, atunci nu este o carte pentru voi. În schimb dacă doriţi să vă testaţi limitele şi vreţi o provocare, atunci este o carte care chiar vă va testa din plin autocontrolul.

„- Trebuie să fie alegerea ta, decizia ta, este un pas important. Natalie, nimeni nu poate hotărî în locul tău. Noi nu suntem aici ca să-i forţăm pe oameni să facă lucruri împotriva dorinţei lor.

- Dar mă aflu aici pentru a învăţa supunerea. (…) Doar trebuie să mă supun, nu?

- Nu în această împrejurare, răspunse el. De ce îţi este atât de teamă?

- Cred că îmi este teamă de mine însămi, se confesă ea”.

    Relaţia dintre Natalie şi Simon a fost fascinantă într-un mod straniu. Chiar dacă cei doi se înţepau şi păreau că nu se suportă în majoritatea timpului, atunci când se atingeau ieşeau scântei. Dorinţa lor era electrizantă şi nevoia acută unul de altul nu le dădea pace.

    Mi-a plăcut că în cele din urmă Natalie şi-a dat seama că sexul te poate satisface fizic, dar sentimental te lasă neîmplinit şi vulnerabil. Nu ştiu dacă experienţa de la Paradis a ajutat-o foarte mult, dar cred că a fost mai mult un fel de loc de legătură unde trebuia să-l întâlnească pe Simon. Cei doi chiar sunt suflete pereche şi din păcate fiecare vrea să domine cât poate de mult, dar nici unul nu vrea să i-se supună celuilalt pe deplin. Chiar dacă Natalie a trecut prin Iad până să-l lase pe Simon să preia controlul, nici atunci nu era pe deplin supusă lui. Cât despre el, am fost lăsată fără cuvinte de autocontrolul său incredibil, care se manifesta în general în puncte critice unde nimeni nu poate avea o asemenea putere asupra corpului său. Ei bine el se pare că a reuşit să ajungă la această performanţă.

    Per total a fost o carte care a avut destul de multe puncte slabe, peste care nu prea pot să trec uşor, dar a avut şi replici savuroase care chiar au fost pe gustul meu. În final vreau să vă reamitesc că nu este o carte pentru toată lumea, ci mai mult pentru cei atraşi de o parte întunecată a sexualităţii şi care îşi doresc să citească o carte scrisă fără inhibiţii.

Nota mea 3,5/5

Recenzie: Nymphette_dark99 de Cristina Nemerovschi

Exemplar cu autograful autoarei.

“Am 13 ani şi 4 luni. În ghiozdanul meu nu găseşti bomboane pe băţ, nu îmi prind părul cu bentiţă, nu port pantofi cu baretă şi nici rochiţe albe. Fac sex pentru că e fun. Îmi testez limitele şi nimic din ceea ce ai putea bănui despre mine nu este adevărat. Mă cheamă Vicky. Ai grijă să nu îmi spui Victoria, port un cutter cu mine tot timpul.”

***

Rămasă singură în mijlocul Braşovului, fără bani şi fără baterie la mobil, Vicky, o adolescentă de 13 ani, are o noapte la dispoziţie pentru a ajunge în Bucureşti, unde a doua zi este petrecerea de majorat a iubitului ei, Dev, petrecere pe care în niciun caz nu vrea să o rateze. Un TIR opreşte, iar bărbatul pare fascinat de nurii tinerei Lolite, propunându-i o partidă de sex în pădurea de la marginea drumului. Ea acceptă imediat, însă şoferul nu ştie că a făcut o greşeală care îl va costa poate chiar viaţa.

Situaţiile neprevăzute şi personajele întâlnite pe parcursul a doar câteva ore gravitează în jurul atracţiei sexuale şi al aventurilor extreme, al rememorării unor evenimente decisive din trecut şi reflecţii despre persoanele importante care au marcat-o. Fata ascunde totuşi un secret – Întâmplarea.

Live fast, die young, bad girls do it well.

Doresc să mulţumesc librăriei Herg Benet pentru că mi-a dat ocazia de a citi această carte!

Ea poate fi comandată AICI alături de multe alte cărţi!

     Sinceră să fiu nu prea ştiu cum să descriu această carte. Şi nu spun asta într-un sens negativ. Am fost pur şi simplu fascinată de Vicky, de puterea ei, de hotărârea şi ambiţia de care a dat dovadă.

     Lăsată singură în mijlocul Braşovului ea trebuie să se întoarcă înapoi la Bucureşti pentru a fi alături de iubitul ei Dev, care împlineşte 18 ani. Toate lucrurile o iau razna încă de la început. Vicky se urcă într-un TIR, iar şoferul îi propune să întreţină relaţii intime. Aceasta acceptă, dar tiristul nu ştie ce avea să-l aştepte. După ce Vicky face ceea ce-şi propusese ia cheile de la TIR şi pleacă mai departe. Pe drum îl întâlneşte pe Iepure un tânăr până în 30 de ani, dornic să o ajute.

     Una peste alta Vicky reuşeşte cu ajutorul tânărului să-şi găsească jacheta numită Elena. Fata este nevoită să mai facă odată autostopul spre Bucureşti. Din nefericire dă peste un alt exemplar de cocalar care vrea să se culce cu ea. Încă odată fata demonstrează de ce este în stare.

     În cele din urmă este preluată de alt TIR de data asta cu un ţăran şi fiul său handicapat. Cei trei ajung la o benzinărie, unde fata întâlneşte o tipă care îi propune să-l răpească pe fiul ţăranului. Vicky acceptă incitată să vadă ce se întâmplă.

     Cele două pornesc la drum spre Bucureşti, cu handicapat îngrămădit la picioarele lui Vicky.

     Toate aceste călătorii pe care fata le parcurge se intersectează cu amintirile ei. Prima dată când a fost cu Dev, prima dată când mama ei sa purtat ca o mamă, prima dată când s-a îmbătat. Şi foarte multe lucruri pe care nu doresc să le menţionez pentru a vă spori curiozitatea.

     Poate foarte mulţi dintre voi o vedeţi pe Vicky ca pe o panaramă, dar nu e deloc aşa. Ea nu este decât produsul societăţii şi al părinţilor neglijenţi şi inapţi de a creşte un copil. Cât despre relaţia ei cu Teddy aia a fost prea mult şi pentru mine şi nu prea ştiu cât de mult a afectat-o pe fată această relaţie bolnavă. E clar că ei se iubesc mult, dar această iubire a întrecut limita. Totuşi sunt genul de persoană care vede un lucru bun în orice. Ce lucru bun văd în relaţia lor? Poate faptul că reuşesc să fie ei doi împotriva tuturor fără să le pese de consecinţe.

     Ştiu că veţi cataloga această lectură ca una proastă, dar vă mărturisesc că nu e deloc aşa. Ar trebui să vedeţi câte un lucru bun în fiecare pasaj citit. Trebuie să o descoperiţi pe Vicky exact aşa cum e ea cu adevărat nu să o judecaţi. Dacă ea se simte bine şi e fericită aşa cum e, atunci cine suntem noi ca să o judecăm?

     Toate acestea fiind spuse dau acestei cărţi nota 3/5 pentru că mi-ar fi plăcut să citesc fără întrerupere povestea acestei fete. Să nu mai revin în prezent şi să ajung să o înţeleg şi să o cunosc cu adevărat.

Recenzie: Fecioara şi căpcăunul de Michel Tournier

Cum a putut Ioana d'Arc, o fiinţă aşa de lucidă şi sensibilă, să îl accepte ca tovarăş pe Gilles de Rais, care trebuie să fi fost un copil vicios, un adolescent pervers, un tânăr plin de cruzime, a cărui monstruozitate continuă să ne revolte şi să ne fascineze atât de mult timp? La această întrebare încearcă să răspundă Michel Tournier, creionând destinele acestor două personaje, încrucişându-le, reîntâlnindu-le sau despărţindu-le.

Cartea poate fi comandată AICI!

Mulţumesc Librăriei RAO  pentru minunata oportunitate de a citi această carte deosebită!

     O carte fascinant de gotică, sumbră şi întunecată cum rar veţi mai întâlni. Nu am crezut că-mi va fi atât de greu să evaluez o asemenea capodoperă, dar adevărul e că am intrat într-un impas. Nu ştiu ce notă ar trebui să-i dau acestei cărţi, dar pe măsură ce o să vă scriu mai multe despre ea o să încerc să-mi dau seama cât ar merita.

     Totul începe în anul 1429, pe 25 februarie mai exact când tânăra Ioana d’Arc apare la curtea Delfinului Carol. Ea se afla acolo pentru a-l ajuta pe Carol să fie încoronat, spunând că a fost trimisă de sfinţi.

     Ioana este o Fecioară pură şi nobilă, femeia-băiat cum a fost numită. Hulită şi denigrată fără pic de milă, dar şi iubită şi respectată de oamenii pe care i-a salvat.

Tânărul nostru Gilles de Rais a primit titlul de mareşal al Franţei luptând alături de Ioana şi jurându-i că o va urma pretudindeni, chiar şi în Rai sau în Iad.

     Cu promisiunile nu e de joacă un lucru foarte important care ne învaţă această carte. Să nu promiţi niciodată ceva dacă nu depinde de tine sau e prea mult pentru a o scoate la capăt.

     Asta s-a întâmplat şi cu promisiunea lui Gilles, dar vom reveni mai încolo la acest aspect.

     Ioana reuşeşte să-şi îndeplinească misiunea Carol este încoronat, iar ea este obligată să suporte mofturile şi caracterul infect şi delăsător al acestul ins, care a avut parte de toată susţinerea ei. Fata nu se lasă şi reuşeşte să câştige câteva lupte cucerind mai multe teritorii, dar este rănită la genunchi şi obligată să renunţe deocamdată la luptă. Atunci Gilles îi face promisiunea aceea sumbră ajutându-se de sângele din rana fetei se leagă de ea pe vecie.

     Nu se ştie cum sau de ce nici eu nu am înţeles ce a fost în capul său, dar Gilles dispare, iar Ioana este obligată să lupte singură, neavând parte nici măcar de susţinerea regelui. Din păcate aceasta este prinsă şi condamnată de către Biserică pe rug pentru nişte lucruri total aberante. Gilles ajunge prea târziu şi nu pote decât să-i audă glasul sfâşietor urlând numele Domnului.

     Distrus şi răvăşit până în adâncul sufletului, metamorfoza baronului începe şi aşa va deveni unul dintre cei mai de temut criminali ai Evului Mediu.

     Confesorul său Blanchet nu face nimic pentru a-l opri ci devine complice tăinuind atrocităţile care se petrec în casele acestui Diavol fără suflet. Neştiind ce să mai facă el apelează la un răspopit numit Prelati din Florenţa, care în loc să-l aducă pe calea cea dreaptă pe Gilles îl împinge şi mai mult în prăpastia întunecată, aprobând sacrificiile umane în cinstea Satanei.

     E foarte greu să înţelegi o asemenea carte plină de întuneric, unde nimeni şi nimic nu se trezeşte din pura răutate care îi înconjoară. Totuşi finalul cărţii m-a făcut să privesc această operă într-o cu totul altă lumină şi m-a făcut să reflectez la foarte multe lucruri.

     Poate fi privită ca o lecţie de izbăvire şi sacrificiu suprem. Nu recomand cartea decât persoanelor care sunt convinse că vor să intre în această lume sadică şi goală, pe care Michel Tournier ne-o prezintă extrem de specific din punct de vedere istoric.

     Mai trebuie menţionat că Gilles de Rais a fost sursă de inspiraţie pentru personajul Barbă albastră.

     Îmi pare rău că nu pot da o notă mai mare, dar un aspect crucial m-a făcut să dau această notă.

Nota mea 3/5: