Balanţa puterii (Alina Marinescu #3) de Monica Ramirez (recenzie)

Autor: Monica Ramirez
Editura: Tritonic
Apariţie: decembrie 2013
Pagini: 364

Ultimii şapte ani au învăţat-o să se resemneze în faţa realităţii. A acceptat în cele din urmă că viaţa în cadrul Organizaţiei Elite nu se măsoară în bine şi rău, ci în rata de supravieţuire. Nu se ştie câţi asasini controlează Elite, dar ea este diferită. Cu toţii sunt instruiţi în arta de a ucide, dar ea a fost antrenată pentru mai mult. În urmă cu şapte ani, era încă Alina Marinescu, nefiind obligată să-şi asume o nouă identitate în fiecare lună. Pe atunci, Alex Therein era încă în viaţă... mentorul ei, prietenul ei, iubitul ei, fundaţia întregii ei distrugeri. Povestea lor de dragoste a fost singurul lucru de care au avut vreodată parte, dar iubirea nu poate supravieţui în lumea lor opresivă. Violenţa, intriga, iubire şi ura, atracţie şi respingere într-o lume întunecată şi complicată, Elite reprezintă opusul societăţii ideale. În această lume atât de secretă încât devine fantomatică, agenţii operativi devin la fel de fantomatici. Odată intraţi în joc, nu se mai pot retrage, nu pot pleca acasă la terminarea programului de lucru. Elite le acaparează vieţile complet, invadându-le simţurile, intimitatea, de cele mai multe ori chiar gândurile.

Gândurile mele

Este clar că lumea în care se învârt eroii noştri nu e prea colorată, nuanţele de gri şi negrul predominând această scenă ce ne este înfăţişată constant în faţa ochilor. Avem parte de emoţii care ne răscolesc până în adâncul sufletului, de situaţii neprevăzute care te surprind şi te îngrozesc în modul lor specific, de personaje realiste, care luptă zi de zi, atât cu ei înşişi şi trecutul ce-i urmăreşte la tot pasul, cât şi să scape de mrejele lumii tenebroase ce îi atrage spre ea cu forţe nesecate de timp. Finalul, într-un asemenea peisaj întunecat, este simplu. Chiar foarte simplu. Ucizi sau eşti ucis. Pui tu capăt drumului sau îl vei găsi chiar pe al tău. Nu prea poţi face o alegere între acestea două, nici dacă ai vrea, deoarece ambele sunt şi vor fi o parte din tine, odată ce ai ajuns într-un univers ce nu te lasă nici măcar să respiri cum trebuie.

"În viaţa noastră nu există finaluri fericite. Doar finaluri."

Alina este de părere că în viaţa pe care o duc ei, agenţii operativi, nu există finaluri fericite, ci doar finaluri. Adevărul este că, în mare parte, chiar are dreptate. Nu o condamn. A văzut, simţit şi a trecut prin prea multe chestii care au făcut-o să-şi piardă speranţa că într-o zi se va trezi, iar toate acestea vor fi doar un simplu coşmar. Dar, problema este că acest coşmar nu se mai termină, ci prinde viaţă cu fiecare strop de frică, de disperare, de ură şi de durere care încolţesc în sufletele personajelor noastre, un coşmar ce nu te lasă să scapi până ce nu-ti răpeşte şi ultima suflare de care mai esti capabil.

Au trecut şapte ani. Şapte ani lungi, grei, dureroşi şi singuratici pentru Alina. Porecla pe care Ford i-a dat-o atunci când a întâlnit-o pentru prima oară, anume Ducesa (de Gheaţă), i s-a potrivit ca o mănuşă în aceşti ani ce au trecut peste ea ca o simplă adiere de vânt. În volumul acesta, vom cunoaşte o altă Alina, o Alina care, dacă ar fi avut parte de acelaşi tratament de nesuportat ca al lui Alex la prima ei recrutare, ar fi fost exact fiinţa de-acum: dură, fără sentimente şi indiferentă la tot ceea ce mişcă. O marionetă ce s-a lăsat moale în mâinile păpuşarului (Elite), lăsându-i libertatea totală de a face ce vrea cu ea.

"Acum înţelegea că cea mai mare dragoste nu era să iubeşti pe cineva pentru ceea ce era, ci tocmai în ciuda a ceea ce era."

Mi-a părut rău pentru aceasta, pentru tot ce a trebuit să îndure şi pentru tot ceea ce a pierdut pe parcursul drumului "iniţiatic", totodată, străbătut atât de SSO, cât şi de Elite, dar, mai ales, de către Alex, prietenul, iubitul, mentorul, chiar soţul ei. Acest înger ce şi-a pierdut aripile şi sufletul, odată intrat în lumea cenuşie ce-i înconjoară, devenise pentru Alina stâlpul întregii ei existenţe. Dar, într-un final, acesta s-a prăbuşit atunci când Alex a dispărut din peisaj. Lacrimi amare, durere, tristeţe, un gol imens în inimă, o nevoie acută de ceva ce numai Alina ştia (sau nu), toate au secat în acel moment teribil pentru multă lume. Zâmbetul luminos care era mereu prezent pe faţa ei a dispărut total şi a fost înlocuit de masca impenetrabilă ce, cândva, era purtată chiar de Alex, cel care i-a dat viaţa peste cap, fără drept de apel. Acum, tot ceea ce face este să-şi ducă misiunile la capăt, nepăsându-i dacă vreuna dintre acestea îi va veni de hac într-o zi.

Acţiunea din acest roman se concentrează în jurul unei organizaţii teroriste, Al'Qaeda, ce ameninţă să distrugă atât acoperirea societăţii Elite, cât şi cea a celor mai buni agenţi ai CIA-ului. Tot apărând în diverse situaţii cheie ce se învârt în jurul oamenilor care lucrează pentru organizaţia teroristă, Alina intră în viziorul celor de la CIA, care vor cu orice preţ să afle cine este această frumoasă blondă misterioasă. Dar, din păcate pentru ei, nu reuşesc să o identifice, aşa că apelează la cel mai bun agent al lor, Marius Stephano, care o va seduce pe Alina pentru a afla dacă tânără are vreo legătură cu teroriştii.

"Dintr-un motiv inexplicabil, faptul că se afla atât de aproape de acel bărbat n-o deranja absolut deloc, ci mai degrabă o ameţea."
 

Ca şi acum zece ani, Alina pică foarte uşor în plasa împrejmuită cu mister, afecţiune şi senzualitate a lui Marius. Deşi şi-a dat seama de jocul acestuia de a o seduce pentru un scop anume încă de la început, pentru a două oara în viaţa ei, tânără tot se simte trădată şi deznădăjnuită în faţa unui bărbat, ce i-a furat inima şi i-a zdrobit-o în mii de bucăţele, doar pentru a-şi duce misiunea la îndeplinire. Neîncrederea şi nesiguranţa în faţa momentului iminent au revenit în plină forţă şi o fac să se simtă slabă şi obosită să tot lupte cu acea parte din ea care n-o ascultă, oricât de mult ar încerca s-o controleze.

 

„Doi străini în lumina zilei, amândoi jumătăţi ale aceluiaşi întreg în întunericul învăluitor al nopţii."

Trecutul o acaparează şi îi aminteşte destul de ironic de trădarea lui Alex, care s-a jucat cu ea în acelaşi mod ca şi Marius. Nu poate să nu se gândească la faptul că a cedat atât de uşor, lăsându-se păcălită, manipulată şi atrasă într-un joc înnebunitor, condus de către doi bărbaţi care nu au făcut altceva decât să-şi ducă misiunea la bun sfârşit. Totuşi, de data asta, nu doar Alina a avut de suferit, ci şi partenerul ei, care s-a lăsat dus de val printre tainele delicate ale acestui joc seducător, a fost atins. Marius are de gând să n-o lase pe frumoasa lui să scape prea uşor şi va lupta cu oricine şi orice i-ar sta în cale pentru ca ea să fie a lui. 

Cred că mi-am găsit, în sfârşit, preferatul în persoana acestui fermecător Don Juan cu inserţii italiene, pentru care iubirea reprezintă unul dintre cele mai importante lucruri din viaţa lui!

Căderea Alinei în capcană îi aduce pe cei de la Elite şi CIA într-o uniune ce le-ar putea fi de folos amândurora. Alina şi Marius vor ajunge să lucreze împreună, iar lumina ce odată o înconjura pe eroina noastră, îşi va face din nou simţită prezenţa prin culoarea rozalie din obrajii ei şi zâmbetele radioase. Toată lumea va observa schimbarea bruscă petrecută în interiorul ei, bucurându-se că, într-un final, aceasta a revenit la Alina lor de altădată. Timpul petrecut împreună îi aduce pe tinerii noştri şi mai aproape unul de altul, încrederea sporind şi dragostea încolţind încet-încet în sufletele lor rănite. Aceştia încep să vadă viaţa lor de agent operativ într-o cu totul altă lumină, iar pacea şi emoţiile unice ce-i învăluie, îşi regăsesc locul mult aşteptat în inimile lor.

"Nu era vorba doar de dorinţă şi pasiune, ci despre iubire pură, o emoţie crudă şi fierbinte care-l făcea să se simtă mai vulnerabil ca niciodată."

 

Totuşi, atât viaţa agenţilor, cât şi a societăţilor implicate în eliminarea organizaţiei teroriste, sunt puse la grea încercare, atunci când cineva din interior furnizează teroriştilor informaţii secrete despre lumea lor şi misiunile puse la cale împotriva acestora. Neîncrederea şi suspiciunile încep să-şi facă uşor loc printre ei, neştiind dacă vreunul dintre prietenii lor, tovarăşi ce împărtăşesc aceeaşi soartă cu ei, este cel care le vrea răul, doar pentru a supravieţui mai mult în această lume infectă.

Noi personaje nu lipsesc din peisaj nici în această a treia carte, dar nici cei cu care am făcut cunoştiinţă deja şi am împărtăşit prietenii şi emoţii puternice, nu ne lasă să le ducem dorul pentru prea mult timp. Agent al filialei Elite din Grecia, Kosmas este un personaj interesant de urmărit, care şi-a însuşit, intenţionat sau nu, o mică parte din inima mea. Acesta este un tip şarmant, care, la prima vedere, poate părea genul arogant şi cu prea multă ironie în vocabularul său, dar, odată ce-l cunoşti, nu ştii cum să te afli mai mult prin preajma sa. Este un personaj ce ne încântă cu prezenţa sa carismatică şi cu replicile amuzante, ori de câte ori apare în scenă.

"Sub perne mai descoperi un Glock şi deasupra lor o foaie de hârtie împăturită. O despături, ridicând din sprâncene când recunoscu scrisul îngrijit al lui Marius.

Am fost nevoit să aleg între ciocolată şi o chestie mare, neagră şi practică din metal. Te-am impresionat cu latura mea romantică?"

Alte personaje care s-au lăsat remarcate fac parte din echipa CIA-ului: Roger, şeful acestora, a cărui impozanţă îţi impune respect şi admiraţie de cum dai ochii cu el, Webb, prietenul cel mai bun al lui Marius, un tip plăcut, chiar simpatic, ce-şi ia munca în serios, dar care ştie şi să se binedispună şi Oliver, tipul intelingent, care le are pe partea tehnologică şi tot ce ţine de aceasta, totodată, un tip tare drăguţ şi super de gaşcă.

Ford, Jason, Vallis, Ramon şi Scott. Cum aş putea să uit tocmai de ei? Este o adevărată plăcere să-i urmăresc cum se perindă prin peisaj şi cum participă fiecare, în modul său propriu şi original, la bunăstarea Alinei noastre. Glumele, ironia, grija frăţească, sfaturile şi prezenţa de spirit de care dau dovadă şi în cele mai nepotrivite momente, îţi aduc un mic zâmbet pe faţă, iar pentru ei este suficient chiar şi atât.

"Fantomele nu sunt înfricoşătoare dacă le cunoşti numele."
 

Alex. Despre el nu aş putea să vă spun prea multe, deoarece nu şi-a făcut prezenţa pentru prea mult timp. Aş minţi dacă aş zice că nu i-am dus lipsa, deşi, în trecut, au fost momente când mă îndemna să-l strâng de gât, fără să am parte de niciun regret. Totuşi, atât cât a fost prezent, a fost suficient pentru mine, deoarece Alina trebuia să se maturizeze mai mult, iar durerea şi golul imens din suflet, pricinuite de aşa-zisa lui pierdere, din volumul precedent, au ajutat-o într-o foarte mare măsură să evolueze. Am o bănuială că în următoarea carte, voi avea parte de prezenţa lui constantă şi mult renumitul "autocontrol" de care dispun agenţii noştrii, va avea ceva mai multe fisurări.

Nu pot să închei fără a-l menţiona puţin şi pe Brett care, pentru nişte clipe extrem de minuscule, ne-a lăsat să vedem puţin din ce se află dincolo de zidul de gheaţă ce-l înconjoară. Nu m-am aşteptat la asta! Sper că, până la finalul seriei, vom afla mai multe despre povestea din spatele acestui zid.

"De ce să cerem luna de pe cer, când ne putem mulţumi doar cu stelele?"

Un volum surprinzător şi trăibil, în care misterul şi nuanţele subtile ale vieţii se întrepătrund într-un mod unic şi fascinant. Când ai crede că nimic imprevizibil nu se mai poate întâmpla, autoarea are mare grijă să te lovească exact acolo unde trebuie şi să-ţi reteze din rădăcini acele gânduri irelevante care începuseră să-ţi încolţească în minte. Cum am preconizat şi data trecută, jocul de şah i-a prins pe eroii noştri pe căi diferite. Dar, pentru ca unul dintre ei să nu se piardă în sobra şi liniştita singurătate şi suferinţă, aşa cum o făcuse celălalt, le-a mai adus un tovarăş. Un tovarăş, al cărui drum se va intersecta cu cel care încă mai este pavat cu speranţe, vise şi dorinţe pentru un posibil viitor.

Nota mea: 5+/5