Recenzie: După şapte ani... de Guillaume Musso

    Artistă boemă şi temperamentală, Nikki dă buzna în viaţa liniştită şi ordonată a lui Sebastian, un lutier dintr-o veche și bogată familie newyorkeză. Deși sunt cum nu se poate mai diferiți, se iubesc cu pasiune și se căsătoresc.

    Dar căsnicia lor nu merge și, încet-încet, ura ia locul iubirii. După un divorţ furtunos, fiecare merge pe drumul lui. Până într-o zi, când dispariția misterioasă a fiului lor o face pe Nikki să-i ceară ajutorul fostului soț, pe care nu l-a mai văzut de şapte ani.

    Constrânşi să-şi unească forţele, Nikki şi Sebastian pornesc într-o urmărire plină de neprevăzut, care îi poartă de pe străzile Parisului până în inima junglei amazoniene. Prinși într-o conspirație infernală, cei doi au prilejul de a redescoperi o intimitate pe care o credeau pierdută pentru totdeauna.

    „Un cuplu à la Cary Grant și Katherine Hepburn, multe personaje interesante, o scriitură care dă dependență. Un roman pe care, vă asigur, îl veți citi cu sufletul la gură.“

Europe 1

    „Un thriller romantic, plin de emoții și de aventuri, de sentimente și de răsturnări de situație.“
Le Soir Magazine

    Doresc să mulţumesc Librăriei online Cărţi Diverse care mi-a oferit şansa de a citi această carte minunată! Librăria online Cărţi Diverse are o mulţime de titluri noi şi promoţii! Cartea de mai jos poate fi comandată de pe site-ul lor cu un click AICI!

Gândurile mele (Simona): 

    „ Între două fiinţe, oricât de apropiate ar fi, există întodeauna o prăpastie peste care iubirea (…) nu poate arunca decât o punte fragilă.” -Hermann Hesse

    „ Încă nu ştiu că am întâlnit marea iubire. Cea unică, adevărată şi incendiară. Cea care îţi dă totul, apoi îţi ia totul înapoi. Cea care îţi luminează viaţa şi apo ţi-o devastează pentru totdeauna. ”

    Iubirea este cel mai complicat sentiment din lume. De multe ori în sufletul nostru îşi face loc un firicel de interes faţă de o persoană, acest firicel începe să crească, iar sentimentele noastre încep să devină unice, începem să învăţăm ce înseamnă a iubi cu adevărat pe cinvea.

    „ Fiindcă un lucru era incontestabil şi Jeremy îl înţelesese:alături de Nikki se simţea viu. Jumătate înger, jumătate demon, femeia aceea degaja o vitalitate şi un neastâmpăr un pic adolescentin, combinate cu un magnetism animal care îl tulbura profund. Îgroziţi de pericolul care plana asupra copiilor lor, reuşiseră să treacă peste diferenţele dintre ei şi să acţioneze în echipă, în ciuda trecutului, a firilor lor atât de diferite şi a conflictelor. Sigur, tot nu ştiau să-şi vorbească altfel decât certându-se şi fiecare era încă plin de ranchiună, dar, exact ca în prima zi a relaţiei lor, exista între ei o alchimie, un cocteil exploziv de complicitate şi senzualitate.”

    În fizică ştiţi cum se spune, contrariile se atrag. Exact asta se întâmplă şi în cazul lui Sebastian şi Nikki. Cei doi nu se pot înţelege  fără a aprinde un nou conflict, fără a găsi un nou reproş pe care să-l emită. Cu toate astea se iubesc, se iubesc cu o pasiune, care pe mulţi îi va surprinde. Cum pot doi oameni care nu se înţeleg să se iubească? E destul de simplu. Certurile celor doi se poartă cu îndârjire şi de multe ori cu pasiune, ceea ce îi face să fie în alertă tot timpul unul în prezenţa celuilalt. Sunt imprevizibili şi tocmai asta îi atrage iremediabil. La naşterea celor 2 gemeni Jeremy şi Camille, cei doi nu reuşesc să se pună de acord în privinţa educaţiei lor, astfel Sebastian decide să divorţeze. Nikki acceptă un acord prin care poate lua custodia fiului ei, în timp ce fostul soţ va ave grijă de fată.

    „ Am fi putut fi şi noi aşa, gândi Sebastian cu tristeţe.  De ce unii reuşesc să găsească o asemenea armonie, în timp ce alţii se ceartă întruna? Comportamentul şi caracterul lui Nikki erau singurle responsabile de eşecul familiei lor sau avea şi el partea lui de vină în acel naufragiu?”

După şapte ani…

    Un apel disperat din partea unei mame, care nu mai ştie nimic despre copilul ei. Un tată care trebuie să treacă peste amintirile trecutului care-l bântuie şi să-şi găsească băiatul.

    „ Mai avea oare timp să-şi îndrepte greşelile? Să reînnoade relaţia cu fiul său? Poate,dar,pentru asta, trebuia mai întâi să-l găsească.”

    Nikki şi Sebastian sunt prinşi într-un joc periculos a cărei miză este găsirea băiatului lor, viu şi nevătămat. Câteva piese, găsite de cei doi nu merg împreună şi pe măsură ce misterul se adânceşte aceştia trebuie să ducă o luptă în care timpul le este duşman.

    Un drum care-i va purta până în inima pădurii Amazoniene, presărat cu pericole, care le face inima să o ia la goană din cauza fricii. Frica de a nu eşua, pentru că o singură greşală îi poate costa scump.

    „ Petrecuse încă o noapte albă la birou, deprimat, chinuit de imaginea femeii pe care o iubise şi pe care şi-o închipuia în braţele altuia. Nu mai primise veşti de la ea de 24 de ore şi asta îl devasta. Era bolnav de iubire, o boală care îl scotea din minţi şi îl distrugea încetul cu încetul. Era conştient de faptul că acea femeie e toxică şi că influenţa ei asupra carierei şi vieţii lui poate să-i fie fatală, dar era prins în capcană, copleşit, incapabil să mai dea înapoi.”

    Înainte de plecarea lor Nikki reuşeşte să ia legătura cu Santos, un poliţist care o iubeşte dincolo de limite. Acesta ar face orice pentru femeia, care prezintă drogul său, nebunia şi calmul, pe care nu le poate avea fără ea. Vrea să-i găsească băiatul şi pleacă pe urmele pistelor, lăsându-se îndrumat de instinctul său, care nu l-a trădat niciodată.

    Musso reuşeşte să ne surprindă prin intriga sa bine pusă la punct şi prin intermediul legăturii, pe care fiecare componentă o are în acest joc straniu.

    „ Se agăţau unul de celălalt ca într-o luptă corp la corp, precipitată, o luptă brutal în care consolarea se lovea de frică, iar dorinţa de a rămâne de cea de fugă. Muşchii se încordau, inimile bubuiau. Luaţi de val, sfidau interdicţiile, eliberându-se de lanţurile care, de ani de zile, îi ţinuseră prizonieri ai frustrării şi ranchiunei. Încet-încet, cedară, pierzându-şi controlul, alunecând spre…”

    O poveste captivantă plină de neprevăzut, un lutier de succes şi o artistă nonconformistă formează un cuplu ciudat, care puşi împreună reuşesc să fie invincibil, dar care separat nu sunt decât doi oameni obişnuiţi.

 

„ Totul începuse în sânge.

Totul avea să se termine în sânge.

Ţipetele.

Violenţa.

Frica.

Durerea.”

Nota mea 4/5:

Recenzie: Prea multă fericire de Alice Munro

  

Un tată aflat în închisoare pentru că şi-a ucis copiii, îi scrie soţiei despre revelaţia de a fi primit vizita lor dintr-o altă dimensiune; o fetiţă îşi ajută angajatorul bolnav de leucemie să scape de avansurile unei femei lipsite de conştiinţă; în adolescenţă, un fiu îşi părăseşte aparent fără motiv familia şi ajunge să trăiască asemenea unui vagabond, dispreţuind valorile societăţii moderne; în secolul al nouăsprezecelea, Sophia Kovalevski, matematician şi scriitor talentat, se luptă cu efectele succes lui asupra relaţiei de cuplu.

Eroii celor zece povestiri îndură pierderi, şocuri, dezamăgiri, revelaţii neplăcute despre propriul caracter şi totuşi merg mai departe, pentru că acesta este sensul vieţii. Undeva, prin întunericul în care înaintează, ei simt strălucirea intensă a fericirii, fie că este vorba despre fericirea trecută, despre cea care ar fi putut fi sau despre cea care îi aşteaptă. Cu o voce narativă unică, Alice Munro se strecoară în labirintul întunecos al sufletului uman, dezvăluind secrete şi încordări interioare indescifrabile din exterior.

„Cu dezvăluirile ei despre vremelnicia şi precaritatea existenţei confortabile de zi cu zi, această carte îţi dă fiori... o capodoperă a ficţiunii contemporane.” - Sunday Times

„Cea mai recentă colecţie de proză scurtă a lui Alice Munro îi reafirmă intuiţia pătrunzătoare... Una dintre cele mai oneste şi mai exigente proze ale timpului nostru.” - The Times

„Alice Munro scrie cu o limpezime uimitoare, matematică, şi cu o minunată înţelegere a lucrurilor.” - Telegraph

„Un stil deopotrivă calm şi deliberat, fluid, dar bine controlat, puternic, dar plin de compasiune, iată ceea ce dă profunzime privirii ei asupra condiţiei umane.” - The Scotsman

Premiul Man Booker International 2009

Vreau să mulţumesc sponsorului nostru Librăria online Librex pentru această carte deosebită! Aceasta poate fi comandată cu 10% reducere chiar AICI!

    O carte care ne prezintă diverse persoane care se află în situaţii incredibile. Persoane care nu ştiu încotro să o pauce, sau care încep să realizez care este scopul lor în viaţă. Mi-a fost foarte greu să evaluez o asemenea carte pentru că au fost poveşti care mi-au plăcut foarte mult şi au fost poveşti care m-au lăsat fără cuvinte. Voi începe prin a vă prezenta 8 dintre cele 10 poveşti pe care Alice Munro le creionează cu grijă şi suflet.

1) Dimensiuni:

    Prima poveste ne prezintă viaţa Doreei care s-a căsătorit de tânără cu un infirmier numit Lloyd. După moartea mamei, Doreea se refugiază în braţele iubitului ei. Nu trece mult şi cei doi se trezesc fiind părinţii unui băieţel numit Sasha. După câţiva ani cei doi au o fetiţă numită Barbara Ann şi nu mult după un băieţel numit Dimitrie. Din păcate Doreea nu era fericită lângă soţul ei, acesta fiind instabil psihic. După o ceartă destul de acidă femeia decide să plece pentru o seară la prietena ei cea mai bună. Lăsat singur Lloyd face un lucru atroce, iar femeia este obligată să suporte durerea şi vina care nu-i dau pace.

2) Ficţiune:

    Este povestea cuplului format din Joyce şi Jon. Ea este profesoară de muzică, iar el este tâmplar. Viaţa lor este frumoasă şi liniştită până când Joyce isistă ca Jon să-şi ia un ucenic. După mai multe căutări cei doi găsesc o fată pe nume Edie, care pare să fie pe placul lor. După venirea lui Edie în viaţa lor, relaţia celor doi începe să se răcească. Edie şi Jon devin foarte apropiaţi, iar Joyce decide să plece din casa unde locuia cu bărbatul iubit. Îi ia foarte mult să-l uite pe Jon şi să treacă peste trădarea sa.

    După foarte mulţi ani Joyce ne este prezentată ca fiind cea de-a treia soţie a lui Matt, un violonist amator. Aceasta nu poate să nu se intereseze de starea lui Jon atât socială cât şi materială. Destinul se încăpăţânează să-i dea o lecţie şi aşa ajunge să o cunoască pe Christie fata lui Edie amanta soţului său. Se pare că aceasta a scris o carte, în care ea este una dintre personajele principale.

3) Pe culmea Wenlock:

    Este poveste unei tinere studente care pleacă la un colegiu din Londra. Acolo, vărul mamei sale Ernie are grijă de ea şi îşi face un obicei din a o scoate în oraş pentru a petrece mai mult timp împreună.

Ea o cunoaşte pe Nina, o tânără cu un trecut mizer, care o atrage într-o lume incitantă, dar ciudată. Fata află povestea despre domnul Purvis care o întreţine pe Nina şi ar dori să-l cunoască. Va avea această ocazie când el o va invita la cină. Se pare că extravaganţele domnului Purvis sunt foarte interesante la fel ca el.

4) Râpe-Adânci:

    Îl prezintă pe tânărul Kent care îşi părăseşte familia aparent fără motiv ajungând să trăiască asemenea unui vagabond. Viaţa băiatului a fost influenţată de accidentul care a avut loc la un picnic cu părinţii. Acesta cade într-o râpă, iar tatăl său îl salvează fără ezitări. După ce refuză să îşi continue studiile acesta pleacă de acasă fără să spună încotro se îndreaptă. După mulţi ani acesta dă de veste părinţilor că este bine şi că şi-a găsit un loc de muncă. Nu trece mult şi acesta îşi dă demisia.

După moartea tatălui său Kent îşi reîntâlneşte mama căreia îi arată ce stil de viaţă a ales să ducă. Mama sa este îngrăzită de turnura, pe care a luat-o viaţa fiului său, dar decide să-l asculte şi să-l înţeleagă. Pleacă dezamăgită, dar şi mulţumită sperând ca într-o zi fiul ei să nu o mai dispreţuiască.

5) Radicali liberi:

    O bătrână bolnavă de cancer şi rămasă văduvă de curând se trezeşte cu un străin care îi mărturiseşte că şi-a omorât părinţii şi sora. Acum ea se vede în faţa unei morţi iminente. O singură mărturisire îl face pe tânără să-i cruţe viaţa. Mărturia unei crime, pe care bătrâna o comisese din gelozie.

6) Chipul:

    Este povestea unui tânăr care s-a născut cu o parte a feţei pătată într-o nuanţă de mov. Tatăl său nu-l dorea, dar mama sa nici nu a vrut să audă aşa ceva. A fost crescut într-un mediu tensionat, dar mama a fost întodeauna acolo la nevoie. Când posibila amantă a tatălui său se mută în casa de alături băiatul se împrieteneşte cu fata acesteia pe nume Nancy. Din păcate prietenia celor doi se rupe brusc în urma unui incident înţeles greşit. Mulţi ani trec, iar protagonistul nostru află ce s-a întâmplat cu Nancy, unde plecase şi ce lucru nesăbuit făcuse.

7) Unele femei:

    O tânără angajată să aibă grijă de un bărbat bolnav de leucemie îl ajută pe acesta să scape de avansurile unei maseuze care nu îi suporta soţia.

8) Joacă de copii:

    Marlene şi Charlene au comis un lucru atroce în copilăria lor. Au luat viaţa unei fete care nu ştia cum să intre în lumea lor fiind catalogată drept o ciudată. După mulţi ani drumurile celor două se întâlnesc din nou, iar Charlene pe patul de moarte vrea să se căiască pentru păcatul comis. Marlene pe de altă parte nu-şi doreşte asta.

    Ultimele poveşti Lemn şi Prea multă fericire au fost cele care mi-au plăcut cel mai mult, dar am decis să vă las pe voi să le descoperiţi. Poveştile pot fi citite în orice ordine doriţi, poate este un titlu care vă atrage în mod special şi vreţi să începeţi cu acea poveste. Nimeni nu vă opreşte! Alice Munro este o autoare extraordinară, unele poveşti chiar m-au captivat pe deplin, dar au fost şi unele care mi-au lăsat lacrimi în ochi pentru că nu au avut un final fericit. Mi-a fost foarte greu să-i acord o notă acestei cărţo, dar cred că m-am hotărât.

Nota 4/5:

Recenzie: Băiatul cu pijamale în dungi de John Boyne

    Aceasta este povestea unui băieţel german pe nume Bruno, al cărui tată a primit o slujbă foarte importantă, ceea ce înseamnă că toată familia trebuie să se mute departe de oraş, într-un loc ciudat, unde casa lor e singura locuinţă adevărată şi unde în spatele unor garduri nesfârşite se află sute, poate mii de oameni îmbrăcaţi în pijamale în dungi. Bruno se străduieşte să înţeleagă ce se întâmplă în jurul său. Cititorul bănuieşte despre ce e vorba, dar bietul Bruno, nu. Porneşte aşadar să exploreze împrejurimile şi întrezăreşte un punct care devine o pată şi pata, un băiat. Scrisă într-un limbaj simplu, copilăresc, această carte este mult mai mult decât o poveste pentru copii. Cititorul se va teme de momentul în care Bruno îşi va pierde inocenţa copilăriei şi va începe să întrezărească adevărul, dar poate că lucrurile vor evolua şi mai rău şi el nu va descoperi deloc adevărul. John Boyne este un scriitor irlandez, născut la Dublin în 1971. A scris nenumărate cărţi şi povestiri pentru copii. Cartea sa Băiatul cu pijamale în dungi s-a vândut în lumea întreagă în peste 2,5 milioane de exemplare şi a fost ecranizată de curând de Miramax.

     Doresc să mulţumesc Editurii RAO pentru că mi-a oferit şansa de a citi această carte impresionantă! Dacă doriţi să o comandaţi o puteţi face AICI. De asemenea Editura RAO oferă oportunitatea de a alege cadoul perfect la un preţ avantajos. Vă invit să vă uitaţi peste ofertele editurii AICI!

    “What exactly was the difference? he wondered to himself. And who decided which people wore the striped pajamas and which people wore the uniforms?”

    Nu ştiu ce aş mai putea să spun…am sufletul sfâşiat de neputinţă. Conştiinţa mea e terorizată de faptul că am asistat la cele mai groaznice fapte din istorie şi anume regimul lui Hitler.

    Bruno şi familia lui trăiau fericiţi la Berlin până când într-o zi tatăl acestuia a fost înştiinţat de către Fury (conducătorul ţării) că are planuri mari cu el. Ce presupuneau aceste planuri? Presupuneau mutarea lor într-o casă nouă de lângă un lagăr de concentrare numit Out-With.

    La început, Bruno şi sora sa Gretel nu erau foarte încântaţi de faptul că trebuiau să părăsească Berlinul şi să se mute într-un loc sinistru ca Out-With, dar cu timpul familia începe să se acomodeze şi să accepte mai uşor situaţia în care se aflau.

    “The thing about exploring is that you have to know whether the thing you've found is worth finding. Some things are just sitting there, minding their own business, waiting to be discovered. Like America. And other things are probably better off left alone. Like a dead mouse at the back of the cupboard.”

    Nu trece mult şi Bruno începe să-şi reia activităţile de explorator. Într-o zi el se decide să cerceteze zona din spatele casei. După aproape o oră de explorare el ajunge la gardul din sârmă pe care îl vedea de la geamul camerei sale. Acolo el vede o pată care se transformă într-un băiat. Cei doi fac cunoştinţă, iar Bruno află că numele băiatului este Shmuel şi că este născut pe 15 aprilie 1934 exact în aceeaşi zi cu el. Cei doi devin de nedespărţit ajungând să se vadă zilnic la aceeaşi oră.

    “Bruno: We're not supposed to be friends, you and me. We're meant to be enemies. Did you know that? ”

    Bruno îi aduce mâncare şi observă că el şi Shmuel sunt foarte diferiţi. El avea pielea de altă culoare şi ochii îi erau foarte diferiţi de cei ai lui Bruno. De asemenea el era cu mult mai slab decât Bruno.

    Chiar dacă tânărul nostru nu realizează foarte bine ce se întâmplă pentru că are doar 9 ani el îşi poate da seama că unele lucruri sunt greşite.

“Sitting around miserable all day won't make you any happier.”

    Prietenia sa cu tânărul Shmuel mi-a lăsat o rană în suflet, pe care nu ştiu cum să o vindec. Nu cred că am mai trecut vreodată prin aşa ceva….dar niciodată să nu spui niciodată.

Am înţeles în sfârşit ce înseamnă sacrificiul în numele prieteniei. Ce înseamnă să vezi lumea prin ochii unui copil de 9 ani. Bruno a fost un personaj extraordinar într-o lume distrusă de adulţii avizi de putere.

    “He looked down and did something quite out of character for him: he took hold of Shmuel's tiny hand in his and squeezed it tightly.

    "You're my best friend, Shmuel," he said. "My best friend for life.”

    Poate că el a înţeles în ultima clipă ce se întâmplă sau poate că nu a reuşit să-şi dea seama de crudul adevăr pe care noi ca cititori îl cunoaşteam deja. Mi-am adormit simţurile pentru a vedea lumea prin ochii lui Bruno şi sper să-mi urmaţi exemplul şi să rămâneţi alături de el pe tot parcursul călătoriei sale. Încă nu ştiu ce notă îi voi oferi acestei cărţi, dar cred că nota corectă ar fi următoarea.

Nota mea 4/5

Recenzie: Camera Groazei de Jussi Adler Olsen

"Camera groazei" este un roman spectaculos, cu acţiune şi umor şi cu o notă de inedit specifică literaturii nordice. Ingeniosul detectiv Carl Morck, secondat de neconvenţionalul său asistent, rezolvă un caz neobişnuit şi dificil, primul dintre cele atribuite Departamentului Q. În timp ce investigaţia progresează, victima, aflată într-o cameră de presurizare, îndură detenţia, privaţiunile şi chinul, agăţându-se de speranţa de a-şi revedea fratele iubit. Cititorul urmăreşte cu suspans investigaţia, care duce la dezvăluirea treptată a mobilului crimei. Umorul nordic este nelipsit, chiar şi cea mai banală conversaţie are şanse să provoace ilaritate, făcându-l pe cititor sa râdă în hohote.

Cartea poate fi comandată AICI!

Mulţumesc Librăriei RAO pentru minunata oportunitate de a citi această carte extraordinară!

    Un thriller fantastic care te ţine în suspans până la ultima pagină. Sinceră să fiu nu sunt o fană a cărţilor poliţiste, dar trebuie să recunosc că s-ar putea să devin una. Adler Olsen creionează o lume fascinantă care preia controlul complet asupra ta. Nu puteam lăsa cartea din mână şi când eram nevoită să fac asta parcă îmi lipseau personajele şi voiam să mă întorc la ele. Nu îmi place să las personajele singure pentru că fără mine ele rămân suspendate şi mute într-un univers inert.

    “Camera Groazei” nu îţi dă fiori pe şira spinării dar îţi oferă curiozitate, intrigă şi mister, dacă sunteţi gata vă invit în povestea care pe mine m-a captivat.

    Ministerul de externe oferă o nouă finanţare poliţiei daneze, dar nimeni nu ştie ce ar putea face cu banii. Ei se hotărăsc să înfiinţeze un nou department numit „Departamentul Q” care se va ocupa de aşa zisele cazuri special (adică cele care nu îşi au rezolvare). Carl Mork este pus la şefia acestui departament alături de un fel de asistent numit Assad care nu are nici o legătură cu poliţia. Cei doi colaborează binişor împreună, dar pe Carl îl enervează faptul că trebuie să se apuce de un caz. Şeful său doreşte rezultate. Bune sau proaste nu prea contează. Chiar mă întreb cum ar putea exista rezultate bune când unele cazuri au fost închise în urmă cu 7 ani din lipsă de probe. 

    Ce caz credeţi că alege Carl? Cazul vicepreşedintei Partidului Democrat, Merete Lynggaard care dispăruse în urmă cu 5 ani de pe un feribot. Toată lumea a ajuns la concluzia că aceasta s-ar fi aruncat peste bord, dar oare o persoană care are faimă şi putere ar face aşa ceva? Cei care au cunoscut-o ar spune că nu, dar poate că viaţa ei nu e atât de perfectă precum vrea să o facă să pară.

    Merete s-a născut într-o familie cu stare. Ea şi fratele ei Uffe aveau tot ce-şi puteau dori, dar într-o zi fatidică mâna destinului avea să-i ia TOTUL! 

    Două maşini mergând una lângă alta, două destine care aveau să rămână conectate în acea zi pentru mulţi ani. Într-o maşină îi întâlnim pe Merete şi fratele ei Uffe, iar în cealaltă un băieţel cu ochi pătrunzători de aceeaşi vârstă cu ea şi surioara lui. Când tatăl se întoarce să se uite la copii care se hârjoneau pe bancheta din spate, acesta pierde controlul volanului şi se izbeşte violent de cealaltă maşină. Cele două se fac praf, iar pasagerii mor pe loc. Singurii supravieţuitori aveau să fie Merete, Uffe, băieţelul cu ochi tulburători, mama acestuia şi unul dintre gemenii născuţi chiar la locul accidentului. Toate aceste vieţi au fost schimbate într-o fracţiune de secundă şi nimeni nu poate să repare răul făcut.

    Uffe a rămas cu leziuni foarte grave pe creier, iar Merete trebuia să aibă grijă de el constant fiind singura persoană care reuşea să comunice cât de cât cu el. Dar când cei doi pleacă la Berlin pentru excursia lor specială cu feribotul Merete este răpită. Uffe este suspectul principal, dar acuzaţiile sunt de prisos având în vedere că acesta nu poate vorbi.

    Nimeni nu ştie că Merete a fost dusă în camera groazei şi lăsată acolo timp de 5 ani de zile. Nimeni nu ştie că în tot acest timp ea a fost lăsată să se descurce cu o găleată pe post de toaletă, cu aceleaşi haine pe care le avea şi cu un minim de mâncare. Nimeni nu ştia că frumoasa Merete este în viaţă.

    Între timp Carl reuşeşte să se apropie din ce în ce mai mult de aceasta şi eforturile lui nu vor fi de prisos, dar dacă nu se grăbeşte s-ar putea să nu mai aibă ce să salveze. Nici Carl nu este perfect şi el ascunde o tulburare împinsă dincolo de barierele conştiente. Când ancheta un caz alături de doi dintre colegii şi prietenii săi, cei trei sunt luaţi prin surprindere de atacul brusc al unor persoane necunoscute. Unul dintre poliţişti moare, iar celălalt se prăbuşeşte peste Carl. Cei doi supravieţuiesc, dar Carl este singurul care scapă întreg, dar cu o vină amară care îi pătează conştiinţa. Colegul său rămas în viaţă va rămâne toată viaţa invalid.

    Una peste alta indiciile în cazul Lynggaard nu încetează să apară. Cu logică şi tact cei doi reuşesc să parcurgă ceaţa lăsată în urma de echipa care a anchetat cazul în urmă cu 5 ani şi care nu prea şi-au dat osteneala lăsând în urmă foarte multe nereguli.

    Carl este într-o cursă contra cronometru şi nici măcar nu a aflat că startul a fost dat de mult şi acum se află pe ultima sută de metri. Să sperăm că va reuşi să o salveze la timp pe Merete. Voi credeţi că va reuşi?

Nota mea 4,5/5