Tuturor băieților pe care i-am iubit (To All the Boys I've Loved Before #1) de Jenny Han - Recenzie

Când iubirile secrete ies la iveală...

Ce-ar fi dacă toţi băieţii de care te-ai îndrăgostit vreodată ar afla ce-ai simţit pentru ei... în acelaşi timp?

Lara Jean păstrează cu sfinţenie nişte scrisori de dragoste într-o cutie de pălării rămasă de la mama sa.

Scrisori pe care însă... nu le-a primit, ci doar le-a scris. Câte una pentru fiecare băiat de care a fost îndrăgostită.

Când scrie, Lara îşi deschide inima şi mărturiseşte tot ceea ce n-ar avea curajul să spună cu voce tare. Scrisorile sunt secretul ei. Nimeni altcineva nu trebuie să le vadă.

Numai că într-o bună zi cineva le expediază, iar lumea imaginară pe care Lara o ţinea ascunsă scapă dintr-odată de sub control.

Nr. Pagini: 392

Gen: YA

Notă: 3/5

Recenzie:

Am ezitat să scriu această recenzie deoarece mi-a luat mult timp să încadrez cartea într-o categorie anume. Nu a fost o carte bună, din care să fi desprins vreo învățătură, dar nici groaznică, genul de carte pe care să nu fi putut să o termin. Nu a fost o carte drăgălașă, așa cum am prezis la început, ceea ce m-a dezamăgit puțin. După ce am citit descrierea și am fluturat cartea, am constatat că e genul acela de carte drăguță, cu o poveste simplă, copilăroasă, care te va înveseli prin situațiile amuzante și personajele atent conturate. Știam că nu va fi ceva spectaculos, dar până să o termin mi-am dat seama că, defapt, era prea departe de ceea ce mi-am imaginat eu că va fi pentru a-mi mai face vreo speranță.

Ideea cărții nu e rea deloc; defapt, cu puțin mai mult talent ar fi putut deveni ceva de calitate. Metoda Larei Jean de a trece peste un băiat, peste o pasiune, peste o iubire, e în realitate o metodă bună de a te descărca de anumite sentimente și gânduri care nu îți dau pace. După fiecare dezamăgire în dragoste, Lara îi scrie băiatului respectiv o scrisoare în care povestește cu lux de amănunte ce anume i-a plăcut la el, ce anume a dezamăgit-o, punctele lui slabe și lucrurile care au făcut-o să se îndrăgostească de el în primul rând. Desigur, scrisoarea nu a fost gândită cu scopul de a fi trimisă, ci pentru a o ajuta pe Lara să lase trecutul în urmă.

Toate bune și frumoase, până când într-o zi aceasta se trezește față în față cu imposibilul. Peter Kavinsky, una din fostele sale iubiri, îi flutură în fața ochilor scrisoarea destinată lui, scrisă de Lara acum ceva timp. Aceasta se sperie, neagă, și așa începe „ciclul scrisorilor”, un drum lung și întortocheat în care Lara va trebui să se confrunte cu toți băieții cărora le-a scris o scrisoare la un moment dat.

Cam aceasta este povestea în mare, învârtindu-se în jurul Larei și a buclucului în care a fost băgată. Ceea ce e pe lângă, ei bine, e și ceea ce m-a făcut să dau un punctaj atât de mic cărții.

În primul rând, avem de-a face cu un lung șir de clișee enervante care te fac să lași carte de-o parte pentru un minut, doar ca să nu te enervezi mai tare și să o lași de tot.

Nu am înțeles niciodată obsesia autorilor cu fetele de 16 ani. De fiecare dată când citesc o carte în care eroina se învârte în jurul acestei vârste, ori este incredibil de imatură și copilăroasă, ori este mult prea serioasă și știe exact ce vrea de la viață. Foarte rar am întâlnit cărți în care să fie surprins adevăratul comportament al unei adolescente de 16 ani. Nu a trecut mult timp de când aveam eu aceeași vârstă, și nu mă regăsesc absolut deloc în ceea ce citesc. Pur și simplu dezamăgitor.

Apoi, fetele Song nu au avut nimic special. Avem prea bine cunoscuta soră mai mare care dă ordine tuturor și ține evidența casei, bună la școală, cu o bursă de studii, cu prieteni loiali și o relație perfecta, pe nume Margot. Sora cea mică, Kitty, alintată și râzgâiată, și fiica mijlocie, Lara Jean, care nu e nici nici prea-prea, nici foarte-foarte. O combinație ciudată, dusă până la extrem, care îți aduce pe chip atât zâmbete cât și grimase.

Un aspect foarte enervant al acestei cărți a fost lipsa bunului simț, al realității, pe care Lara Jean ar fi trebuit să îl aibă. Relația sa cu Josh, iubitul surorii sale m-a lăsat rece în mai multe etape ale cărții, iar alegerile făcute de aceasta nu au fost cele mai chibzuite, dacă pot spune așa. O pot înțelege pentru că am fost acolo, am trecut printr-o situație asemănătoare și știu ce înseamnă tentația, dar loialitatea și respectul au fost întotdeauna mai puternice. Aș fi vrut să văd din partea ei un altfel de comportament, mult mai rațional pentru vârsta pe care o are. De asemeni, nici Josh nu a fost mai perspicace. Azi era cumva, mâine era altcumva. Ba spunea o treabă, ba se răzgândea. Total paralel cu restul acțiunii, aș putea zice.

Cea mai bună parte a cărții a fost Peter. L-am simțit mult mai real, mult mai veridic. Față de comportamentul Larei, al lui a fost mai aproape de adevăr, și asta m-a determinat să citesc mai departe. Adevărat, a avut și momente mai neinspirate, dar s-a redresat, a încercat să facă o schimbare în viața sa, ceea ce în final l-a avantajat.

Pe lângă aspectele negative, cartea a avut un fir narativ simplu, care m-a făcut să o termin rapid. Are un happy-end care te face să îți dorești să citești și volumul următor, pe care îl voi achiziționa cu siguranță în viitorul apropiat.


Recomand cartea adolescenților cu vârste cuprinse între 12 și 15 ani. Cred că am să i-o pasez soră-mii, cu siguranță ea o va aprecia mai mult.